ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1892/2009

Deliberând

asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 350 din 20 februarie 2008, Tribunalul București, secția a III-a civilă,

a respins contestația formulată de reclamantul R.C. în contradictoriu cu

intimata Primăria Municipiului București prin Primarul General, contestație

având ca obiect anularea dispoziției nr. 8962 din 24 octombrie 2007 emisă în

temeiul Legii 10/2001 și obligarea intimatei la restituirea în natură a

apartamentului situat în București, vândut în temeiul Legii 112/1995.

Hotărârea pronunțată

de Tribunalul București a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 489 din 17

iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care a fost

respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul R.C.

Împotriva deciziei

civile nr. 489 din 17 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă,

în termen legal a declarat și motivat recurs reclamantul R.C.

Înalta Curte

urmează a constata nul recursul declarat pentru următoarele considerente:

Potrivit art.

301

1

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub

sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul

și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ.,

modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de

nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

În cuprinsul

cererii de recurs care a învestit Înalta Curte, recurentul expune soluțiile

pronunțate în cauză în ciclurile procesuale anterioare și în alte litigii,

exprimându-și nemulțumirea în legătură cu soluțiile cuprinse în hotărârile

pronunțate. Cererea de recurs conține însă numai simple afirmații și aprecieri

cu valoare generală, fără nici o precizare de natură juridică a eventualelor

greșeli pe care le conține hotărârea recurată și fără o minimă argumentare în

drept a unor criticii de nelegalitate.

Or, condiția legală a

dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate

instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de

art. 304 C. proc. civ.

Recurenții

critică modul în care instanța de apel a reținut situația de fapt prin interpretarea

probelor administrate în cauză. Insă, față de împrejurarea că dispozițiile art.

304 pct. 11 C. proc. civ., care permiteau instanței de recurs să modifice

hotărârea recurată dacă aceasta s-a bazat pe o gravă greșeală de fapt,

rezultată dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, au fost abrogate

prin O.U.G. 138/2000, Înalta Curte nu mai este legal sesizată cu analiza

criticilor care au un astfel de conținut.

Pe de altă

parte, nu se poate considera că simpla indicare a prevederilor art. 304 pct. 7 C.

proc. civ. în cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac

exercitate în sensul exigențelor prevăzute de art. 302/1 C. proc. civ. deoarece

cerințele art. 302/1 C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul formulării,

prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate.

În

consecință, constatând că niciuna din criticile formulate nu pot fi încadrate

în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul

art. 302-303 C. proc. civ. și 306 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul

recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de reclamantul

R.C. împotriva deciziei nr. 489 din 17 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția

a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

februarie 2009.