ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.02.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 650/2010

HOTĂRÂRE
04.02.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 650/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând

asupra

recursului civil

de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 15023/3/2008, la

data de 11 aprilie 2008, contestatorii S.D.I., O.M., O.I., D.R. și G.C., în

contradictoriu cu intimata Primăria municipiului București, au solicitat

anularea în parte a deciziei privind acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent nr. 7389 din 12 februarie 2007 emisă de Primăria municipiului

București și obligarea pârâtei la restituirea în natură a suprafeței de 163,33 mp,

conform raportului de expertiză extrajudiciară anexat cererii, precum și

acordarea de măsuri reparatorii pentru restul de teren.

În motivarea cererii, contestatorii

au arătat că au formulat, în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, notificarea

nr. 1175/2001, prin care au solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent

pentru imobilul-teren în suprafață de 412 mp, situat în București; că au anexat

notificării actele deținute prin care făceau dovada calității de persoane

îndreptățite la restituire, precum și dovada dreptului lor de proprietate

asupra terenului în litigiu; că prin dispoziția contestată li s-au acordat

măsuri reparatorii prin echivalent, cu motivarea că nu se poate restitui în

natură terenul în litigiu, deoarece este afectat de detalii de sistematizare.

Prin sentința civilă nr. 71 din 20

ianuarie 2009, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins contestația,

reținând că, în mod corect, a fost soluționată notificarea nr. 1175/2001

privind suprafața de 163,33 mp, întrucât din concluziile raportului de expertiză

extrajudiciară rezultă că suprafața solicitată a fi restituită în natură este

afectată de elemente de rețele edilitare, situație în raport de care acordarea

de despăgubiri bănești în echivalent contestatorilor este corectă.

În ceea ce îl privește pe

contestatorul O.I., s-a constatat că acesta nu a formulat contestație în

termenul legal de 30 de zile de la comunicarea dispoziției atacate, astfel

încât contestația formulată de acesta a fost respinsă, ca tardivă.

Prin decizia nr. 400 din 12 iunie

2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de apelanții-contestatori D.R., G.C., O.M. și S.D.I., reținând,

în esență, că, prin notificarea nr. 1175 din 25 iunie 2001, contestatorii au

solicitat despăgubiri bănești pentru diferența de teren, preluat în baza

Decretului nr. 986/1960; că prima instanță a analizat, pe calea contestației

formulate de contestatori, posibilitatea acordării măsurii restituirii în

natură a terenului; că terenul este afectat de o alee de acces și asigură

folosința normală a blocului de locuințe, și are destinația și de spațiu verde,

ceea ce îl „face inapt restituirii în natură”.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs contestatorii D.R., G.C., O.M. și S.D.I., criticând-o pentru

nelegalitate, pentru următoarele considerente:

Din cele două expertize tehnice

topografice depuse la dosar, una judiciară și una extrajudiciară, numai una din

ele face vorbire despre o alee ce deservește ghena de gunoi a blocului aflat în

imediata apropiere a terenului revendicat, dar accesul spre această ghenă se

poate analiza prin cel puțin două variante.

Din concluziile raportului de

expertiză extrajudiciară rezultă că terenul în cauză se poate retroceda.

Se concluzionează, că, față de

faptul că terenul nu este afectat de rețele edilitare subterane și de elemente

de sistematizare, acesta se poate restitui în natură.

Examinând decizia în limita

criticilor formulate ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

instanța constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente :

Terenul în suprafață de 418 mp, din

care face parte terenul în litigiu de 412 mp, a fost preluat de stat prin

expropriere, în baza Decretului nr. 986/1960, de la O.I. și G.C.

Prin notificarea nr. 1175/2001

formulată în baza Legii nr. 10/2001, contestatorii au solicitat acordarea de

măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul în litigiu situat în

București, iar prin contestația formulată au solicitat restituirea în natură a

terenului.

Prin motivele de recurs, susținând

că terenul se poate restitui în natură, întrucât este liber în sensul Legii nr.

10/2001, nefiind afectat de detalii de sistematizare sau de utilități publice,

deși nu arată expres, contestatorii invocă pronunțarea deciziei recurate cu

aplicarea greșită a prevederilor art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001.

Regimul juridic al terenului în

litigiu este reglementat de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, republicată,

iar, potrivit art. 11 alin. (4) din lege „în cazul în care lucrările pentru

care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile

reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil”.

În speță, scopul pentru care s-a

dispus exproprierea, „construirea unor blocuri de locuințe” s-a realizat, iar

terenul în litigiu este ocupat de elemente de sistematizare și are destinația

de spațiu verde aferent unui bloc de locuințe, trotuar pietonal și alee de

acces, astfel că, terenul fiind afectat de utilități publice, corect au

stabilit instanțele de fond și apel, că recurenții-contestatori sunt

îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent.

Celelalte critici formulate de

recurenții-contestatori, ce vizează greșita aprecierea a probatoriului

administrat de către instanța de judecată, respectiv a expertizelor judiciare

și extrajudiciare, nu pot fi încadrate în motivele de recurs strict și

limitativ prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sancțiunea fiind aceea a

neanalizării lor.

Pentru considerentele expuse,

instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul

declarat de recurenții-contestatori.

Respinge recursul declarat de contestatorii D.R., G.C., O.M. și S.D.I.

împotriva deciziei nr. 400 din 12 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 4 februarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-11-16
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6117/2010
și neafectat de rețele subterane sau alte detalii de sistematizare, reclamanta apreciind astfel că restituirea în natură a acesteia este posibilă fiind îndeplinite cerințele Legii nr. 10/2001 în acest sens. Prin sentința civilă nr. 1605 din
ÎCCJ 2010-05-21
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3193/2010
Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința nr. 974 din 01 iulie 2009, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis contestația formulată de reclamanții C.N., C.
ÎCCJ 2010-03-25
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2048/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 17 octombrie 2007, reclamanții C.N., C.C. și S.T. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiu
ÎCCJ 2010-03-03
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1425/2010
/2005. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, considerând-o netemeinică și nelegală. Prin decizia civilă nr. 496 din 4 iulie 2007 Curtea de Apel București, secția a IV-a, a schimbat sentința, în sensul că a admis acțiunea f
ÎCCJ 2010-02-22
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1107/2010
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele: Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 1909 din 19 decembrie 2008, a admis în parte contestația formulată de reclamantul M.P., în contradictoriu
Sursă