ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 403/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Constanța, secția maritimă și fluvială, prin sentința civilă nr. 26/MF din 24 aprilie 2008 a respins ca nefondată cererea principală formulată de reclamanta SC I.R. SRL Constanța în contradictoriu cu pârâta SC N.S.S. SRL Constanța. De asemenea a fost respinsă ca nefondată și cererea reconvențională formulată de SC N.S.S. SRL Constanța în contradictoriu cu reclamanta SC I.R. SRL Constanța. În final au fost respinse ca nefondate cererile accesorii de acordare a cheltuielilor de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în principal, că între reclamanta SC I.R. SRL în calitatea de prestator și pârâta reconvenientă SC N.S.S.

SRL în calitatea de beneficiar s-a încheiat la 1 noiembrie 2005 contractul cadru de reparații având ca obiect efectuarea de reparații la nave staționate. Părțile nu au încheiat niciun act adițional la contractul cadru pentru barja având ca obiect individualizarea lucrărilor ce urmau a fi efectuate, a prețului negociat, a perioadei în care vor fi finalizate și a condițiilor specifice de efectuare a lor. Reclamanta a efectuat reparații la nava amintită numai în cursul anului 2006, după ce înțelegerea ce fixa condițiile cadru de lucru își încetase valabilitatea prin ajungere la termen, pârâta refuzând să achite sumele pretinse prin prezenta acțiune. Părțile s-au înțeles ca orice lucrare efectuată de prestator să fie realizată doar după încheierea unui act adițional ale cărui elemente concrete – descrise punctual în capitolul II – se completează cu condițiile generale stipulate în contractul cadru.

Prin urmare, au exclus – prin însăși voința lor – posibilitatea efectuării de reparații la nave pentru care nu sunt determinate caracteristicile navei, proprietarul acesteia, lista detaliată a lucrărilor agreate, prețul negociat pentru ele și termenele în care trebuie finalizate. În aceste condiții, operațiunile specifice efectuate de prestator la barjă se situează în afara prevederilor contractului din 2005, relațiile comerciale dintre părți derivând dintr-o operațiune juridică distinctă (încheiată în formă simplificată prin comandă urmată de executare), de care reclamanta nu a înțeles să se prevaleze în prezenta cauză.

Dimpotrivă, societatea prestatoare – care a beneficiat pe tot parcursul procesului de apărare juridică de specialitate – și-a întemeiat pretențiile patrimoniale pe clauzele contractului cadru, apreciind în mod nejustificat că efectele acestuia s-au prorogat; însă, prelungirea valabilității actului putea opera doar prin manifestarea expresă de voință a ambelor părți, exprimată prin act adițional. Cu privire la cererea reconvențională, instanța de fond a reținut că pretențiile referitoare la beneficiul nerealizat sunt nefondate, întrucât nu există o clauză penală validă pentru lucrările de reparații efectuate de reclamantă în cursul anului 2006 și, în egală măsură, atât timp cât nu există termene stabilite de părți pentru finalizarea lucrărilor, nu se poate considera că reclamanta le-a depășit în mod culpabil.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal.î, prin decizia civilă nr. 12/MF din 3 noiembrie 2008 a respins ca nefondate apelurile declarate atât de reclamantă cât și de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 26/MF din 24 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția maritimă și fluvială, în dosarul nr. 9810/118/2007, fiind preluate în esență toate argumentele expuse anterior. Împotriva deciziei civile nr. 12/MF din 3 noiembrie 2008 dată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta SC I.R. SRL Constanța, care în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, deoarece nu a fost cercetat și soluționat fondul cauzei. În subsidiar s-a solicitat modificarea în tot a deciziei civile nr. 12/MF din 3 noiembrie 2008 a instanței de apel, prin obligarea pârâtei la plata contravalorii lucrărilor de reparații efectuate, în cuantum total de 150.565,9171 ron, din care 152.268,48 ron reprezentând debit și 6.297,4371 ron reprezentând dobânzi legale, precum și plata dobânzilor în continuare până la plata efectivă a debitului.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că părțile, așa cum o dovedește corespondența purtată, au înțeles ca lucrările să fie efectuate în baza contractului din 1 noiembrie 2005 și a comenzilor verbale adiacente, devenind aplicabile dispozițiile art. 977 și urm. C. civ., potrivit cărora interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante iar nu după sensul literar al termenilor. Intimata - pârâtă SC N.S.S. SRL a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente.

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 925/212/2007, reclamanta SC I.R. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC N.S.S. SRL la plata următoarelor sume: 76.473,72 lei – contravaloarea lucrărilor de reparații efectuate la barjă recepționate prin procesul - verbal din 28 februarie 2006, 4.062,011 lei – dobândă legală calculată la debit până la 22 ianuarie 2007 și în continuare până la plata efectivă, 75.794,76 de lei - contravaloarea lucrărilor de reparații efectuate la aceeași barjă recepționate prin procesele - verbale din 15 iulie 2006, 2.235,4261 lei – dobândă legală calculată la debit până la 22 ianuarie 2007 și în continuare, la care se adaugă cheltuielile de judecată legate de proces.

Din conținutul contractului cadru de reparații, invocat ca referință în fundamentarea pretențiilor reclamantei, apare stipulat fără putere de tăgadă, la capitolul IV intitulat durata contractului, că efectele produse de această convenție se întind de la data încheierii ei, respectiv 1 noiembrie 2005 și până la data de 31 decembrie 2005. Drepturile și obligațiile asumate de părți în cadrul contractului din 1 noiembrie 2005 se bucură de aplicarea dispozițiilor art. 969 C. civ., potrivit cu care convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Amplu motivat și bine argumentat, s-a stabilit că lucrările pretinse a fi executate și a căror contravaloare face obiectul litigiului de natură comercială nu pot fi circumscrise clauzelor contractului cadru, aceste operațiuni exced termenului expres precizat de părți și constituie o nouă operațiune juridică.

Pentru continuarea efectelor contractului cadru inițial, era necesară o nouă manifestare de voință, consfințită într-un act adițional. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantei SC I.R. SRL împotriva deciziei civile nr. 12/MF din 3 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nicio cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC I.R. SRL Constanța împotriva deciziei nr. 12/MF din 3 noiembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta - reclamantă la plata sumei de 2.380 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC N.S.S. SRL Constanța. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4 februarie 2010.