ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 403/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Constanța, secția maritimă și fluvială, prin

sentința civilă nr. 26/MF din 24 aprilie 2008 a respins ca nefondată cererea

principală formulată de reclamanta SC I.R. SRL Constanța în contradictoriu cu

pârâta SC N.S.S. SRL Constanța.

De asemenea a fost respinsă

ca nefondată și cererea reconvențională formulată de SC N.S.S. SRL Constanța în

contradictoriu cu reclamanta SC I.R. SRL Constanța.

În final au fost respinse ca

nefondate cererile accesorii de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în principal, că între reclamanta SC I.R. SRL în

calitatea de prestator și pârâta reconvenientă SC N.S.S. SRL în calitatea de

beneficiar s-a încheiat la 1 noiembrie 2005 contractul cadru de reparații având

ca obiect efectuarea de reparații la nave staționate.

Părțile nu au încheiat niciun

act adițional la contractul cadru pentru barja având ca obiect individualizarea

lucrărilor ce urmau a fi efectuate, a prețului negociat, a perioadei în care

vor fi finalizate și a condițiilor specifice de efectuare a lor.

Reclamanta a efectuat

reparații la nava amintită numai în cursul anului 2006, după ce înțelegerea ce

fixa condițiile cadru de lucru își încetase valabilitatea prin ajungere la

termen, pârâta refuzând să achite sumele pretinse prin prezenta acțiune.

Părțile s-au înțeles ca

orice lucrare efectuată de prestator să fie realizată doar după încheierea unui

act adițional ale cărui elemente concrete – descrise punctual în capitolul II –

se completează cu condițiile generale stipulate în contractul cadru.

Prin urmare, au exclus –

prin însăși voința lor – posibilitatea efectuării de reparații la nave pentru

care nu sunt determinate caracteristicile navei, proprietarul acesteia, lista

detaliată a lucrărilor agreate, prețul negociat pentru ele și termenele în care

trebuie finalizate.

În aceste condiții,

operațiunile specifice efectuate de prestator la barjă se situează în afara

prevederilor contractului din 2005, relațiile comerciale dintre părți derivând

dintr-o operațiune juridică distinctă (încheiată în formă simplificată prin

comandă urmată de executare), de care reclamanta nu a înțeles să se prevaleze

în prezenta cauză. Dimpotrivă, societatea prestatoare – care a beneficiat pe

tot parcursul procesului de apărare juridică de specialitate – și-a întemeiat

pretențiile patrimoniale pe clauzele contractului cadru, apreciind în mod

nejustificat că efectele acestuia s-au prorogat; însă, prelungirea

valabilității actului putea opera doar prin manifestarea expresă de voință a

ambelor părți, exprimată prin act adițional.

Cu privire la cererea

reconvențională, instanța de fond a reținut că pretențiile referitoare la

beneficiul nerealizat sunt nefondate, întrucât nu există o clauză penală validă

pentru lucrările de reparații efectuate de reclamantă în cursul anului 2006 și,

în egală măsură, atât timp cât nu există termene stabilite de părți pentru

finalizarea lucrărilor, nu se poate considera că reclamanta le-a depășit în mod

culpabil.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal.î, prin

decizia civilă nr. 12/MF din 3 noiembrie 2008 a respins ca nefondate apelurile

declarate atât de reclamantă cât și de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 26/MF

din 24 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția maritimă și

fluvială, în dosarul nr. 9810/118/2007, fiind preluate în esență toate

argumentele expuse anterior.

Împotriva deciziei civile nr.

12/MF din 3 noiembrie 2008 dată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs

reclamanta SC I.R. SRL Constanța, care în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare

instanței de fond, deoarece nu a fost cercetat și soluționat fondul cauzei.

În subsidiar s-a solicitat

modificarea în tot a deciziei civile nr. 12/MF din 3 noiembrie 2008 a instanței

de apel, prin obligarea pârâtei la plata contravalorii lucrărilor de reparații

efectuate, în cuantum total de 150.565,9171 ron, din care 152.268,48 ron reprezentând

debit și 6.297,4371 ron reprezentând dobânzi legale, precum și plata dobânzilor

în continuare până la plata efectivă a debitului.

În dezvoltarea motivelor de

recurs s-a evocat împrejurarea că părțile, așa cum o dovedește corespondența

purtată, au înțeles ca lucrările să fie efectuate în baza contractului din 1

noiembrie 2005 și a comenzilor verbale adiacente, devenind aplicabile

dispozițiile art. 977 și urm. C. civ., potrivit cărora interpretarea

contractelor se face după intenția comună a părților contractante iar nu după

sensul literar al termenilor.

Intimata - pârâtă SC N.S.S. SRL

a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse

prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a

respinge ca nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente.

Prin cererea înregistrată

inițial pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 925/212/2007, reclamanta SC

I.R. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC N.S.S. SRL la plata următoarelor

sume: 76.473,72 lei – contravaloarea lucrărilor de reparații efectuate la barjă

recepționate prin procesul - verbal din 28 februarie 2006, 4.062,011 lei –

dobândă legală calculată la debit până la 22 ianuarie 2007 și în continuare

până la plata efectivă, 75.794,76 de lei - contravaloarea lucrărilor de

reparații efectuate la aceeași barjă recepționate prin procesele - verbale din 15

iulie 2006, 2.235,4261 lei – dobândă legală calculată la debit până la 22

ianuarie 2007 și în continuare, la care se adaugă cheltuielile de judecată

legate de proces.

Din conținutul contractului

cadru de reparații, invocat ca referință în fundamentarea pretențiilor

reclamantei, apare stipulat fără putere de tăgadă, la capitolul IV intitulat

durata contractului, că efectele produse de această convenție se întind de la

data încheierii ei, respectiv 1 noiembrie 2005 și până la data de 31 decembrie

2005.

Drepturile și obligațiile

asumate de părți în cadrul contractului din 1 noiembrie 2005 se bucură de

aplicarea dispozițiilor art. 969 C. civ., potrivit cu care convențiile legal

făcute au putere de lege între părțile contractante.

Amplu motivat și bine

argumentat, s-a stabilit că lucrările pretinse a fi executate și a căror

contravaloare face obiectul litigiului de natură comercială nu pot fi

circumscrise clauzelor contractului cadru, aceste operațiuni exced termenului

expres precizat de părți și constituie o nouă operațiune juridică. Pentru

continuarea efectelor contractului cadru inițial, era necesară o nouă

manifestare de voință, consfințită într-un act adițional.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantei SC I.R. SRL împotriva

deciziei civile nr. 12/MF din 3 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ

și fiscal, nefiind îndeplinită nicio cerință din cele prevăzute de dispozițiile

art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC I.R. SRL Constanța împotriva deciziei nr. 12/MF din 3

noiembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta - reclamantă

la plata sumei de 2.380 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC

N.S.S. SRL Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 4 februarie 2010.