ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 485/2010

Deliberând asupra

cauzei civile de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1500 din 29

septembrie 2009, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins ca

neîntemeiată contestația formulată de contestatorul D.B.T. în contradictoriu cu

intimata Primăria Municipiului București.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel apelantul contestator D.B.T., iar prin Decizia civilă nr.

89/ A din 20 aprilie 2009, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul

formulat.

Apelantul-reclamant D.B.T.

a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București,

cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție la data de 16 iunie 2008.

Înalta Curte urmează

a constata nul recursul declarat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 302

1

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar

în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea

unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ

prevăzute în cuprinsul acestui articol.

În cuprinsul cererii

de recurs care a învestit Înalta Curte, recurentul arată că este proprietarul

imobilului în litigiu, potrivit actelor depuse în fața instanțelor, că imobilul

a fost preluat în mod abuziv de stat și că este îndreptățit la restituirea în

natură a bunului, așa cum a arătat și prin motivele de apel formulate.

Cererea de recurs

conține însă numai

simple

afirmații fără nici o precizare de natură juridică a eventualelor greșeli pe

care le conține hotărârea recurată și fără o minimă argumentare în drept a unor

criticii de nelegalitate.

Or, condiția legală a

dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate

instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art.

304 C. proc. civ.

Nu se poate considera

că simpla indicare a prevederilor art. 299 și urm. C. proc. civ. în cuprinsul

cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate în sensul exigențelor

prevăzute de art. 302

1

C. proc. civ. Cerințele art. 302

1

C.

proc. civ. trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs,

a unei argumentări juridice a nelegalității invocate prin indicarea

dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin

precizarea eventualelor greșeli săvărșite de instanță în legătură cu aceste

dispoziții legale.

În consecință,

constatând că niciuna din criticile formulate nu pot fi încadrate în cazurile

de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 302-303 C.

proc. civ. și 306 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul

declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul

recursul declarat de

reclamantul D.B.T. împotriva Deciziei nr. 89/ A din 30 aprilie 2009 a Curții de

Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 ianuarie 2010.