ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3406/2007

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 74/ COM din 22 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Constanța s-a respins apelul declarat de reclamanta B.I.L. prin mandatar D.C.B. împotriva sentinței nr. 6554/ COM din 12 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. 3561/2006, în contradictoriu cu pârâta SC 2X1 H.C.M.S. SA. În considerentele deciziei s-a reținut, în esență, că hotărârea A.G.A.

prin care s-au aprobat situațiile financiare ale societății pârâte pe anul 2005 este legală fără ca acestea să fie însoțite de raportul auditorului financiar, întrucât societatea a îndeplinit condițiile legale pentru întocmirea situațiilor financiare pentru anul 2005, la 1 ianuarie 2006. Totodată, criticile din apel au fost înlăturate pe considerentul că reclamanta nu a cerut la fond pronunțarea unei hotărâri parțiale, în măsura recunoașterii pârâtei, pentru a-i fi aplicabile dispozițiile art. 273 C. proc. civ.; de asemenea, s-a reținut că dispozițiile Legii nr. 297/2004 privind piața de capital nu pot fi aplicate decât din momentul în care societatea îndeplinește și celelalte condiții prevăzute de lege, art. 237 coroborându-se cu art. 258 din Legea nr. 297/2004.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a promovat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate și pe fond, admiterea acțiunii în sensul anulării hotărârii A.G.A. nr. 1 din 26 aprilie 2006 a societății pârâte. Recurenta critică decizia atacată ca fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). În acest sens sunt invocate dispozițiile art. 270 și 273 C. proc. civ. și se susține că acestea au fost greșit aplicate prin respingerea în întregime a acțiunii la prima instanță, în condițiile în care pârâta a recunoscut parțial pretențiile reclamantei. Astfel, se arată că motivarea instanța de apel în sensul că solicitarea pârâtei în sensul admiterii acțiunii în parte este lipsită de relevanță în raport cu poziția reclamantei, constituie un abuz procedural și o încălcare a legii procedurale.

În al doilea rând, recurenta susține că instanța de judecată a interpretat în mod greșit ansamblul normelor care guvernează întocmirea situațiilor financiare. În concret se referă la art. 160 din Legea nr. 31/1990 și se arată că, indiferent dacă în mod legal regimul cu auditori financiari era sau nu obligatoriu pentru societatea pârâtă, el a devenit obligatoriu prin alegere proprie, în sensul hotărârii adoptate în A.G.A. De asemenea, recurenta invocă și prevederile art. 237 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital susținând că motivarea instanței de apel nu înlătură cu nimic aplicarea acestor norme legale. Poziția procesuală a intimatei față de recurs s-a formulat sub forma concluziilor scrise în care se arată, răspunzând motivelor de recurs, că regimul nulităților absolute nu este lăsat la aprecierea părților, nulitatea hotărârii A.G.A.

fiind supusă exclusiv cenzurii instanței. Intimata mai arată în apărare faptul că nu se poate reține nici interpretarea eronată a ansamblului de norme ce guvernează situațiile financiare ale societăților deținute public. Astfel, hotărârile de la pct. 4, 6, 7, 8 și 9 se artă că nu au legătură cu dispozițiile legale referitoare la auditare, iar sub al doilea aspect, dispozițiile art. 160 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 ce permit contractarea auditului și la societățile ale căror situații financiare nu sunt supuse auditării nu au fost încălcate deoarece această auditare poate fi incidentă pentru situațiile financiare viitoare, nu pentru cele anterioare A.G.A. În legătură cu incidența art. 237 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 se susține că instanța de fond și cea de apel nu au înlăturat de la aplicare Legea nr. 297/2004, dimpotrivă, corect au reținut că modul în care se aplică auditul financiar este stabilit de C.N.V.M.

și C.A.F.R. în baza unui protocol. Or, protocolul depus la dosar stabilește auditarea potrivit Legii nr. 297/2004 pentru exercițiul financiar 2005, numai în cazul societăților care intră sub incidența Ordinului comun M.F.P. – C.N.V.M. nr. 1742/106/2002, în care pârâta nu se regăsește. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține că este nefondat, pentru următoarele considerente: Reclamanta, în calitate de acționar al societății pârâte a solicitat anularea hotărârii A.G.A. nr. 1 din 26 aprilie 2006 pe considerentul că aceasta a aprobat situațiile financiare pe anul 2005 în lipsa raportului auditorului financiar, așa cum s-a prevăzut la art. 2 din hotărâre, care stipulează: „Se aprobă situațiile financiare ale anului 2005, conform reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a C.E.E.

și cu Standardele Internaționale de contabilitate…”. Recurenta – reclamantă critică decizia pronunțată în apel prin care s-a menținut soluția primei instanțe de respingere a acțiunii, pe considerentul că a ignorat recunoașterea parțială pe care pârâta – intimată a menționat-o în cuprinsul întâmpinării la fond, precum și în concluziile scrise, act de voință care îmbracă forma achiesării la pretențiile deduse judecății. Se va reține însă că poziția procesuală adoptată de pârâtă este în sensul că expresia ce face trimitere la reglementările contabile armonizate a fost trecută dintr-o eroare în hotărârea A.G.A., fiind de acord cu eliminarea ei din cuprinsul hotărârii, pe când, reclamanta consideră că aceasta reprezintă voința adunării generale și nerespectarea ei atrage nulitatea.

Că este vorba despre o eroare rezultă din faptul că situațiile financiare pentru anul 2005 au fost legal întocmite în conformitate cu O.M.F. nr. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene. De asemenea, societatea pârâtă nu a realizat în perioada 2001 – 2004 criteriile de mărime stabilite conform O.M.F. 94/2001, astfel că auditarea situațiilor financiare nu era obligatorie. Prin urmare, hotărârea de a se contracta auditul financiar în adunarea generală a acționarilor în discuție are efecte pentru viitor, din momentul când pârâta îndeplinește criteriile de mărime stabilite prin O.M.F. nr. 1752/2005, respectiv pentru anul 2006, eroarea că acest audit vizează situațiile financiare pe anul 2005 fiind evidentă.

Ansamblul considerentelor expuse care răspund tuturor criticilor din recurs sprijină soluția de respinge, ca nefondat, a recursului reclamantei, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu consecința menținerii în întregime a deciziei pronunțate în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul B.I.L. împotriva deciziei nr. 74/ COM din 22 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2007.