ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1546/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal,

prin sentința civilă nr. 16/ COM din 12 iunie 2007, a respins, ca nefondată,

acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC P. SA cu sediul social în

București în contradictoriu cu pârâta SC H.S. SRL cu sediul social în

municipiul Constanța județul Constanța.

De asemenea, a mai

fost obligată reclamanta către pârâtă la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

În fundamentarea

acestei soluții s-a reținut că reclamanta SC H.S. SRL Constanța, prin acțiunea

arbitrală așa cum a fost precizată, a solicitat în contradictoriu cu S.N.P. P. SA

următoarele:

- obligarea pârâtei

la plata sumei de 2.142.587,39 DOLARI S.U.A. reprezentând contravaloare

reparații efectuate în conformitate cu clauza 44 din contractul de bareboat și

Addendumul nr. 1 (în perioada 14 octombrie 2003 – 9 februarie 2004, etapa a

II-a ), să se constate deductibilitatea creanței din chiria de bareboat,

conform clauzelor 44 și 45 și art. 5 și 6 din Addendumul nr. 1;

- obligarea pârâtei

la efectuarea compensației periodice la scadența fiecărei rate de chirie

datorată, cu efect imediat în stingerea dreptului de creanță al reclamantei;

- obligarea pârâtei

la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii

arbitrale, reclamanta a susținut, în principal, că la data de 16 aprilie 2002

s-a încheiat contractul de bareboat pentru nava H.T., pe o perioadă de 4 ani,

între SC H.S. SRL în calitate de navlositor și S.N.P. P. SA – P. CONSTANȚA în

calitatea de armator, iar reclamanta a cheltuit fonduri în valoare de

2.142.587,39 DOLARI S.U.A. în contul armatorului, pentru reparații, conform

clauzelor contractuale.

Prin întâmpinare,

pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece nu și-a dat

acordul la efectuarea reparațiilor, nu a agreat contravaloarea reparațiilor,

iar reparațiile nu au fost realizate la termenul indicat în convenția părților,

fiind și disproporționat mai mari în raport cu necesarul de reparații efectuat.

Curtea de Arbitraj

Comercial și Maritim Constanța, prin Hotărârea nr. 19 din 30 noiembrie 2006, a

respins excepția de caducitate invocată de pârâta S.N.P. P. SA și a admis în

parte acțiunea arbitrală a reclamantei obligând pârâta la plata sumei de

1.926.518,57 DOLARI S.U.A. În echivalent în lei la cursul din ziua plății, cu

titlu de contravaloare reparații. A mai constatat deductibilă creanța cu titlu

de reparații și a obligat pârâta să efectueze compensarea la zi a sumelor

datorate, precum și obligarea la plata sumei de 100.000 Ron reprezentând

cheltuieli arbitrale.

Acțiunea în anulare

formulată de reclamanta SC P. SA București, a vizat anularea hotărârii

arbitrale pentru depășirea termenului prevăzut de art. 353

3

C. proc.

civ., iar în subsidiar să se constate că modificarea acțiunii din 1 octombrie

2004 este tardivă, cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă. S-a mai

cerut și respingerea acțiunii ca nefondată, în raport de dispozițiile art. 364 lit.

i) C. proc. civ.

Instanța de fond a

reținut că, în speță, cererea s-a soluționat la data de 30 noiembrie 2006, în

interiorul termenului prevăzut de art. 353

3

C. proc. civ.

Susținerile pârâtei

în sensul că termenul de reluare a judecății arbitrale era data pronunțării

deciziei nr. 596 din 19 octombrie 2006, nu au fost primite întrucât dosarul în

baza căruia urma a se pronunța o hotărâre arbitrală nu se afla la dispoziția

instanței competente. Soluționarea acțiunii arbitrale a fost întârziată prin

cererile formulate de către pârâtă, cereri prin care s-a urmărit tergiversarea

soluționării cauzei: recuzarea instanței arbitrale la o instanță necompetentă,

formularea recursului împotriva acestei soluții și invocarea excepției de

neconstituționalitate a art. 353 C. proc. civ. și art. 969 C. civ.

Modificarea acțiunii

nu se bucură de tardivitate și nu sunt incidente nici dispozițiile art. 364 lit.

i) C. proc. civ.

Împotriva sentinței

civile nr. 16/ COM din 12 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, a

promovat recurs reclamanta SC P. SA București, solicitând în baza art. 304

1

și 366 alin. (2) C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a

hotărârii judecătorești atacate în sensul admiterii acțiunii în anulare astfel

cum a fost formulată cu consecința anulării hotărârii arbitrale și:

- în principal,

constatând depășirea termenului prevăzut la art. 353

3

C. proc. civ.,

să fie respinsă cererea de chemare în judecată ca urmare a caducității

arbitrajului și

- în subsidiar,

constatând că modificarea acțiunii din ședința din 1 octombrie 2004 este

tardivă, să fie respinsă cererea de chemare în judecată formulată de SC H.S. SRL

ca inadmisibilă.

De asemenea, în

măsura în care se trece peste excepția inadmisibilității să fie respinsă

acțiunea ca nefondată.

Intimata pârâtă SC H.S.

SRL Constanța, a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a

cerut respingerea recursului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate

criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate,

urmând a respinge, ca nefundat, recursul reclamantei SC P. SA București, pentru

următoarele considerente.

Printr-o integrală și

completă apreciere a probelor, instanța de fond a stabilit o corectă situație

de fapt și de drept, care a condus la respingerea acțiunii în anulare a

reclamantei SC P. SA București.

Amplu documentat și

bine argumentat s-a reținut că excepția de caducitate este neîntemeiată.

Cererea de chemare în judecată a reclamantei a fost înregistrată la instanța

arbitrală la data de 8 iulie 2004, iar completul arbitral a fost constituit la

data de 1 septembrie 2004, când a fost numit supraarbitrul de către cei doi

arbitri desemnați de părțile litigante și care conform art. 33 din Regulamentul

de organizare a Curții de Arbitraj Comercial și Maritim de pe lângă Camera de

Comerț și Industrie, Navigație și Agricultură reprezintă momentul începerii

termenului arbitrajului.

Ulterior, pârâta a

formulat cerere de recuzare a arbitrilor și a invocat o excepție de

neconstituționalitate, toate aceste demersuri având ca efect suspendarea

termenului, pe durata soluționării incidentelor procesuale expuse anterior.

Relevanță în

aprecierea aspectelor juridice analizate, o are și încheierea din 7 ianuarie 2005 a instanței arbitrale, prin care, cu acordul părților s-a dispus prelungirea termenului, conform

art. 33 alin. (3) și (4) din Regulile de Procedură arbitrală, cu încă 2 luni.

În acest context nu

pot fi primite criticile recurentei decurgând din greșita respingere a

motivului de nulitate constând în pronunțarea hotărârii arbitrale după

expirarea termenului arbitrajului.

Nici critica

nelegalității hotărârii instanței de fond constând în greșita respingere a

motivului de nulitate privind încălcarea pe parcursul litigiului arbitral a

unor dispoziții imperative ale legii nu se regăsește în cauză.

Este adevărat că

reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată la termenul din 7

octombrie 2004, însă aceste împrejurări sunt circumscrise dispozițiilor art. 132

pct. 2 C. proc. civ., fără a se considera că a procedat la o modificare a

acțiunii.

Apare de necontestat

că instanța arbitrală a asigurat părților, o deplină egalitate de tratament,

respectarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității.

Din perspectiva

motivului de anulare întemeiat pe reglementările cuprinse în art. 364 lit. i) C.

proc. civ., nu pot fi incluse criticile cu privire la stabilirea situației de

fapt, pe larg evocată de recurentă și care vizează problemele de fond.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta SC P.

SA București împotriva sentinței civile nr. 16/ COM din 12 iunie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială

de contencios administrativ și fiscal.

În baza art. 274 C.

proc. civ., urmează a obliga recurenta la plata sumei de 3.570 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată către intimata SC H.S. SRL Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC P. SA București, împotriva sentinței nr. 16/ COM din

12 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la

3.570 lei cheltuieli de judecată, către intimata SC H.S. SRL Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 8 mai 2008.