ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2943/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2943/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1063 din data de 24 ianuarie
2007 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea în
anulare formulată de reclamanta B.I. LTD Nicosia în contradictoriu cu pârâta SC
M. SA București și în consecință a dispus anularea hotărârii A.G.O.A. SC M. SA București
din data de 19 aprilie 2006.
Pentru a se pronunța astfel,
Tribunalul a apreciat că hotărârea din 19 aprilie 2006 a A.G.O.A. SC M. SA vizând:
aprobarea situațiilor financiare pentru anul 2005 pe baza rapoartelor
administratorilor și cenzorilor; revocarea din funcția de membru al consiliului
de administrație a d-lui S.G. și numirea în funcția de membru al d-nei I.E.,
prelungirea mandatului de cenzor juridic pentru SC A.M.B.T.C. SRL, a fost adoptată
cu încălcarea dispozițiilor legale incidente, respectiv art. 237 din Legea nr. 297/2004
privind piața de capital, art. 184 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicat,
și art. 117 alin. (7) și (8) din aceiași lege.
În raport de dispozițiile
legale sus menționate, Tribunalul a constatat că situațiile financiare anuale
aprobate nu au fost auditate de auditori financiar și totodată nu au fost puse
la dispoziția acționarilor cu cel puțin 15 zile înainte de data ținerii
adunării.
Cu privire la mențiunile din
convocatorul adunării instanța reține că nu sunt menționate explicit toate problemele
supuse dezbaterii și nici textul integral privind modificarea actului
constitutiv cu noua componență a consiliului de administrație.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel pârâta SC M. SA pentru motive de nelegalitate și netemeinicie,
susținând că Tribunalul a reținut o situație de fapt și de drept care nu corespunde
realității, SC M. SA încă din 2004, după intrarea în vigoare a Legii nr. 297/2004
a hotărât retragerea de pe piața reglementată ca urmare a neîndeplinirii noilor
condiții impuse de legea privind piața de capital.
Curtea de Apel București, secția
a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 569 pronunțată la 20 noiembrie
2007 a admis apelul declarat de pârâta și a schimbat în tot sentința fondului
în sensul respingerii acțiunii în anulare formulată de reclamantă, ca
neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de apel a apreciat că față de hotărârea A.G.E.A. SC M. SA din data de
9 septembrie 2004 privind retragerea de la tranzacționare pe piața Rasdaq a
acțiunilor emise de societate, nu pot fi primite motivele de nulitate ale hotărârii
A.G.A. din 19 aprilie 2006 sub aspectul nerespectării cerințelor privind piața
de capital.
Referitor la nesocotirea art.
184 din Legea nr. 31/1990, republicat, instanța a apreciat că întrucât adunarea
s-a ținut chiar la sediul societății unde sunt depuse toate actele și
situațiile financiare, nu rezultă în ce mod au fost împiedicați acționarii să
le consulte.
În sfârșit și susținerile
reclamantei privind nesocotirea art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicat,
însușite de instanța fondului, au fost considerate neîntemeiate, instanța de
apel apreciind că mențiunile din convocator referitoare la desemnarea unui nou
membru al consiliului de administrație urmare unei demisii și prelungirea
mandatului cenzorului nu reprezintă o modificare a actului constitutiv în
înțelesul avut în vedere de legiuitor.
La data de 28 decembrie
2007, reclamanta B.I. LTD a declarat recurs împotriva deciziei adoptate de
instanța de apel solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii
apelului promovat de pârâtă.
Recurenta și-a întemeiat
recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
vizând încălcarea dispozițiilor legale incidente în cauză, reiterând în dezvoltarea
criticilor sale motivele de anulare invocate prin acțiunea introductivă
respectiv:
- încălcarea art. 237 alin.
(1) din Legea nr. 297/2004 privind întocmirea situațiilor financiare în
conformitate cu reglementările contabile și auditate de auditori financiari;
- încălcarea dispozițiilor art.
238 alin. (1) din aceiași lege referitoare la stabilirea datei de înregistrare pentru
identificarea acționarilor care urmează a beneficia de dividende;
- încălcarea art. 184 alin. (1)
din Legea nr. 31/1990, republicat, privind punerea la dispoziția acționarilor a
situațiilor financiare în cele 15 zile care preced întrunirea adunării
generale;
- încălcarea dispozițiilor art.
117 alin. (7) și (8) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu privire la menționarea
explicită a problemelor supuse dezbaterii și a textului integral privind
modificarea actului constitutiv;
- încălcarea art. 111 alin.
(2) lit. b) din Legea nr. 31/1990 privind competența A.G.O.A. de a alege pe
administratori și cenzori.
În susținerea recursului,
recurenta - reclamantă a depus acte noi, respectiv sentința nr. 1150 din 2 mai
2007 a Curții de Apel București, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 489 din 8
februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a anulat decizia
C.N.V.M. nr. 2234 din 23 august 2006 de retragere de la tranzacționarea de pe
piața Rasdaq a acțiunilor emise de SC M. SA.
La data de 19 mai 2008,
intimata - pârâtă a formulat întâmpinare la cererea de recurs, susținând, în
esență că prin hotărârea A.G.E.A. din data de 19 aprilie 2006 s-a decis numai
revocarea din funcție a unui membru al consiliului de administrație, numirea
unui nou membru în locul acestuia și prelungirea mandatului cenzorului juridic
SC A.M.B.T.C. SA, celelalte puncte de pe ordinea de zi nefiind adoptate.
Potrivit susținerilor
intimatei, conținutul convocatorului este în deplină concordanță cu măsurile
votate și cu cerințele impuse de dispozițiile legale art. 117 din Legea nr. 31/1990,
republicat, soluția instanței de apel fiind legală și temeinică.
Asupra recursului.
Examinând hotărârea atacată
în contextul criticilor formulate și având în vedere actele dosarului și
dispozițiilor legale relevante, Înalta Curte constată că recursul este
nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Cu privire la aprobarea
situațiilor financiare pentru anul 2005 pe baza rapoartelor administratorilor
și cenzorilor, trebuie făcute câteva precizări prealabile.
Hotărârea adoptată de
adunarea generală a SC M. SA la data de 19 aprilie 2006 astfel cum a fost
publicată în M. Of. al României Partea a IV-a nr. 1877/19.06.2006 nu cuprinde
nicio menține referitoare la aprobarea situațiilor financiare pe anul 2005.
Din examinarea procesului - verbal
întocmit cu ocazia ținerii adunării în conformitate cu dispozițiile art. 131 din
Legea nr. 31/1990, republicat, și care constituie un element esențial pentru
validitatea hotărârilor adunărilor generale rezultă însă că aprobarea
situațiilor financiare a fost supusă dezbaterii și votată în unanimitate.
Prin urmare chiar dacă nu
s-a făcut dovadă menționării ei în Registrul Comerțului și a publicării în Monitorul
Oficial, ceea ce atrage consecința neopozabilității ei față de terți [art. 131 alin.
(4) din Legea nr. 31/1990], validitatea ei poate să fie contestată de
acționarul interesat, în speță reclamanta, așa încât apărarea intimatei în
sensul că această hotărâre nefiind publicată, nu a fost adoptată, nu poate fi
primită.
Revenind la critica
referitoare la neauditarea situațiilor financiare aprobate, potrivit art. 237 alin.
(1) din Legea nr. 297/2004, recurenta susține, în esență, că societatea
intimată este supusă dispozițiilor Legii nr. 297/2004, deoarece și anterior
apariției legii, acțiunile societății erau tranzacționate pe piața Rasdaq iar
hotărârea A.G.E.A. din 9 septembrie 2004 prin care s-a decis retragerea de la
tranzacționare a fost anulată.
Or, prin Legea nr. 297
din 28 iunie 2004, se reglementează înființarea și funcționarea piețelor de
instrumente financiare, cu instituțiile și operațiunile specifice acestora
precum și a organismelor de plasament colectiv, C.N.V.M. fiind autoritatea
competentă care aplică prevederile legii prin exercitarea prerogativelor
stabilite prin statutul său.
Art. 213 din lege stabilește
condițiile pentru ca acțiunile unei societăți comerciale să fie admise la
tranzacționare pe o piață reglementată, iar potrivit dispozițiilor tranzitorii
și finale cuprinse în titlul XI – art. 281, entitățile reglementate înainte de
intrarea în vigoare a prezentei legi sunt obligate ca în termen de 18 luni de
la intrarea în vigoare a legii să depună modificările sau completările documentelor
care au stat la baza autorizațiilor emise anterior, în scopul încadrării în
prevederile prezentei legi și înregistrări în registrul C.N.V.M.
Prin urmare stabilirea
încadrării în dispozițiile Legii nr. 297/2004 pentru entitățile reglementate
înainte de intrarea în vigoare a legii aparține autorității competente C.N.V.M.
În cauză nu au fost depuse,
documente pertinente, emanând de la autoritatea competentă care să statueze dacă
societatea intimată se încadrează în prevederile Legii nr. 297/2004.
Faptul că decizia C.N.V.M. nr.
2234 din 23 august 2006 prin care s-a dispus retragerea de la tranzacționare a
acțiunilor emise de SC M. SA, la cererea societății, în conformitate cu art. 87
lit. d) din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M., a fost anulată de instanța de
contencios administrativ prin sentința nr. 1150 din 2 mai 2007 a Curții de Apel
București, rămasă irevocabilă, nu reprezintă și o confirmare a îndeplinirii
cerințelor impuse de Legea nr. 297/2004 pentru ca acțiunile societății să fie
în continuare tranzacționate.
Cu alte cuvinte, obiectul
dedus judecății în fața instanței de contencios administrativ a vizat exclusiv
modul de soluționare de către C.N.V.M. a cererii societății de retragere de la
tranzacționare, chestiunea încadrării societății în dispozițiile Legii nr. 297/2004
nu a fost dezbătută.
Așa fiind, instanța
investită cu prezenta acțiune în anulare A.G.A. nu poate stabili dacă societatea
la data adoptării hotărârilor – 19 aprilie 2006 se încadra sau nu în
dispozițiile Legii nr. 297/2004 în absența unor documente în acest sens emise
de autoritatea competentă, deoarece și-ar încălca atribuțiile puterii
judecătorești având în vedere obiectul acțiunii, natura cauzei și părțile între
care s-a legat litigiul specifice unei acțiuni în anulare A.G.A. reglementată
de art. 132 din Legea societăților comerciale.
Altfel spus, la data
adoptării hotărârii din 19 aprilie 2006, expirase termenul de 18 luni prevăzut
de art. 281 din Legea nr. 297/2004 pentru depunerea documentelor și
modificărilor în vederea încadrării în prevederile legii; în absența avizului C.N.V.M.
sau a unor precizări în legătură cu încadrarea societății în prevederile legii
pieței de capital, emanând de la această entitate juridică, instanța investită
cu o acțiune în anulare A.G.A., nu poate să se pronunțe asupra unei chestiuni
care excede obiectului cererii și competenței de atribuțiune.
Cu această motivare, care
în opinia Înaltei Curți nuanțează dezlegarea dată de instanța de apel privind inaplicarea
dispozițiilor Legii pieții de capital cu privire la aprobarea situațiilor
financiare, critica recurentei se vădește nefondată, același raționament urmând
a fi valabil și pentru critica referitoare la stabilirea datei de înregistrare [art.
238 alin. (1)], distinct de faptul că în adunarea generală din data de 19
aprilie 2006 nu s-a hotărât repartizarea dividendelor.
Cu privire la nerespectarea
dispozițiilor art. 184 alin. (1) din Legea societăților comerciale, soluția
instanței de apel este legală, recurenta nu a făcut nicio dovadă în sensul că în
cele 15 zile care au precedat adunarea a solicitat, la sediul societății
situațiile financiare, spre a le consulta și ele nu i-au fost puse la
dispoziție pentru că nu existau, rațiunea prevederii din art. 184 alin. (1)
fiind aceea de a da posibilitatea acționarilor, să consulte situațiile
financiare, înainte ținerii adunării pentru a vota în cunoștință de cauză.
Și critica referitoare la
încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (7) și (8) din Legea societăților
comerciale privind mențiunile din convocator, se vădește nefondată – enunțul
convocatorului publicat în M. Of. nr. 918/21.03.2006, se referă explicit la
toate problemele supuse dezbaterii respectiv; completarea consiliului de
administrație urmare demisiei unui membru și data până la care se pot depune candidaturile,
o prezentare clară, nesusceptibilă, de interpretări a acestei probleme ce urma
să se dezbată, fiind de asemeni evident, că nu se putea publica textul cu
modificarea componentei consiliului de administrație câtă vreme candidaturile
ce urmau a fi depuse se supuneau la vot în adunare.
În sfârșit, competența A.G.O.A.
de a alege pe administratori și cenzori este statuată în art. 111 alin. (2) lit.
b) din Legea societăților comerciale (în varianta de la data adoptării
hotărârii).
Formularea utilizată de
societate în hotărârea publicată în Monitorul Oficial este oarecum improprie,
dar aceasta nu afectează validitatea hotărârii fiind evident că nu a intervenit
nicio modificare în numărul membrilor consiliului de administrație sau al
cenzorilor, ci o prelungire a mandatului cenzorului juridic și o desemnare a
unui membru al Consiliului de administrație în locul celui care și-a înaintat
demisia.
Pentru rațiunile mai sus
înfățișate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge
prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamanta B.I. LTD Nicosia împotriva deciziei nr. 569 din
20 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 octombrie 2008.