ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5055/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub numărul 40578

din 3 din 20 noiembrie 2007, reclamanții D.D., D.M., D.V., D.O.G. și T.M. au

chemat în judecată pârâtul Municipiul București, prin primarul general, solicitând

să fie obligat să le restituie în natură terenul situat în București, sector 6,

în suprafață de 100 mp.

Prin sentința civilă nr.

765 din 01 iunie 2009, Tribunalul București a admis cererea reclamanților, a obligat

pârâtul la restituirea în natură a terenului în suprafață de 198,19 m.p, situat în București, sector 6, având vecinătățile specificate în raportul de expertiză

întocmit de expert Ionescu Ion.

Pentru a dispune

astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Raportul tehnic de

expertiză efectuat în cauză a identificat terenul revendicat de reclamanți ca

fiind liber de construcții, iar prin completarea la acest raport s-a relevat

faptul că imobilul nu este afectat de rețele edilitare sau elemente de

sistematizare.

Tribunalul a reținut,

față de dovezile administrate, că autorul reclamanților, D.I., a dobândit în

proprietate terenul în litigiu, că acest teren a fost preluat de stat în timpul

regimului comunist și că, prin notificarea din 2001, formulată în baza Legii nr.

10/2001, reclamanții au solicitat restituirea în natură a terenului, fiind

pronunțată și o hotărâre judecătorească prin care pârâtul a fost obligat să

soluționeze respectiva notificare - sentința civilă nr. 1546/2006 a

Tribunalului București, definitivă și irevocabilă.

În drept, au fost

avute în vedere dispozițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001, care stabilesc că

imobilele preluate în mod abuziv în regimul anterior se restituie, de regulă,

în natură, persoanelor îndreptățite.

Prin Decizia civilă nr.

227/ A din 17 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și

pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins apelul pârâtului, ca

nefondat.

S-a reținut că, prin sentința

civilă nr. 1546/2006, definitivă și irevocabilă, tribunalul a stabilit cu

autoritate de lucru judecat că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația legală de

soluționare a notificării primită de la reclamanți în termenului legal prevăzut

de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. O asemenea conduită culpabilă a

pârâtului este, potrivit Deciziei nr. 20/2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, echivalentă unui refuz de a soluționa notificarea, iar instanța

sesizată cu o acțiune prin care să constate un atare refuz are posibilitatea de

a analiza fondul notificării prin care s-au solicitat măsuri reparatorii în

condițiile Legii nr. 10/2001. Prima instanță a analizat cererea de restituire

formulată de reclamanții și din perspectiva principiului de drept specialia

generalibus derogant.

În aprecierea

referitoare la situația de fapt a imobilului, respectiv a împrejurării că

acesta nu este afectat de construcții, de rețele edilitare sau elemente de

sistematizare, instanța și-a fundamentat concluzia pe o probă științifică,

respectiv pe expertiza încuviințată în cauză. Relațiile de la una sau alta din direcțiile

ce funcționează în cadrul Primăriei Municipiului București, s-a apreciat că puteau

fi depuse în apărare, chiar și în fața instanței de apel. De altfel, s-a

reținut că apelantul nu a contestat concluziile expertizei și nici nu a invocat

un impediment concret la restituirea imobilului.

Împotriva deciziei

instanței de apel a formulat cerere de recurs la data de 11 februarie 2010,

pârâtul Municipiul București, prin primar general, prin care a criticat-o

pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:

Pe temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - hotărârea pronunțată este lipsită

de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii -

s-a susținut că la dosarul cauzei nu se regăsește o situație juridică clară a

terenului identificat potrivit raportului de expertiză din dosar, în care să se

stabilească apartenența terenului în litigiu la domeniul public sau privat.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 10.1. și art. 10.3. din Hotărârea din 7 martie 2007

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6

martie 1945-22 decembrie 1989.

Recursul este

întemeiat, pentru considerentele ce urmează:

Din conținutul

normativ al art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., coroborat cu cel al art.

313 și 314 C. proc. civ., rezultă în mod clar ideea conform căreia stabilirea

situației de fapt este atributul suveran al instanțelor fondului - dreptul

acestor instanțe de a constata faptele și de a aprecia forța probantă a

dovezilor administrate în cauză. Așadar, situația-premisa pentru o judecată

concretă și efectivă în recurs - context procedural in care partea interesată

poate deduce judecății orice ipoteză de aplicare greșită a legii din cele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ. - presupune o configurare deplina a situației

de fapt a raportului juridic litigios.

S-a stabilit in fața

instanțelor anterioare, în mod judicios si necontestat, ca imobilul in litigiu intra

in categoria imobilelor preluate de stat în mod abuziv, motiv pentru care s-a

formulat notificarea din 2001 în baza Legii nr. 10/2001, fiind pronunțată de

altfel și o hotărâre judecătorească prin care pârâta a fost obligată să

soluționeze notificarea - sentința civilă nr. 1546/2006 a Tribunalului

București, definitivă și irevocabilă.

Fata de pretenția

concreta a reclamanților și situația de fapt astfel conturată, instanța de apel

trebuia sa identifice dispozițiile legale cu aplicabilitate directa in cauza, să

le analizeze conținutul normativ și în raport de principiul prevalenței

restituirii în natură a imobilelor (art. 1), să procedeze la restituirea totala

sau parțiala a imobilului in litigiu.

Pentru a asigura

aplicarea legii la situația particulara a cauzei pendinte - lămurită doar sub

unele din aspectele sale esențiale, redate anterior - instanța de judecata era

obligata sa cerceteze in concret condițiile prescrise in mod expres de norma

legală specială incidentă, astfel cum aceasta a fost explicitată în cuprinsul

normelor de aplicare.

Datele aflate la

dosarul cauzei nu ii permit instanței de recurs sa ofere un răspuns strict de

legalitate chestiunilor reclamate prin cererea de recurs, intrucat instanțele

fondului, prin probatoriul administrat - în fapt, doar proba cu expertiza

tehnică de specialitate - nu au clarificat toate aspectele care ar putea sa fundamenteze

un punct de vedere pertinent asupra configurației de fapt si de drept a

suprafeței de teren în litigiu, respectiv asupra semnificației acesteia in zona

concretă de situație.

În

rejudecare, instanța de apel va trebui să complinească probatoriul pentru a

stabili amplasamentul exact al terenului în litigiu pe planul de situație -

limite, vecinătăți precise - parcela cadastrală să fie descrisă prin

totalitatea elementelor topografice, apartenența acestuia la domeniul public

sau privat al unității administrativ - teritoriale, existența sau nu a

rețelelor de utilități urbane in zona amplasamentului - trasee, dimensiuni,

etc. - orice alte informații care interesează situația imobilelor învecinate și

care ar putea avea relevanță în dezlegarea pricinii de față.

Se va asigura

astfel situația-premisa pentru o judecată efectivă în recurs, aceasta

însemnând, in concret, stabilirea deplina a situației de fapt, si aceasta nu

numai prin operațiunea de încuviințare si administrare a probatoriului -

înscrisuri, eventual un supliment la raportul de expertiza, interogatoriu (dat

fiind componența aparatului propriu al pârâtului) - ci si prin operațiunea de

apreciere a acestora pe baza intimei convingeri a judecătorilor si in

condițiile prevăzute de lege, operațiune care presupune si trebuie sa se

materializeze in redarea considerentelor de fapt si de drept care au condus

instanța la soluția litigiului cuprinsa in dispozitiv.

În drept, au fost

invocate de către recurent dispozițiile art. 10.1. și art. 10.3. din Hotărârea

din 7 martie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod

abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Într-adevăr,

soluționarea pretențiilor de natura celor deduse judecății, presupune, așa cum

rezultă din normele de aplicare unitară, operațiunea concretă de identificare

cu exactitate a terenului și a vecinătăților acestuia și, totodată, verificarea

destinației actuale a terenului solicitat, în special pentru a nu afecta căile

de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări

amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări

subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare

calibru, și altele asemenea etc.

Chiar dacă a existat

o evidentă pasivitate a pârâtului în clarificarea situației juridice a

imobilului în litigiu, instanța fondului nu-și putea neglija obligațiile

procedurale presupuse de principiul rolului activ al judecătorului, întrucât

cauzele de natura celei pendinte sunt deosebit de complexe, complexitate determinată

de interesele divergente ce se pot contura în cauză, de timpul scurs din

momentul preluării imobilului și până la momentul eventualei restituiri în

natură și de influența acestuia asupra situației particulare a bunului, de evitarea

oricăror alte posibile situații conflictuale etc.

Pentru toate aceste

considerente de fapt și de drept, redate în paragrafele anterioare, Înalta

Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc.

civ., respectiv art. 313 și 314 C. proc. civ., va admite recursul pârâtului, va

casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe de

apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Municipiul București, prin primarul general, împotriva Deciziei

nr. 227/ A din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a

civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, pe care o casează.

Trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 octombrie 2010.