ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2943/2008

Cu privire la aprobarea situațiilor financiare pentru anul 2005 pe baza rapoartelor administratorilor și cenzorilor, trebuie făcute câteva precizări prealabile. Hotărârea adoptată de adunarea generală a SC M. SA la data de 19 aprilie 2006 astfel cum a fost publicată în M. Of. al României Partea a IV-a nr. 1877/19.06.2006 nu cuprinde nicio menține referitoare la aprobarea situațiilor financiare pe anul 2005. Din examinarea procesului - verbal întocmit cu ocazia ținerii adunării în conformitate cu dispozițiile art. 131 din Legea nr. 31/1990, republicat, și care constituie un element esențial pentru validitatea hotărârilor adunărilor generale rezultă însă că aprobarea situațiilor financiare a fost supusă dezbaterii și votată în unanimitate. Prin urmare chiar dacă nu s-a făcut dovadă menționării ei în Registrul Comerțului și a publicării în Monitorul Oficial, ceea ce atrage consecința neopozabilității ei față de terți [art. 131 alin. (4) din Legea nr. 31/1990], validitatea ei poate să fie contestată de acționarul interesat, în speță reclamanta, așa încât apărarea intimatei în sensul că această hotărâre nefiind publicată, nu a fost adoptată, nu poate fi primită.

Revenind la critica referitoare la neauditarea situațiilor financiare aprobate, potrivit art. 237 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, recurenta susține, în esență, că societatea intimată este supusă dispozițiilor Legii nr. 297/2004, deoarece și anterior apariției legii, acțiunile societății erau tranzacționate pe piața Rasdaq iar hotărârea A.G.E.A. din 9 septembrie 2004 prin care s-a decis retragerea de la tranzacționare a fost anulată.

Or, prin Legea nr. 297 din 28 iunie 2004, se reglementează înființarea și funcționarea piețelor de instrumente financiare, cu instituțiile și operațiunile specifice acestora precum și a organismelor de plasament colectiv, C.N.V.M. fiind autoritatea competentă care aplică prevederile legii prin exercitarea prerogativelor stabilite prin statutul său. Art. 213 din lege stabilește condițiile pentru ca acțiunile unei societăți comerciale să fie admise la tranzacționare pe o piață reglementată, iar potrivit dispozițiilor tranzitorii și finale cuprinse în titlul XI – art. 281, entitățile reglementate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi sunt obligate ca în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a legii să depună modificările sau completările documentelor care au stat la baza autorizațiilor emise anterior, în scopul încadrării în prevederile prezentei legi și înregistrări în registrul C.N.V.M.

Prin urmare stabilirea încadrării în dispozițiile Legii nr. 297/2004 pentru entitățile reglementate înainte de intrarea în vigoare a legii aparține autorității competente C.N.V.M. În cauză nu au fost depuse, documente pertinente, emanând de la autoritatea competentă care să statueze dacă societatea intimată se încadrează în prevederile Legii nr. 297/2004. Faptul că decizia C.N.V.M. nr. 2234 din 23 august 2006 prin care s-a dispus retragerea de la tranzacționare a acțiunilor emise de SC M. SA, la cererea societății, în conformitate cu art. 87 lit. d) din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M., a fost anulată de instanța de contencios administrativ prin sentința nr. 1150 din 2 mai 2007 a Curții de Apel București, rămasă irevocabilă, nu reprezintă și o confirmare a îndeplinirii cerințelor impuse de Legea nr. 297/2004 pentru ca acțiunile societății să fie în continuare tranzacționate. Cu alte cuvinte, obiectul dedus judecății în fața instanței de contencios administrativ a vizat exclusiv modul de soluționare de către C.N.V.M. a cererii societății de retragere de la tranzacționare, chestiunea încadrării societății în dispozițiile Legii nr. 297/2004 nu a fost dezbătută.

Așa fiind, instanța investită cu prezenta acțiune în anulare A.G.A. nu poate stabili dacă societatea la data adoptării hotărârilor – 19 aprilie 2006 se încadra sau nu în dispozițiile Legii nr. 297/2004 în absența unor documente în acest sens emise de autoritatea competentă, deoarece și-ar încălca atribuțiile puterii judecătorești având în vedere obiectul acțiunii, natura cauzei și părțile între care s-a legat litigiul specifice unei acțiuni în anulare A.G.A. reglementată de art. 132 din Legea societăților comerciale. Altfel spus, la data adoptării hotărârii din 19 aprilie 2006, expirase termenul de 18 luni prevăzut de art. 281 din Legea nr. 297/2004 pentru depunerea documentelor și modificărilor în vederea încadrării în prevederile legii; în absența avizului C.N.V.M. sau a unor precizări în legătură cu încadrarea societății în prevederile legii pieței de capital, emanând de la această entitate juridică, instanța investită cu o acțiune în anulare A.G.A., nu poate să se pronunțe asupra unei chestiuni care excede obiectului cererii și competenței de atribuțiune.

Cu această motivare, care în opinia Înaltei Curți nuanțează dezlegarea dată de instanța de apel privind inaplicarea dispozițiilor Legii pieții de capital cu privire la aprobarea situațiilor financiare, critica recurentei se vădește nefondată, același raționament urmând a fi valabil și pentru critica referitoare la stabilirea datei de înregistrare [art. 238 alin. (1)], distinct de faptul că în adunarea generală din data de 19 aprilie 2006 nu s-a hotărât repartizarea dividendelor.

Cu privire la nerespectarea dispozițiilor art. 184 alin. (1) din Legea societăților comerciale, soluția instanței de apel este legală, recurenta nu a făcut nicio dovadă în sensul că în cele 15 zile care au precedat adunarea a solicitat, la sediul societății situațiile financiare, spre a le consulta și ele nu i-au fost puse la dispoziție pentru că nu existau, rațiunea prevederii din art. 184 alin. (1) fiind aceea de a da posibilitatea acționarilor, să consulte situațiile financiare, înainte ținerii adunării pentru a vota în cunoștință de cauză.

Și critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (7) și (8) din Legea societăților comerciale privind mențiunile din convocator, se vădește nefondată – enunțul convocatorului publicat în M. Of. nr. 918/21.03.2006, se referă explicit la toate problemele supuse dezbaterii respectiv; completarea consiliului de administrație urmare demisiei unui membru și data până la care se pot depune candidaturile, o prezentare clară, nesusceptibilă, de interpretări a acestei probleme ce urma să se dezbată, fiind de asemeni evident, că nu se putea publica textul cu modificarea componentei consiliului de administrație câtă vreme candidaturile ce urmau a fi depuse se supuneau la vot în adunare.

În sfârșit, competența A.G.O.A. de a alege pe administratori și cenzori este statuată în art. 111 alin. (2) lit. b) din Legea societăților comerciale (în varianta de la data adoptării hotărârii). Formularea utilizată de societate în hotărârea publicată în Monitorul Oficial este oarecum improprie, dar aceasta nu afectează validitatea hotărârii fiind evident că nu a intervenit nicio modificare în numărul membrilor consiliului de administrație sau al cenzorilor, ci o prelungire a mandatului cenzorului juridic și o desemnare a unui membru al Consiliului de administrație în locul celui care și-a înaintat demisia. Pentru rațiunile mai sus înfățișate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.