ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4801/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: R eclamanta Asociația Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România (A.M.S.P.P.R.), a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Dentiști din România (C.M.D.R.), obligarea acestuia de a emite actele administrative ce i-au fost refuzate reclamantei în mod nejustificat cu privire la cererea de acreditare ca furnizor de educație medicală continuă (EMC) pentru anul în curs; obligarea pârâtului la repararea pagubei materiale și morale în cuantum total de 63.243 lei ce i-a fost cauzată prin refuzul nejustificat de a soluționa cererea cu privire la acreditarea sa ca furnizor de educație medicală continuă (EMC).

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este înființată ca asociație profesională națională a medicilor dentiști cu practică privată în baza Legii nr. 21/1924 și funcționează actualmente în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, cu modificările și completările ulterioare, având în structura sa nouă filiale regionale. A mai arătat reclamanta că îndeplinește condiția de a fi asociație profesională națională, care potrivit propriului statut acționează în domeniul educației medicale și care a depus cererea de acreditare în termenul și forma stabilite de CMDR prin regulamentul adoptat în domeniul EMC, dar niciun răspuns nu a fost primit la această cerere, nici în termenul legal, nici până în prezent.

A precizat reclamanta că, în data de 04 decembrie 2009, a depus cererea si dosarul de acreditare ca furnizor de EMC pentru anul 2010, având numărul de înregistrare la CMDR nr. 2839 din 04 decembrie 2009. Dosarul de acreditare ca furnizor de EMC a fost completat si depus în conformitate cu prevederile normative în vigoare la acea dată si urmând întocmai modelul dosarului de acreditare a furnizorilor de EMC, stipulat în Anexa nr. 2 la Decizia nr. 9/2008 privind organizarea sistemului de educație medicală continuă, emisă de Consiliul Național al CMDR. În data de 09 decembrie 2009, reclamanta a depus spre înștiințare aceleași documente privind cererea sa de acreditare și la Colegiul Medicilor Dentiști din București, în cazul în care era nevoie în vederea avizării, astfel cum este stipulat în prevederile în materia EMC.

Documentul a fost înregistrat la Colegiul Medicilor Dentiști din București sub numărul 1225 din 09 decembrie 2009. A arătat reclamanta că se impunea reacreditarea sa ca furnizor de EMC, odată ce în decembrie 2008 fusese acreditată (reacreditată ca în toți anii anteriori) ca furnizor de EMC pentru anul 2009. În data de 03 februarie 2010, reclamanta a depus la CMDR plângerea prealabilă privind refuzul de a soluționa cererea de acreditare a subscrisei (plângere înregistrată sub nr. 305 din 03 februarie 2010), în condițiile în care organul administrativ nu a emis niciun răspuns. În absenta unui răspuns la cererea de acreditare, cât si la plângerea prealabilă, cu atât mai puțin a unei decizii motivate comunicate solicitantului, reclamanta a arătat că este în prezenta unui refuz nejustificat de a soluționa cererea, manifestat cu exces de putere din partea autorității administrative competente, respectiv CMDR.

Ca temei legal al acțiunii, reclamanta a indicat actele normative ce constituie baza legală în materie, respectiv: 1. Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare; 2. Regulamentul de organizare și funcționare a CMDR; 3. Regulamentul de educație medicală continuă a CMDR; 4. Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care se completează cu normele legale generale și cu aplicarea principiilor de drept. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1633 din 2 martie 2011, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantă constatând refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea acesteia de acreditare și obligându-l să emită reclamantei răspuns scris, privind modul de soluționare a cererii de acreditare.

Totodată, a respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind despăgubirile pentru daune materiale și morale din acțiunea precizată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că pretenția reclamantei de a i se aduce la cunoștință soluția dată cererii sale de acreditare este întemeiată, întrucât nici Legea nr. 95/2006 și nici Decizia nr. 46/2009 nu conțin dispoziții derogatorii referitoare la modul de aducere la cunoștință a soluției date acestor cereri, iar la cunoștință publică a fost adus doar programul cuprinzând manifestările științifice acreditate, nu și o listă a furnizorilor acreditați pentru anul 2010. În ceea ce privește neacreditarea reclamantei pentru anul 2010, aceasta constituie o problemă de apreciere a oportunității acreditării, de competența exclusivă a autorității administrative, care excedează controlului jurisdicțional al instanței de contencios administrativ.

În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea la despăgubiri pentru daune materiale din acțiunea precizată, Curtea reține că prejudiciul material invocat de reclamantă se referă la beneficiul nerealizat pe anul 2010, estimat la 63.242 lei, sumă rezultată dintr-un calcul ce pornește de la veniturile obținute în anul 2008. Curtea constată că realizarea unui venit de către furnizorul de EMC nu este certă, depinzând, în mod direct, de numărul de cursanți, care la rândul său este în relație cu gradul de interes, de atractivitate, pe care îl prezintă manifestările organizate. Prin urmare, constatând că este vorba despre un prejudiciu eventual, și nu cert, iar legătura de cauzalitate cu fapta pârâtului neputând fi stabilită, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportate la art. 998-999 C. civ.

pentru acordarea de despăgubiri privind daunele materiale, cererea urmând a fi respinsă ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentinței considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs atât reclamanta Asociația Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România, cât și pârâtul Colegiul Medicilor Dentiști din România. Recursul declarat de Asociația Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România. Recurenta a susținut, în esență că sub aspectul neacordării daunelor morale hotărârea instanței de fond este neîntemeiată, nemotivată în drept și nesusținută, în raport de materialul probator existent la dosarul cauzei. A mai susținut că, prin încălcarea principiului de drept comunitar la o bună administrare se încalcă însuși dreptul la liberă asociere pentru că scopul statutar al reclamantei este tocmai organizarea de manifestări de EMC.

Recursul declarat de Colegiul Medicilor Dentiști din România. Recurentul a susținut că în cauză, raportat și la definiția sintagmei “refuz nejustificat de soluționare a unei cereri”, nu se poate reține existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei, atâta timp cât a fost publicat pe web-site-ul CMDR lista de furnizori de educație medicală continuă, pentru anul 2010, inclusiv programul de manifestări științifice. Înalta Curte, sesizată cu soluționarea celor două cereri de recurs, examinând actele și lucrările dosarului a constatat că recursurile sunt fondate și urmează să fie admise și să se modifice hotărârea instanței de fond în sensul constatării cererii de chemare în judecată ca rămasă fără obiect, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 1704 C. civ.

„tranzacția este un contract prin care părțile termină un proces început sau preîntâmpină un proces ce poate să se nască”. În cauză, prin tranzacția încheiată la data de 14 noiembrie 2012 între Asociația Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România și Colegiul Medicilor Dentiști din România, prima în calitate de recurentă-reclamantă și cel de-al doilea în calitate de intimat-pârât în dosarul de față s-a convenit, de comun acord, soluționarea pe cale amiabilă a litigiului care face obiectul acestui dosar (nr. 6616/2/2010). Cum părțile sunt de acord să stingă prezentul litigiu fără nici un fel de pretenții patrimoniale sau nepatrimoniale în legătură cu acesta și având în vedere dispozițiile art. 271-273 C. proc.

civ., Înalta Curte va lua act de voița părților și, în consecință, va admite recursul va modifica sentința recurată și va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Asociația Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România și de Colegiul Medicilor Dentiști din România, împotriva sentinței nr. 1633 din 2 martie 2011 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta Asociația Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România, ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012.