ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2431/2021

Ședința publică din data de 14 aprilie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11.03.2020, reclamantul Colegiul Medicilor Stomatologi Timiș, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România, a solicitat, în principal, anularea Deciziei nr. 1/1AGN/2020 adoptată la 18.01.2020 de Adunarea Generală Națională a Colegiului Medicilor Stomatologi, din România, publicată în M. Of nr. 81/05.02.2020, întrucât Adunarea Generală Națională nu a fost legal convocată și nu au fost prezenți la Adunare 2/3 din numărul reprezentanților aleși și, în subsidiar, anularea parțială a Deciziei nr. 1/1AGN/2020, și anume în ceea ce privește art. 1 pct. 3; pct. 4; pct. 6 - în ceea ce privește atribuția de la lit. j); pct. 7, pct. 8. Pct. 9 - în ceea ce privește atribuția de la lit. e); pct. 10 - în ceea ce privește atribuția de la lit. f); pct. 11 - în ceea ce privește atribuția de la art. 781 lit. e) și lit. i); pct. 23; pct. 26 - în ceea ce privește art. 127 alin. (4) și art. 128 alin. (2); pct. 28 lit. b), c) și d).

Prin sentința civilă nr. civilă nr. 1279/24.11.2020 Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Timișoara, reținându-se, în esență, că reclamantul, Colegiul Medicilor Stomatologi Timiș este o persoană juridică de drept privat și ca atare se impune a se face aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.

Dosarul s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 28.01.2021.

Prin sentința nr. 84 din data de 23.02.2021, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență teritorială a instanței și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul Colegiul Medicilor Stomatologi Timiș, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România, având ca obiect - anulare act administrativ, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Timișoara a reținut că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, "Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului". Se instituie, așadar, prin textul citat, o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, ce poate fi verificată în condițiile art. 131 și 130 C. proc. civ. până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

În speță, Curtea a considerat, contrar sentinței de declinare, că au aplicabilitate prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, iar nu acelea ale tezei întâi pentru următoarele motive:

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ reprezintă "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; (...)", iar art. 2 alin. (1) lit. b) prevede că "autoritate publică - este orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică". De asemenea, conform art. 1 lit. f) din același act normativ, contencios administrativ este definit ca reprezentând "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Or, în cauză, potrivit art. 1 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare a Colegiului Medicilor Stomatologi din România, adoptat prin Decizia Adunării generale naționale nr. 5/2007, "Colegiul Medicilor Stomatologi din România, denumit în continuare CMSR, se organizează și funcționează în baza titlului XIII din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 95/2006, ca organism profesional, apolitic, fără scop lucrativ, de drept public, având ca principal obiect de activitate apărarea, autorizarea, controlul și supravegherea exercitării profesiei de medic stomatolog pe teritoriul României, ca profesie liberală, de practică publică autorizată, precum și aplicarea unitară a legilor și regulamentelor care organizează și reglementează exercițiul profesiei". Iar, conform disp. art. 8. "(1) Colegiul Medicilor Stomatologi din România este organizat și funcționează pe criterii teritoriale la nivel național și județean, respectiv al municipiului București, conform legii. (2) Colegiile teritoriale au personalitate juridică, patrimoniu și buget propriu, precum și autonomie funcțională organizatorică și financiară, în condițiile legii și ale prezentului regulament".

Ca atare, cum atât reclamantul, cât și pârâtul sunt persoane de drept public, iar competența teritorială se stabilește în raport de calitatea reclamantului, se impune admiterea excepția invocate, cu consecința declinării cauzei în favoarea instanței mai întâi învestite.

De altfel, raționamentul judecătorului Curții de Apel București este inconsecvent, din moment ce se reține că pârâtul este o autoritate publică. Aceasta întrucât exercitarea atribuțiilor în plan teritorial, spre deosebire de cele la nivel național, nu poate antrena schimbarea calității reclamantului în persoană juridică de drept privat. Așadar, obligatoriu și acesta, reclamantul, este tot o autoritate publică. Per a contrario, nu este persoana juridică de drept privat, astfel cum dispune textul art. 10 alin. (3) teza I din legea nr. 554/2004, pentru a atrage competența de soluționarea a litigiului de către Curtea de Apel Timișoara.

După cum, pare forțată interpretarea disp. art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 de către prima instanță, în sensul în care acestea ar fi incidente doar în cazul în care o autoritate publică reclamantă acționează conform art. 1 alin. (6), iar nu și atunci când ar avea calitatea de persoană vătămată în drepturile și interesele legitime, printr-un act administrativ emis de o altă autoritate publică, în regim de putere publică.

Mai mult, s-ar putea pune în discuție împrejurarea dacă pârâtul acționează sau nu în regim de putere publică, prin actul adoptat, decizia nr. 1/1AGN/2020 din 18.01.20202, ce face obiectul litigiului, întrucât, în caz contrar, ar rezulta că acesta nu este unul de contencios administrativ, ci unul civil.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Constatând astfel ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și suspendarea judecății cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, prin cererea dedusă judecății, reclamantul Colegiul Medicilor Stomatologi Timiș, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România, a solicitat, în principal, anularea Deciziei nr. 1/1AGN/2020 adoptată la 18.01.2020 de Adunarea Generală Națională a Colegiului Medicilor Stomatologi, din România, publicată în M. Of nr. 81/05.02.2020, întrucât Adunarea Generală Națională nu a fost legal convocată și nu au fost prezenți la Adunare 2/3 din numărul reprezentanților aleși și, în subsidiar, anularea parțială a Deciziei nr. 1/1AGN/2020, și anume în ceea ce privește art. 1 pct. 3; pct. 4; pct. 6 - în ceea ce privește atribuția de la lit. j); pct. 7, pct. 8. Pct. 9 - în ceea ce privește atribuția de la lit. e); pct. 10 - în ceea ce privește atribuția de la lit. f); pct. 11 - în ceea ce privește atribuția de la art. 781 lit. e) și lit. i); pct. 23; pct. 26 - în ceea ce privește art. 127 alin. (4) și art. 128 alin. (2); pct. 28 lit. b), c) și d).

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe se referă la stabilirea competenței teritoriale, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte constată potrivit art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, "Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Astfel, se constată că în mod corect a reținut Curtea de Apel Timișoara că în raportul juridic dedus judecății reclamanta acționează în calitate de autoritate publică, așa cum este definită în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar pentru stabilirea competenței trebuie să se pornească de la raportul juridic administrativ concret ce face obiect al cauzei, deoarece dispozițiile legale sus-citate menționează în mod expres că reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Cum, în speță, pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România are sediul în București, Înalta Curte constată că acestei instanțe îi aparține competența de soluționare a prezentei cauze.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Colegiul Medicilor Stomatologi Timiș și pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România în favoarea Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2021.