ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4264/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4264/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față:

Analizând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei.

1.Obiectul acțiunii

și hotărârea primei instanțe.

Prin încheierea de

ședință din data de 10 ianuarie 2011, pronunțată în Dosarul nr.

1806/111/CA/2009-R al Curții de Apel Oradea, secția comercială, s-a dispus sesizarea

instanței de contencios administrativ pentru soluționarea excepției de

nelegalitate a deciziei din 21 iunie 2008 a Consiliului Național al Colegiului

Medicilor Dentiști din România, invocată de P.M., reținându-se că de actul

administrativ a cărei nelegalitate a fost invocată, depinde soluționarea

litigiului pe fond.

Curtea de Apel

Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 94/2011-CA din 8 aprilie 2011 a admis excepția de nelegalitate a deciziei

din 21 iunie 2008 emisă de Colegiul Medicilor Dentiști din România în raport cu

dispozițiile art. 519 Legea nr. 95/2006 și a obligat pârâtul la plata sumei de

1.000 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut următoarele considerente:

Reclamantul P.M.,

Președinte al Biroului județean Bihor al Colegiului Medicilor Dentiști din

România și Președinte al Filialei Crișana (Bihor - Satu-Mare) în cadrul Asociației

Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România a fost sancționat

disciplinar, prin decizia din 9 octombrie 2008 pentru nerespectarea deciziei

din 21 iunie 2008 a Consiliului Național al Colegiului Medicilor Dentiști din

România.

Prin decizia din 2008

a Consiliului Național al Colegiului Medicilor Dentiști, în temeiul art. 516 și

519 Legea nr. 95/2006 s-a decis că reclamantul se află în stare de

incompatibilitate în raport cu împrejurarea că acesta deține atât funcția de

președinte al Biroului județean Bihor al Colegiului Medicilor Dentiști din

România cât și funcția de președinte al filialei Crișana (Bihor - Satu-Mare) în

cadrul Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România.

În analiza excepției

de nelegalitate invocate, instanța a reținut că potrivit art. 519 alin. (3)

Legea nr. 95/2006:,,Nu pot primi sau exercita mandatul de membru al organelor

de conducere ale Colegiului Medicilor Dentiști din România, atât la nivel

național, cât și teritorial, medicii dentiști care dețin funcții de conducere

în cadrul Ministerului Sănătății Publice, respectiv ministerelor și, instituțiilor

cu rețea sanitară proprie, structurilor deconcentrate ale acestora ori in

cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, caselor județene de asigurări

de sănătate, respectiv a municipiului București, patronatelor și sindicatelor

profesionale, precum și orice fel de funcții de demnitate publică."

Faptul că reclamantul

a deținut o funcție de conducere în cadrul Asociației Medicilor Stomatologi cu

Practică Privată din România, a generat incompatibilitatea reținută în sarcina

acestuia, ca efect al asimilării Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică

Privată din România unei organizații patronale, problema de drept dedusă

judecății constând în calificarea naturii juridice a acestei entități,

respectiv a stabili dacă aceasta are sau nu caracterul unei organizații

patronale.

În măsura în care nu

este o organizație patronală și nu se include printre entitățile enumerate în

cuprinsul art. 519 alin. (3) Legea nr. 95/2006, nu se poate reține existența

unei stări de incompatibilitate în ceea ce îl privește pe reclamant.

Potrivit art. 1 și 2

Legea patronatelor nr. 356/2001:”Patronatele sunt organizații ale patronilor,

autonome, fără caracter politic, înființate ca persoane juridice de drept

privat, fără scop patrimonial.

“ - în înțelesul

prezentei legi, patronul este persoana juridică înmatriculată sau persoana

fizică autorizată potrivit legii, care administrează și utilizează capital,

indiferent de natura acestuia, în scopul obținerii de profit în condiții de

concurență, și care angajează muncă salariată".

Curtea a apreciat că

din interpretarea dispozițiilor citate din Legea nr. 356/2001, noțiunile de

„patronate" și de „patron" sunt indisolubil legate de utilizarea

capitalului în scopul obținerii de profit în condiții de concurență.

Pe de altă parte, Asociației

Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România este o asociație

înființată în temeiul O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații.

Potrivit art. 1 din

acest act normativ: “Persoanele fizice și persoanele juridice care urmăresc

desfășurarea unor activități de interes general sau în interesul unor

colectivități ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial pot

constitui asociații ori fundații în condițiile prezentei ordonanțe.

Asociațiile și

fundațiile constituite potrivit prezentei ordonanțe sunt persoane juridice de

drept privat fără scop patrimonial.

Partidele politice,

sindicatele și cultele religioase nu intră sub incidența prezentei

ordonanțe".

În concluzie, prima

instanță a stabilit că, de esența asociațiilor și fundațiilor este faptul că

acestea nu au scop patrimonial, iar Asociației Medicilor Stomatologi cu

Practică Privată din România, nu poate fi calificată drept organizație

patronală numai ca efect al folosirii unei terminologii inadecvate, natura

juridică izvorând din voința fondatorilor și din temeiul de drept al asocierii,

astfel că afirmațiile contrare ale pârâtului apar ca neîntemeiate și vor fi

înlăturate.

Instanța a apreciat

că nu pot fi reținute argumentele prezentate de către pârât în sensul că scopul

Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România prevăzut în

art. 4 din Statut este convergent cu cel al patronatelor reglementat de art. 8

Legea nr. 356/2001. Faptul că atât asociațiile și fundațiile pe de o parte cât

și patronatele sunt în măsură să promoveze interesele membrilor lor și să

colaboreze cu autoritățile publice locale și centrale nu schimbă natura

juridică a acestor entități.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 4 Legea nr. 554/2004 privind contenciosul

administrativ, instanța a constatat că decizia din 21 iunie 2008 a Consiliului

Național al Colegiului Medicilor Dentiști din România este nelegală în raport

cu dispozițiile art. 519 alin (3) raportat la art. 516 Legea nr. 95/2006,

întrucât, contrar și adăugând acestor dispoziții, în ceea ce îl privește pe

reclamantul P.M. constată existența unei stări de incompatibilitate între

funcția de președinte al Biroului județean Bihor al Colegiului Medicilor

Dentiști din România și funcția de președinte al filialei Crișana (Bihor - Satu-Mare)

în cadrul Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România (Asociației

Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România).

În temeiul art. 274

C. proc. civ., având în vedere culpa procesuală a pârâtului instanța l-a

obligat pe acesta la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată în

favoarea reclamantului, cu titlu de onorariu de avocat.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul Colegiul Medicilor din România, criticând-o

ca nelegală și netemeinică.

Recurentul Colegiului

Medicilor Dentiști din România a susținut, în esență, că în mod greșit prima

instanță a stabilit că Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din

România nu poate fi calificată drept organizație patronală numai ca efect al

folosirii unei terminologii inadecvate, natura juridica izvorând din voința

fondatorilor și din temeiul de drept al asocierii.

A arătat că în

conformitate cu art. 500 alin. (1) Legea nr. 95/2006, Colegiului Medicilor

Dentiști din România este „un organism profesional, apolitic, fără scop

patrimonial, de drept public, cu responsabilități delegate de autoritatea de

stat, în domeniul autorizării, controlului și supravegherii profesiei de medic

dentist ca profesie liberală, de practică publică autorizată".

De asemenea alin. (2)

al art. 500 dispune: „Colegiul Medicilor Dentiști din România are autonomie

instituțională în domeniul sau de competența, normativ și jurisdictional

profesional".

În cea ce privește

atribuțiile Colegiului Medicilor Dentiști din România, acestea sunt prevăzute

de art. 502 Legea nr. 95/2006 și constau între altele, în:"asigurarea

controlului aplicării regulamentelor și normelor care organizează și

reglementează exercitarea profesiei de medic dentist, indiferent de forma de exercitare

și de unitatea sanitară în care se desfășoară; organizează judecarea cauzelor

de abateri de la normele de etică profesionala și de deontologie medico-dentara

și a cazurilor de greșeli in activitatea profesională, în calitate de organ de

jurisdicție profesională".

Totodată, potrivit

art. 519 alin. (1) și (2) Legea nr. 95/2006: „ conducerea Colegiului Medicilor

Dentiști din România, la nivel național se exercită de către Adunarea Generala

Națională, Consiliul Național și Biroul Executiv Național" iar „Biroul

Executiv Național și președintele acestuia, aleși de Adunarea Generală

Națională, sunt de drept organele de conducere ale Consiliului Național al Colegiului

Medicilor Dentiști din România.

A susținut recurentul

că din aceste dispoziții rezultă, fără putință de tăgadă, că Colegiului

Medicilor Dentiști din România este în măsură să stabilească toate condițiile

pe care le consideră oportune pentru ocuparea unor funcții de conducere, în

consens cu scopul Colegiului Medicilor Dentiști din România și că nici un text

de lege nu interzice conducerii unei asociații să stabilească anumite condiții

ce trebuie îndeplinite, pentru a ocupa funcții de conducere, inclusiv

situațiile de incompatibilitate.

De altfel, a arătat

recurentul problema incompatibilității a fost tranșata definitiv și irevocabil,

existând astfel autoritate de lucru judecat, prin sentința civila nr. 12371 din

10 octombrie 2008 pronunțata de Judecătoria Sectorului 1 în Dosar nr.

6366/299/2008, care stabilește ca Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică

Privată din România are caracter patronal iar incompatibilitatea este evidenta

atât la nivel legal cat și al bunei-credinte.

S-a mai precizat,

totodată că nu este posibil reclamantul să reprezinte, concomitent interesele

angajatorilor, de pe poziția de conducere din cadrul Asociației Medicilor

Stomatologi cu Practică Privată din România și interesele medicilor dentiști în

general, inclusiv ale salariaților din interiorul cabinetelor medicale, de pe

poziția de conducere din cadrul Colegiului Medicilor Dentiști din România și că

instanța de fond nu a ținut cont de probatoriile administrate în cauză și a

pronunțat o hotărârea cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii, fiind

incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

II.Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând cauza, prin

prisma motivelor de recurs,

precum și în raport cu

dispozițiile

incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a fi

respins pentru următoarele considerente:

Reclamantul

P.M. a invocat excepția de nelegalitate a d

eciziei din 21 iunie 2008 a Consiliului

Național al Colegiului Medicilor Dentiști din România privind situația de

incompatibilitate în care se află, printre alți doctori, și medical P.M., prin

care s-a decis, „în temeiul art. 516 și art. 519 Legea nr. 95/2006 (…) și în

temeiul hotărârii Biroului Executiv Național din 06 martie 2008 și al

confirmărilor primite din partea Ministerului Sănătății Publice, Patronatului

Național Român, Comisiilor de Sănătate ale Camerei Deputaților”, că

„incompatibilitatea este reală și în acest sens, (…) dr. P.M. (…) care se află

în situația de incompatibilitate și care nu au optat până la data de 21 martie 2008

pentru una din funcțiile în care se află în incompatibilitate, se consideră

suspendați din funcțiile ce le dețin la Colegiului Medicilor Dentiști din

România și este necesară înlocuirea lor de urgență”.

Legalitatea

acestei decizii a fost contestată în procedura excepției de nelegalitate reglementată

de art. 4 Legea nr. 554/2004, sub aspectul faptului că, în mod greșit, în raport

cu dispozițiile art. 519 Legea nr. 95/2006, Consiliul Național al

Colegiului Medicilor

Dentiști din România

a decis că se află în stare de incompatibilitate,

deținând în același timp atât

funcția de președinte al Biroului județean

Bihor al Colegiului Medicilor Dentiști din România cât și funcția de președinte

al filialei Crișana (Bihor - Satu-Mare) în cadrul Asociației Medicilor Stomatologi

cu Practică Privată din România (Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată

din România),

întrucât această asociație nu are caracter

patronal sau sindical în sensul dispozițiilor respective.

În apărare,

Colegiul Medicilor Dentiști din România a susținut că starea de incompatibilitate

în ceea ce o privește pe reclamantă subzistă deoarece, așa cum rezultă din probatoriul

administrat, Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România este

o organizație cu caracter patronal,

conform propriului Statut, și este membră a Federației

Naționale a Patronatului Medico-Farmaceutic Român, care, la rândul său, este membră

a Confederației Naționale a Patronatului Român, fapt confirmat prin adresa din 07

iulie 2008 emisă de această ultimă organizație iar membrii Asociației Medicilor

Stomatologi cu Practică Privată din România au fost desemnați, în calitate de reprezentanți

ai organizației patronale, să facă parte din consiliile de administrație ale Caselor

teritoriale de asigurări de sănătate.

Analizând

decizia

din

21 iunie 2008 a Consiliului Național al Colegiului Medicilor Dentiști din

România Înalta Curte constată că aceasta este nelegală în raport cu dispozițiile

art. 519 alin. (3) Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, forma

în vigoare la data emiterii deciziei.

Potrivit art. 519 alin.

(3) Legea nr. 95/2006:

„

(3)

Nu pot primi sau exercita mandatul de membru al organelor de

conducere ale Colegiului Medicilor Dentiști din România, atât la nivel național,

cât și teritorial, medicii dentiști care dețin funcții de conducere în cadrul Ministerului

Sănătății Publice, respectiv ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie,

structurilor deconcentrate ale acestora ori în cadrul Casei Naționale de Asigurări

de Sănătate, caselor județene de asigurări de sănătate, respectiv a municipiului

București, patronatelor și sindicatelor profesionale, precum și orice fel de funcții

de demnitate publică.

”

În speță, starea de incompatibilitate

a reclamantului a fost apreciată de Consiliul Național al Colegiului Medicilor

Dentiști din România prin prisma dispozițiilor citate, în raport cu împrejurarea

că P.M. deținea o funcție de conducere în cadrul Asociației Medicilor Stomatologi

cu Practică Privată din România, considerată a fi o organizație patronală.

Astfel fiind, dezlegarea

pricinii depinde, în esență, de natura juridică a Asociației Medicilor Stomatologi

cu Practică Privată din România, care, în măsura în care nu se încadrează în categoria

entităților enumerate în cuprinsul art. 519 alin. (3) Legea nr. 95/2006, nu poate

justifica existența unei stări de incompatibilitate în ceea ce-l privește pe

reclamant.

Atât din interpretarea

prevederilor art. 519 alin. (3) Legea nr. 95/2006, cât și în raport cu susținerile

părților, în principal cele avute în vedere de intimatul-pârât, rezultă că problema

de drept necesar a fi soluționată privește caracterul de organizație patronală a

Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România.

În privința organizațiilor

cu caracter patronal, dreptul comun în materie îl reprezintă prevederile Legii patronatelor

nr. 356/2001.

Potrivit art. 1 și

art. 2 Legea nr. 356/2001:

„Art.1.

- Patronatele sunt organizații

ale patronilor, autonome, fără caracter politic, înființate ca persoane juridice

de drept privat, fără scop patrimonial.

Art.2.

- În înțelesul prezentei

legi, patronul este persoana juridică înmatriculată sau persoana fizică autorizată

potrivit legii, care administrează și utilizează capital, indiferent de natura acestuia,

în scopul obținerii de profit în condiții de concurență, și care angajează muncă

salariată”.

Rezultă astfel că, în

sensul dispozițiilor citate din Legea nr. 356/2001, noțiunea de „patronate” și de

„patron” este indisolubil legată de utilizarea capitalului în scopul obținerii de

profit în condiții de concurență.

Or, Asociației Medicilor

Stomatologi cu Practică Privată din România este o asociație constituită și care

funcționează conform dispozițiilor O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații,

care în cuprinsul art. 1 dispune expres în sensul că:

„Art.1.

-

(1)

Persoanele fizice și

persoanele juridice care urmăresc desfășurarea unor activități de interes general

sau în interesul unor colectivități ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial

pot constitui asociații ori fundații în condițiile prezentei ordonanțe.

(2)

Asociațiile și fundațiile

constituite potrivit prezentei ordonanțe sunt persoane juridice de drept privat

fără scop patrimonial.

(3)

Partidele politice, sindicatele

și cultele religioase nu intră sub incidența prezentei ordonanțe”.

Din interpretarea dispozițiilor

citate ale O.G. nr. 26/2000, rezultă cu evidență faptul că o entitate constituită

și care funcționează în baza acestei ordonanțe este, prin definiție, o persoană

juridică fără scop patrimonial.

Astfel fiind, atâta timp

cât nu are scop patrimonial, o asociație, cum este Asociația Medicilor

Stomatologi cu Practică Privată din România, nu poate fi în același timp calificată

drept entitate cu caracter patronal, de vreme ce un asemenea caracter este condiționat

de utilizarea capitalului în scopul obținerii de profit.

Împrejurarea că în Statutul

Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România s-a prevăzut inițial

faptul că „Asociația Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România este

o asociație (…) patronală (…)” nu este de natură a schimba natura juridică a acestei

entități și de a o transforma în organizație cu caracter patronal. De altfel, această

eroare a fost îndreptată, așa cum rezultă din „Anexa la procesul-verbal al Adunării

Generale Naționale a Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România

05-08 octombrie 2006, Poiana Brașov”.

Înalta Curte reține că

împrejurarea că Asociația Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România

este membră a Federației Naționale a Patronatului Medico-Farmaceutic Român, care

este membră a Confederației Naționale a Patronatului Român, așa cum rezultă din

adeverința din 07 iulie 2008 emisă de Confederație este un aspect a cărui legalitate

excede controlului efectuat de instanța de contencios administrativ în soluționarea

excepției de nelegalitate a deciziei din 21 iunie 2008 a Consiliului Național al

Colegiului Medicilor Dentiști din România, iar modalitatea în care această Confederație

își acceptă proprii membri nu poate determina schimbarea naturii juridice a Asociației

Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România din organizație fără scop

patrimonial în organizație patronală și de a atrage incidența prevederilor art.

519 alin. (3) Legea nr. 95/2006 în sensul constatării situației de incompatibilitate

în privința persoanelor care ocupă funcții de conducere în cadrul Asociației.

Pe de altă parte, împrejurarea

că membri ai Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România au

fost numiți în consiliile de administrație ale Caselor teritoriale de asigurări

de sănătate excede, de asemenea, controlului efectuat de instanța de contencios

administrativ în soluționarea excepției de nelegalitate a deciziei din 21 iunie

2008 a Consiliului Național al Colegiului Medicilor Dentiști din România, pentru

aceleași argumente expuse cu referire la calitatea Asociației de membru al Federației

Naționale a Patronatului Medico-Farmaceutic Român.

În concluzie, Înalta Curte

reține că decizia din 21 iunie 2008 a Consiliului Național al Colegiului

Medicilor Dentiști din România este nelegală, în raport cu dispozițiile art. 519

alin. (3) Legea nr. 95/2006, întrucât, contrar și adăugând acestor dispoziții, în

ceea ce îl privește pe reclamantul P.M. constată existența unei stări de incompatibilitate

între calitatea de membru al organelor de conducere ale Colegiului Medicilor

Dentiști din România, în speță, aceea de președinte al Biroului județean Bihor al

Colegiului Medicilor Dentiști din România și deținerea unei funcții de conducere

în cadrul Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România, deoarece

o asociație fără scop patrimonial nu se încadrează în categoria entităților enumerate

de prevederile respective.

Pentru considerentele

arătate, Înalta Curte constată că sentința pronunțată de Curtea de Apel Oradea este

legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Colegiul Medicilor

Dentiști din România împotriva sentinței nr. 94/2011-CA din 8 aprilie 2011 a Curții

de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie

2011.