ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3165/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Constanța, sub nr. 368/com/2006, reclamanta I.A., în

contradictoriu cu pârâta SC M. SA prin lichidator judiciar SC B.F.S. SRL, a

solicitat instanței anularea Hotărârii A.G.O.A. nr. 1/2005.

Prin sentința civilă nr. 6216

din 03 octombrie 2006 tribunalul a respins, ca nefondată, cererea reclamantei.

Împotriva sentinței civile nr.

6216 din 03 octombrie 2006 a declarat apel reclamanta criticând-o ca fiind

netemeinică și nelegală.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 10/ com din 18 ianuarie 2007, a respins apelul ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel,

a reținut că, potrivit Raportului de gestiune al SC M. SA prin lichidator

judiciar SC B.F.S. SRL în lipsa altor dovezi aduse de aceasta, capitalul social

al SC M. SA era împărțit în 9.072 acțiuni din care 4.615 erau deținute de D.I.

SC A. SRL nu avea, la data

de 31 decembrie 1998, calitatea de acționar însă a făcut dovada că în prezent

deține 2.200 de acțiuni ce au fost cumpărate, conform mențiunilor din

întâmpinare, de la B.E. Faptul că aceasta a vândut acțiunile, pe care inițial

le cedase soțului său, după decesul acestuia din 2003 rezultă și din declarația

de inculpat a acesteia.

Din cele arătate rezultă că

au fost respectate dispozițiile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în

ceea ce privește cvorumul necesar pentru validitatea deliberărilor A.G.O.A. a

SC M. SA din 03 august 2005, astfel că nu poate fi reținută afirmația

apelantei.

De asemenea, nu pot fi

reținute nici criticile referitoare la legalitatea convocării întrucât s-a

făcut dovada publicării convocatorului, a faptului că acesta conținea

mențiunile prevăzute de lege si a faptului că persoana care a convocat

A.G.O.A. avea calitatea de administrator, fiind

întrunite dispozițiile art. 117 din aceeași lege.

În ceea ce privește

legalitatea operațiunii de numire a lichidatorului, Curtea a reținut că, în mod

corect, a apreciat prima instanță ca dizolvarea societății s-a produs de drept

în virtutea dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 359/2004 iar încheierea

judecătorului delegat are doar rolul de a constata această dizolvare. De altfel,

aceasta a fost și rațiunea pentru care adunarea generală a acționarilor a

hotărât numirea lichidatorului, aspect consemnat în procesul verbal încheiat la

data de 03 august 2005: „având în vedere starea societății aflată în procedura

de dizolvare în virtutea legii”.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta criticând-o pentru motivele reglementate prin art. 304

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și a arătat că instanța de apel nu a analizat și

motivat susținerea acesteia potrivit căreia, în cauză, nu s-a făcut dovada

numărului de acțiuni deținut de către acționarul D.I., consecința acestui fapt

fiind nelegalitatea hotărârii din perspectiva art. 112 alin. (1) și art. 124 alin.

(1) din Legea nr. 31/1990, R., deoarece hotărârea A.G.O.A. a fost adoptată cu

încălcarea cvorumului legal, cu atât mai mult cu cât fiind vorba de acțiuni la

purtător, ele trebuiau prezentate, iar instanța de fond a admis acest lucru

fără a-i da însă eficiența cuvenită.

Prin soluția dată în acest

mod, instanța de apel i-a creat o situație mai grea decât cea de la fond.

În ceea ce privește

nerespectarea prevederilor privitoare la convocarea A.G.A., greșit s-a reținut

că, în cauză, s-a făcut dovada convocării în M. Of., neexistând o astfel de

dovadă; nu s-a respectat termenul de 15 zile, publicarea în M. Of. s-a făcut

abia la 19 iulie 2005 și deci este cert că aceasta nu avea cum să fie publicată

mai devreme, dată de la care începe să se calculeze termenul, iar adresa la

care se ține adunarea a fost greșit indicată aspect neanalizat, toate aceste

critici demonstrând că hotărârea instanței de apel este dată și cu încălcarea art.

117 din Legea nr. 31/1990, R. Cu privire la calitatea de administrator a

persoanei B.E., instanța de apel nu a analizat nici această critică din apel,

or, în cauză, nu a fost dovedită prelungirea mandatului de administrator, care

a încetat de drept anterior convocării adunării A.G.A.

Referitor la motivul din

apel legat de lichidarea nelegală a societății, fără ca aceasta să fi fost

anterior dizolvată, instanța de apel și-a însușit motivarea instanței de fond

că numirea lichidatorului este corectă atât timp cât a intervenit dizolvarea de

drept, deși la dosar nu existau dovezi în sensul dizolvării de drept a

societății, astfel că s-au încălcat dispozițiile legale din materia lichidării

societății comerciale.

Intimata pârâtă a depus

întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, respectiv a

judecării acestuia, ce a fost respins pe fond solicitând respingerea

recursului.

Recursul este nefondat.

În privința primului motiv

de recurs rezultă că hotărârea instanței de apel conține toate premisele de

fapt și de drept pe care aceasta și-a bazat convingerea în legătură cu toate

aspectele deduse judecății, în apel, încât nu se poate reține încălcarea art. 261

C. proc. civ., din această perspectivă, care nu obligă instanța să analizeze

toate argumentele părții pentru a răspunde motivului de apel, ci aceasta le

poate grupa.

Motivul prevăzut de art. 304

pct. 7 C. proc. civ. este, deci, nefondat.

Referitor la motivul

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., care prevede modificarea hotărârii

atunci când instanța interpretează greșit actul juridic dedus judecății,

schimbă natura or înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, se constată că

recurenta nu a precizat în concret în ce constă critica, simpla afirmație

nefiind suficientă pentru admiterea recursului iar din analiza hotărârii nu

rezultă elemente care să conducă la această concluzie.

În realitate recurenta aduce

critici ce țin de aplicarea legii, care se circumscriu motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., așa cum rezultă și din răspunsul său

la întâmpinare, pe care instanța le va analiza în continuare.

Astfel, în privința

încălcării art. 112 alin. (1) și art. 124 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, R

care se referă la condițiile de cvorum cerute de legea în vigoare la data

adoptării hotărârii adunării generale, respectiv participarea la vot se

constată că, în realitate, recurenta invocă aspecte care țin de probațiunea

titlurilor de legitimare ale participanților la adunarea generală la momentul

desfășurării acesteia or, dovada făcută ulterior, în timpul soluționării

cauzei, este de natură și suficientă pentru a confirma că s-a respectat

cvorumul.

Referitor la încălcarea

dispozițiilor din lege legate de regulile privind organele competente să convoace

A.G.O.A. și condițiile convocării se constată că, prin adresa nr. 105587 din 5

mai 2005 a O.R.C., s-a confirmat calitatea de administrator a numitei B.E.,

recurenta reclamantă nefăcând o dovadă contrară acestei evidențe că

administratorul a fost înlocuit (revocat) anterior convocării A.G.O.A. Cât privește

condițiile convocării, instanța a analizat în limitele investirii instanței de

fond cu respectarea principiului disponibilității criticile aduse sub acest

aspect și care nu au privit decât publicarea convocării în M. Of., or o

asemenea dovadă trebuie considerat că există, dovada plății publicării fiind

concludentă sub acest aspect.

Critica legată de

nerespectarea termenului de 15 zile este nouă și nu poate fi analizată direct

în recurs, iar indicarea unei alte adrese în convocator decât aceea la care s-a

desfășurat A.G.O.A., este, de asemenea, nejustificată fiind, evident că este

vorba de unul și același sediu.

Prin ultima critică, s-a

susținut că hotărârea A.G.O.A. este nelegală și pentru faptul că s-a hotărât

lichidarea societății înaintea pronunțării unei încheieri a judecătorului

delegat în sensul dizolvării, astfel că și hotărârea instanței de apel de

confirmare a hotărârii instanței de fond este nelegală.

Nici această critică nu este

fondată deoarece, în cauză, dizolvarea a operat prin efectul Legii nr. 359/2004,

fiind fără relevanță juridică sub acest aspect că ulterior, s-a pronunțat și o

încheiere a judecătorului delegat în acest sens care are efect declarativ.

Așa fiind, hotărârea

instanței de apel este legală, iar recursul nefondat încât, în baza art. 312 alin.

(1) și (2) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta I.A. împotriva deciziei nr. 10 din 18 ianuarie 2007 a Curții de

Apel Constanța, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2007.