ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1149/2010

Asupra cererii de revizuire de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 12854 din 6

noiembrie 2007, Judecătoria Iași, a respins plângerea formulată de J.S.,

împotriva hotărârii nr. 360 din 17 mai 2002 emisă de Comisia Județeană Iași de

aplicare a Legii nr. 18/1991, privind fondul funciar.

A respins totodată cererea de

intervenție formulată de D.I., precum și excepțiile nulității cererii,

tardivității formulării plângerii și a coparticipării procesuale a Comisiei

Municipale Iași.

Recursul formulat de J.S. împotriva

acestei hotărâri, a fost admis de Tribunalul Iași care, prin decizia civilă nr.

1276 din 13 iunie 2008, a modificat în parte sentința în sensul că a admis

plângerea formulată de reclamantă împotriva hotărârii nr. 360 din 17 mai 2002

emisă de Comisia Județeană de fond funciar, pe care a anulat-o.

A menținut restul dispozițiilor

sentinței, care nu contravin acestei decizii.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut în esență, că din probele administrate

(acte dotale și procese verbale încheiate în anul 1959) rezultă că autorul

recurentei a avut în proprietate o suprafață de 3,45 ha teren, moștenire de la

cele două surori ale sale, nefăcându-se dovada prin acte autentice că această

suprafață de teren ar fi fost înstrăinată, situație în care, reclamanta, în

calitate de descendentă a lui C.S., este îndreptățită la reconstituirea

dreptului de proprietate pentru această suprafață.

Într-un alt litigiu, în care

reclamanta J.S. a investit instanța cu o acțiune în constatarea nulității absolute

a două titluri de proprietate emise de Comisia Județeană de fond funciar,

Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 3296 din 19 aprilie 2005 a admis în

parte cererea și a constatat nulitatea titlului de proprietate nr. 183355/1994

respingând totodată cererea de constatare a nulității titlului de proprietate

nr. 185863/2001, ca nefondată.

Apelurile declarate în cauză de

pârâții D.D.L. și Comisia Județeană Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991 au

fost admise de Tribunalul Iași care, prin decizia civilă nr. 916 din 20

septembrie 2006, a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantei iar în consecință, a respins

acțiunea formulată de aceasta în contradictoriu cu pârâții D.D.L., D.D. ș.a.,

precum și cu Comisia Județeană de fond funciar Iași, pe excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei.

A păstrat dispozițiile sentinței

apelate referitoare la respingerea cererii reconvenționale formulată de pârâta

reclamantă D.I.

A respins apelul formulat de

reclamantă împotriva aceleiași sentințe.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel Iași, secția civilă, care, prin decizia nr. 489 din 26 noiembrie 2008,

a respins ca nefondat recursul reclamantei.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut în esență că reclamanta este

îndreptățită la stabilirea dreptului de proprietate, numai ca moștenitoare a

lui D.M., pentru terenul pe care l-a primit ca dotă pe un alt amplasament decât

cel primit de C.E., a cărei îndreptățire la reconstituirea dreptului de

proprietate a constituit obiectul unei alte judecăți.

Cât privește efectele deciziei

civile nr. 1276/2008 a Tribunalului Iași, se mai arată, prin care este

menținută hotărârea Comisiei Județene care a soluționat cererea de

reconstituire formulată de autorul reclamantei, acestea nu sunt absolute în

prezenta cauză, care are un alt obiect.

Împotriva acestei ultime hotărâri, a

formulat cerere de revizuire, reclamanta J.S. invocând, prin cererea

completatoare depusă la termenul din 9 ianuarie 2009, temeiurile prevăzute de

art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenta

susține în esență că decizia atacată cuprinde prevederi total contradictorii

față de dispozițiile cuprinse în decizia civilă nr. 1276 a Tribunalului Iași, potrivit

căreia are calitatea procesuală activă de a solicita anularea celor două

titluri, emise în favoarea unor persoane neîndreptățite la reconstituirea

dreptului de proprietate.

Astfel, se mai arată, în condițiile

în care are calitatea de moștenitoare legală după defunctele D.M. și C.E.,

demonstrată cu actele de stare civilă depuse în cauză și cu certificatul de

moștenitor nr. 90 din 8 septembrie 1998, era firesc și legal să i se

reconstituie dreptul de proprietate pentru terenul ce a aparținut mătușilor

sale, urmare cererilor formulate atât de reclamantă cât și de tatăl său.

Prin decizia nr. 9 din 9 ianuarie 2009,

Curtea de Apel Iași, secția civilă, în baza art. 323 alin. (2) C. proc. civ., a

declinat competența de soluționare a cererii de revizuire, în favoarea Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Examinând cererea de revizuire, doar

prin prisma dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., singurul temei în baza

căruia poate fi investită în prezenta cauză, Înalta Curte constată că aceasta

este neîntemeiată, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit textului mai sus indicat,

revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când

evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice,

date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Revizuirea pentru contrarietate de

hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri ale căror dispozitive conțin

prevederi de neconciliat, care nu se pot executa simultan.

Rațiunea reglementării o constituie

necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat,

când instanțele au dat soluții contrare, în dosare diferite, dar aparținând

aceleiași pricini.

În speță, hotărârea atacată prin

calea extraordinară de atac a revizuirii, dată de o instanță de recurs, nu a

evocat fondul cauzei, fiind unanim admis că nu au acest caracter hotărârile

prin care s-a respins recursul sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere.

Or, prin decizia nr. 489 din 26

noiembrie 2008, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins ca nefondat

recursul reclamantei declarat împotriva deciziei nr. 916 din 20 septembrie 2006

a Tribunalului Iași.

Dar, chiar ignorându-se acest

aspect, pe considerentul că una din hotărârile pretins potrivnice, dată de

asemenea în recurs, a evocat fondul, cererea de revizuire nu poate fi primită,

întrucât nu este îndeplinită cerința fundamentală a existenței triplei

identități de obiect, părți și cauză.

Astfel, dacă în primul litigiu –

prin hotărârea ce se susține că are autoritate de lucru judecat – instanța s-a

pronunțat doar asupra plângerii formulată de reclamanta J.S. împotriva

hotărârii nr. 360 din 17 mai 2002 dată de Comisia Județeană de fond funciar, în

cel de-al doilea litigiu, cererea reclamantei viza constatarea nulității

absolute a titlurilor de proprietate nr. 183355/1994 și nr. 185863/2001 emise

de Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991, Iași.

Ca atare, hotărârile pretins

potrivnice nu au fost pronunțate în una și aceeași pricină, astfel cu dispune pct.

7 al art. 322 C. proc. civ.

Tot astfel, posibilitatea de a cere

revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de împrejurarea

ca, în cadrul celui de-al doilea proces să nu se fi invocat prima hotărâre sau,

chiar dacă aceasta a fost invocată, instanța să fi omis soluționarea,

obiecțiilor ridicate în legătură cu existența acelei hotărâri, în sensul de a

nu fi rezolvat excepția puterii lucrului judecat.

Dacă s-ar admite interpretarea contrară

și s-ar considera că cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri este

admisibilă în orice situație, ar însemna să se nesocotească puterea lucrului

judecat rezultând din cea de-a doua hotărâre, ceea ce ar fi împotriva

finalității urmărită de lege.

Or, din considerentele hotărârii ce

se atacă, rezultă că instanța a analizat dispozițiile deciziei nr. 1276/2008 a

Tribunalului Iași, reținând că aceasta nu își produce efecte în prezenta cauză,

care are un alt obiect.

Așa fiind, pentru considerentele ce

preced, cererea de revizuire formulată pentru motivul întemeiat pe dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., urmează a se respinge.

Cât privește analizarea aceleiași cereri

din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., aceasta nu poate

fi făcută decât de instanța care a pronunțat hotărârea ce se atacă, avându-se

în vedere caracterul de retractare al acestei căi extraordinare de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca neîntemeiată, cererea

de revizuire formulată de revizuenta J.S. împotriva deciziei nr. 489 din 26

noiembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția civilă, cerere formulată în baza

art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Declină în favoarea Curții de Apel

Iași soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.

2 C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.