ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 33/2023

Ședința publică din data de 10 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 15.02.2022, sub nr. unic de dosar x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Colegiul Medicilor Stomatologi din România și Comisia Electorală Centrală Organizată la nivelul Colegiului Medicilor Stomatologi din România a solicitat obligarea pârâților la emiterea deciziei de validare a reclamantei pe funcția de membru în Consiliul Colegiului Medicilor Stomatologi Timiș, de reprezentant al Colegiului teritorial în Adunarea generală națională a Colegiului Medicilor Stomatologi din Romania, respectiv de membru-vicepreședinte - al Biroului executiv al Consiliului Colegiului Medicilor Stomatologi Timiș.

Prin sentința civilă nr. 767/23.09.2022 pronunțată în dosar nr. x/2022, Tribunalul Timiș a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Colegiul Medicilor Stomatologi din Romania și Comisia Electorala Centrala Organizată la Nivelul Colegiului Medicilor Stomatologi din Romania, având ca obiect, obligare emitere act administrativ, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Timiș a reținut că ambele entități pârâte sunt structuri publice centrale (diferite de entitățile locale, județene), iar, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța competentă să judece cauza este Curtea de Apel Timișoara.

Prin sentința civilă nr. 513 din data de 24 noiembrie 2022, Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș și a constatat ivit conflictul negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut incidența decizia RIL a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 31/2019, având în vedere că Tribunalul Timiș – secția contencios administrativ și fiscal, avea posibilitatea și obligația de a pune în discuția părților excepția necompetenței materiale invocată de pârât prin întâmpinare până la primul termen de judecată cu procedura completă. Or, primul termen la care părțile au fost legal citate și puteau pune concluzii în privința competenței a fost cel din 03.06.2022, când, însă, instanța a admis o cerere de amânare pentru a se lua act de notele scrise depuse și înscrisurile anexate aceasta, fără a-și verifica competența.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Din verificarea dosarului Tribunalului Timiș – secția contencios administrativ și fiscal, rezultă că primul termen la care părțile au fost legal citate și puteau pune concluzii în privința competenței a fost cel din 03.06.2022, când, însă, instanța a admis o cerere de amânare pentru a se lua act de notele scrise depuse și înscrisurile anexate aceasta, fără a-și verifica competența.

La al doilea termen de judecată, 23.09.2022, Tribunalul Timiș a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale, invocată prin întâmpinare de către pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara– secția contencios administrativ și fiscal.

În conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.", iar în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (1) același Cod, "La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu."

Alin. (2) al aceluiași articol statuează că "În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop".

Textele menționate sunt expresia intenției legiuitorului de a stabili clar aspectul competenței unei instanțe, nerespectarea termenului procedural de invocare a necompetenței atrăgând decăderea din dreptul de a pune în discuție necompetența instanței, respectiv lipsirea instanței sesizate de posibilitatea invocării necompetenței cu depășirea termenului procedural menționat, cu consecința corelativă a consolidării competenței instanței inițial învestite, independent de norma care reglementează competența instanței.

Efectul omisiunii de a invoca necompetența materială la primul termen de judecată la care părțile erau legal citate este stabilirea competenței instanței inițial învestite de a soluționa cererea de chemare în judecată. De lege lata, declinarea competenței ulterior acestui moment nu mai este cu putință, odată depășit termenul procedural de invocare a necompetenței, instanța rămânând competentă să judece, chiar dacă dispoziția legală incidentă ar fi menționat competența altei instanțe.

Reținând că la termenul din data de 03.06.2022, la care părțile au fost legal citate în fața Tribunalului Timiș și puteau pune concluzii, instanța nu a invocat excepția necompetenței materiale, Înalta Curte constată că a operat prorogarea de competență în favoarea Tribunalului Timiș pentru neinvocarea excepției necompetenței teritoriale în termenul legal.

În acest sens este și soluția adoptată prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin care s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Din considerentele deciziei rezultă că instanța care primește dosarul își poate invoca necompetența și poate declina competența instanței inițial investite pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanță de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității etc., ci doar întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței.

A stabilit Înalta Curte că instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen, și va trebui să-i trimită acesteia dosarul, neinvocarea în termen a excepției de necompetență constituind o consolidare a competenței în favoarea instanței sesizate, fapt ce nu poate fi ulterior ignorat.

Astfel, Tribunalul Timiș rămâne să soluționeze acțiunea în fond, fără a putea pune în discuție excepția necompetenței materiale ulterior depășirii termenului legal, în condițiile în care competența materială a fost deja dobândită de această instanță prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență, pentru care legiuitorul a stabilit că poate fi invocată până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș – secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Colegiul Medicilor Stomatologi din România, Comisia Electorală Centrală Origanizată la nivelul Colegiului Medicilor Stomatologi din România și Colegiul Medicilor Stomatologi din România, în favoarea Tribunalului Timiș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2023.