ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6348/2010

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 360 din 13 martie 2009, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins acțiunea formulată de contestatorul E.C.C. în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiul București prin Primarul General și Consiliul General al Municipiului București, Administrația Fondului Imobiliar. Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul E.C.C. iar prin decizia civilă nr. 34/A din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă, s-a admis apelul și, în consecință, s-a schimbat în tot sentința, în sensul admiterii contestației și a modificării în parte a art. 1 din Decizia nr. 8711 din 28 august 2007 emisă de Primarul General al Municipiului București, în sensul restituirii în natură a suprafeței de 618,18 mp din totalul de 703,19 mp, situată în București, sector 1, menținând celelalte prevederi ale dispoziției contestate.

Municipiul București prin Primarul General a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 25 martie 2010. In motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurentul a susținut că nu se poate acorda contestatorului un teren mai mare decât cel deținut, rezumându-se la a cita două texte legale, fără a argumenta relevanța acestora la situația concretă din speță. Înalta Curte urmează a constata nul recursul declarat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 302 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc.

civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol. In cuprinsul cererii de recurs care a învestit Înalta Curte, recurentul redă soluția pronunțată de instanța de apel, apreciind că situația este interpretată în mod simplist deoarece nu se poate acorda contestatorului un teren mai mare decât cel deținut iar în final, citează dispozițiile a două texte legale, fără a arăta incidența acestora la prezenta cauză. Cererea de recurs nu conține deci precizări de natură juridică a eventualelor greșeli pe care le conține hotărârea recurată și o minimă argumentare în drept a unor criticii de nelegalitate. Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Nu se poate considera că simpla indicare a prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate în sensul exigențelor prevăzute de art. 302 alin. (1) C. proc. civ. Cerințele art. 302 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale. In consecință, constatând că niciuna din criticile formulate nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., în temeiul art. 302-303 C. proc. civ. și art. 306 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei nr. 34/A din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2010.