ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3165/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, sub nr. 368/com/2006, reclamanta I.A., în contradictoriu cu pârâta SC M. SA prin lichidator judiciar SC B.F.S. SRL, a solicitat instanței anularea Hotărârii A.G.O.A. nr. 1/2005. Prin sentința civilă nr. 6216 din 03 octombrie 2006 tribunalul a respins, ca nefondată, cererea reclamantei. Împotriva sentinței civile nr. 6216 din 03 octombrie 2006 a declarat apel reclamanta criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 10/ com din 18 ianuarie 2007, a respins apelul ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel, a reținut că, potrivit Raportului de gestiune al SC M. SA prin lichidator judiciar SC B.F.S. SRL în lipsa altor dovezi aduse de aceasta, capitalul social al SC M. SA era împărțit în 9.072 acțiuni din care 4.615 erau deținute de D.I. SC A. SRL nu avea, la data de 31 decembrie 1998, calitatea de acționar însă a făcut dovada că în prezent deține 2.200 de acțiuni ce au fost cumpărate, conform mențiunilor din întâmpinare, de la B.E. Faptul că aceasta a vândut acțiunile, pe care inițial le cedase soțului său, după decesul acestuia din 2003 rezultă și din declarația de inculpat a acesteia. Din cele arătate rezultă că au fost respectate dispozițiile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în ceea ce privește cvorumul necesar pentru validitatea deliberărilor A.G.O.A.

a SC M. SA din 03 august 2005, astfel că nu poate fi reținută afirmația apelantei. De asemenea, nu pot fi reținute nici criticile referitoare la legalitatea convocării întrucât s-a făcut dovada publicării convocatorului, a faptului că acesta conținea mențiunile prevăzute de lege si a faptului că persoana care a convocat A.G.O.A. avea calitatea de administrator, fiind întrunite dispozițiile art. 117 din aceeași lege. În ceea ce privește legalitatea operațiunii de numire a lichidatorului, Curtea a reținut că, în mod corect, a apreciat prima instanță ca dizolvarea societății s-a produs de drept în virtutea dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 359/2004 iar încheierea judecătorului delegat are doar rolul de a constata această dizolvare.

De altfel, aceasta a fost și rațiunea pentru care adunarea generală a acționarilor a hotărât numirea lichidatorului, aspect consemnat în procesul verbal încheiat la data de 03 august 2005: „având în vedere starea societății aflată în procedura de dizolvare în virtutea legii”. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru motivele reglementate prin art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și a arătat că instanța de apel nu a analizat și motivat susținerea acesteia potrivit căreia, în cauză, nu s-a făcut dovada numărului de acțiuni deținut de către acționarul D.I., consecința acestui fapt fiind nelegalitatea hotărârii din perspectiva art. 112 alin. (1) și art. 124 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, R., deoarece hotărârea A.G.O.A.

a fost adoptată cu încălcarea cvorumului legal, cu atât mai mult cu cât fiind vorba de acțiuni la purtător, ele trebuiau prezentate, iar instanța de fond a admis acest lucru fără a-i da însă eficiența cuvenită. Prin soluția dată în acest mod, instanța de apel i-a creat o situație mai grea decât cea de la fond. În ceea ce privește nerespectarea prevederilor privitoare la convocarea A.G.A., greșit s-a reținut că, în cauză, s-a făcut dovada convocării în M. Of., neexistând o astfel de dovadă; nu s-a respectat termenul de 15 zile, publicarea în M. Of.

s-a făcut abia la 19 iulie 2005 și deci este cert că aceasta nu avea cum să fie publicată mai devreme, dată de la care începe să se calculeze termenul, iar adresa la care se ține adunarea a fost greșit indicată aspect neanalizat, toate aceste critici demonstrând că hotărârea instanței de apel este dată și cu încălcarea art. 117 din Legea nr. 31/1990, R. Cu privire la calitatea de administrator a persoanei B.E., instanța de apel nu a analizat nici această critică din apel, or, în cauză, nu a fost dovedită prelungirea mandatului de administrator, care a încetat de drept anterior convocării adunării A.G.A.

Referitor la motivul din apel legat de lichidarea nelegală a societății, fără ca aceasta să fi fost anterior dizolvată, instanța de apel și-a însușit motivarea instanței de fond că numirea lichidatorului este corectă atât timp cât a intervenit dizolvarea de drept, deși la dosar nu existau dovezi în sensul dizolvării de drept a societății, astfel că s-au încălcat dispozițiile legale din materia lichidării societății comerciale. Intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, respectiv a judecării acestuia, ce a fost respins pe fond solicitând respingerea recursului. Recursul este nefondat. În privința primului motiv de recurs rezultă că hotărârea instanței de apel conține toate premisele de fapt și de drept pe care aceasta și-a bazat convingerea în legătură cu toate aspectele deduse judecății, în apel, încât nu se poate reține încălcarea art. 261 C. proc.

civ., din această perspectivă, care nu obligă instanța să analizeze toate argumentele părții pentru a răspunde motivului de apel, ci aceasta le poate grupa. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este, deci, nefondat. Referitor la motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., care prevede modificarea hotărârii atunci când instanța interpretează greșit actul juridic dedus judecății, schimbă natura or înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, se constată că recurenta nu a precizat în concret în ce constă critica, simpla afirmație nefiind suficientă pentru admiterea recursului iar din analiza hotărârii nu rezultă elemente care să conducă la această concluzie. În realitate recurenta aduce critici ce țin de aplicarea legii, care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., așa cum rezultă și din răspunsul său la întâmpinare, pe care instanța le va analiza în continuare. Astfel, în privința încălcării art. 112 alin. (1) și art. 124 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, R care se referă la condițiile de cvorum cerute de legea în vigoare la data adoptării hotărârii adunării generale, respectiv participarea la vot se constată că, în realitate, recurenta invocă aspecte care țin de probațiunea titlurilor de legitimare ale participanților la adunarea generală la momentul desfășurării acesteia or, dovada făcută ulterior, în timpul soluționării cauzei, este de natură și suficientă pentru a confirma că s-a respectat cvorumul. Referitor la încălcarea dispozițiilor din lege legate de regulile privind organele competente să convoace A.G.O.A.

și condițiile convocării se constată că, prin adresa nr. 105587 din 5 mai 2005 a O.R.C., s-a confirmat calitatea de administrator a numitei B.E., recurenta reclamantă nefăcând o dovadă contrară acestei evidențe că administratorul a fost înlocuit (revocat) anterior convocării A.G.O.A. Cât privește condițiile convocării, instanța a analizat în limitele investirii instanței de fond cu respectarea principiului disponibilității criticile aduse sub acest aspect și care nu au privit decât publicarea convocării în M. Of., or o asemenea dovadă trebuie considerat că există, dovada plății publicării fiind concludentă sub acest aspect. Critica legată de nerespectarea termenului de 15 zile este nouă și nu poate fi analizată direct în recurs, iar indicarea unei alte adrese în convocator decât aceea la care s-a desfășurat A.G.O.A., este, de asemenea, nejustificată fiind, evident că este vorba de unul și același sediu.

Prin ultima critică, s-a susținut că hotărârea A.G.O.A. este nelegală și pentru faptul că s-a hotărât lichidarea societății înaintea pronunțării unei încheieri a judecătorului delegat în sensul dizolvării, astfel că și hotărârea instanței de apel de confirmare a hotărârii instanței de fond este nelegală. Nici această critică nu este fondată deoarece, în cauză, dizolvarea a operat prin efectul Legii nr. 359/2004, fiind fără relevanță juridică sub acest aspect că ulterior, s-a pronunțat și o încheiere a judecătorului delegat în acest sens care are efect declarativ. Așa fiind, hotărârea instanței de apel este legală, iar recursul nefondat încât, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta I.A. împotriva deciziei nr. 10 din 18 ianuarie 2007 a Curții de Apel Constanța, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2007.