ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4014/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Timișoara, reclamantul V.D.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul

Colegiul Medicilor Dentiști, anularea Regulamentului de organizare și

desfășurare a activității comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor

Dentiști din România aprobat prin Decizia nr. 5/2007 a Colegiului Medicilor

Dentiști din România, întrucât este nelegal.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că Decizia nr. 3/2008 prin care a fost

sancționat de către Comisia Superioară de Disciplină, este întemeiată pe

prevederile Regulamentului de organizare și desfășurare a activității

comisiilor de disciplină, regulament care încalcă principiul obiectivității

organului de decizie.

A mai arătat

reclamantul că a formulat plângere prealabilă adresată Colegiului Medicilor

Dentiști din România solicitând revocarea Deciziei nr. 5/2008 prin care a fost

adoptat Regulamentul, la care nu a primit nici un răspuns.

Prin întâmpinare,

pârâtul Colegiul Medicilor Dentiști din România a invocat excepția

necompetenței teritoriale a Curții de Apel Timișoara, iar pe fondul acțiunii a

solicitat respingerea acțiunii în anulare formulată de reclamant ca

neîntemeiată.

Prin Sentința civilă

nr. 456 din 22 decembrie 2009, Curtea de Apel Timișoara a respins excepția de

necompetență a Curții de Apel Timișoara, a respins excepția neîndeplinirii

procedurii prealabile, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul

V.D.A. în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Dentiști din România, a

anulat art. 9 lit. e) din Regulamentul de organizare și desfășurare a

activității comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Dentiști din

România – Anexa nr. 1 la Decizia nr. 5 din 29 martie 2008 a Colegiului

Medicilor Dentiști din România, a respins în rest acțiunea reclamantului și a

obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2975 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că excepția neîndeplinirii

procedurii prealabile este nefondată, întrucât reclamantul a făcut dovada

îndeplinirii acestei proceduri.

Referitor la excepția

necompetenței teritoriale a Curții de Apel Timișoara, instanța de fond, având

în vedere că domiciliul reclamantului este în Arad iar sediul pârâtului este în

București, a reținut că și această excepție este nefondată, întrucât din punct

de vedere teritorial este competentă să judece atât Curtea de Apel Timișoara

cât și Curtea de Apel București.

Pe fondul cauzei,

instanța de fond a reținut în esență că deși reclamantul a solicitat anularea

întregului Regulament, motivele de nelegalitate invocate în susținerea cererii

sale privesc doar anumite texte din cuprinsul acestui regulament, întrucât nu

s-a făcut dovada vătămării prin restul textelor legale din regulament.

Astfel, cu privire la

art. 9 lit. e) din Regulamentul de organizare și desfășurare a activității

comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Dentiști din România,

instanța de fond a constatat că au fost încălcate dispozițiile art. 75 și art.

76 din Legea nr. 24/2000 care prevăd că actele normative emise de un organ al

administrației publice centrale de specialitate trebuie să se limiteze strict

la cadrul stabilit pe baza și în executarea cărora au fost emise, reținând că

sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 9 lit. e) din Regulament nu este

prevăzută și de art. 531 alin. (1) din Legea nr. 95/2006.

Referitor la

încălcarea dreptului la două grade de jurisdicție în cazul contestării

sancțiunilor disciplinare aplicate membrilor organelor de conducere ale Colegiului

Național sau ai colegiilor teritoriale, prima instanță a reținut că art. 30 din

Regulament nu contravine dispozițiilor art. 532 din Legea nr. 95/2006, iar

lipsa de independență a Comisiei Superioare de Disciplină este compensată de

posibilitatea contestării hotărârilor acestei comisii în fața instanțelor de

contencios administrativ.

În ceea ce privește

lipsa oricărei reglementări referitoare la dreptul de apărare al celui cercetat

disciplinar, instanța de fond a constatat că nu se poate reține nelegalitatea

Regulamentului pentru acest motiv, întrucât în lipsa unor precizări în acest

sens devin aplicabile dispozițiile generale în materia asigurării dreptului la

apărare.

Sub aspectul

cheltuielilor de judecată, prima instanță, având în vedere că litigiul este în

strânsă legătură cu activitatea profesională a reclamantului V.D.A., a

considerat nerelevant faptul că în chitanța depusă la dosar se menționa că

plata s-a făcut de „C.A.A.S. 2D”.

Împotriva Sentinței

nr. 456 din 22 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara au declarat recurs

Colegiul Medicilor Dentiști din România și V.D.A.

formulat de Colegiul Medicilor Dentiști au fost invocate ca temei legal

dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., criticile fiind prezentate global,

fără a fi încadrate în motivele enumerate la art. 304, 304

1

C. proc.

civ.

În esență, referitor

la Regulamentul aprobat prin Decizia nr. 5/2008 a Colegiului Medicilor Dentiști

din România s-a susținut că acesta este legal și conform cu Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății.

Referitor la

cheltuielile de judecată la care a fost obligat, recurentul a susținut, în

esență, că reclamantul a acționat în justiție în nume propriu și nu a dovedit

că ar fi făcut cheltuieli de judecată, plățile către avocatul care l-a

reprezentat fiind făcute de „C.A.A.S. 2D”.

formulat de reclamantul V.D.A. a fost invocat motivul prevăzut la art. 304 pct.

9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, următoarele critici:

- Regulamentul

aprobat prin Decizia nr. 5/2008 este nelegal nu numai în privința art. 9 lit.

e), așa cum a reținut instanța de fond, dar și în privința art. 30 care, în

raport cu art. 532 din Legea nr. 95/2006, nu respectă dublul grad de

jurisdicție administrativă;

- Regulamentul este

nelegal și prin faptul că nu conține nicio dispoziție cu privire la respectarea

dreptului la apărare a medicului dentist cercetat disciplinar;

- prin modul de

constituire a Comisiei Superioare de Disciplină, Regulamentul este nelegal

pentru că permite ca, în componența sa, să fie și membri ai Biroului executiv

național al Colegiului Medicilor Dentiști din România, ceea ce afectează

obiectivitatea comisiei.

de Colegiul Medicilor Dentiști din România este întemeiat pentru motivul care

vizează cheltuielile de judecată.

Astfel, așa cum s-a

arătat în expunerea rezumativă făcută mai sus, instanța de fond a admis în

parte acțiunea reclamantului și a constatat ca fiind nelegale dispozițiile art.

9 lit. e) din Regulamentul de organizare și desfășurare a activității

comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Dentiști din România, aprobat

prin Decizia nr. 5/2008, pe care le-a anulat ca atare.

În recursul formulat,

Colegiul Medicilor Dentiști din România a susținut contrariul, fără a invoca

vreun motiv de recurs și fără ca în susținerile sale să poată fi identificat

vreun argument pertinent în sprijinul afirmației respective.

Așa cum a reținut și

instanța de fond, la o simplă lectură comparativă a dispozițiilor art. 531 din

Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și a art. 9 din

Regulamentul în litigiu, rezultă că sancțiunea interdicției de a mai candida și

de a mai face parte din organele de conducere până la radierea sancțiunii

prevăzute la lit. b), c) și d) a fost introdusă de Regulament, fără ca aceasta

să se regăsească la art. 531 din Legea nr. 95/2006.

Or, Regulamentul

aprobat prin Decizia nr. 5/2008, care are natura juridică a unui act

administrativ cu caracter normativ adoptat în scopul reglementării cadrului

organizatoric al dispozițiilor Legii nr. 95/2006 referitoare la organizarea și

desfășurarea activității comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor

Dentiști din România, trebuie să se întemeieze pe lege și să se limiteze la

dispozițiile legale respective.

Într-adevăr, așa cum

rezultă și din dispozițiile art. 75 și 76 din Legea nr. 24/2000 privind normele

de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele

administrative cu caracter normativ trebuie să se limiteze strict la cadrul

stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise, fără a putea

să conțină soluții care să contravină acestora.

Astfel fiind, în ceea

ce privește soluția de fond privind nelegalitatea art. 9 lit. e) din

Regulament, aceasta este legală și temeinică, urmând ca susținerile recurentului

să fie înlăturate.

În ceea ce privește

criticile care vizează obligarea la plata cheltuielilor de judecată, recursul

Colegiului Medicilor Dentiști din România este întemeiat și va fi admis.

Într-adevăr, instanța

de fond a obligat Colegiul Medicilor Dentiști din România să plătească

reclamantului suma de 2.975 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând

onorariul avocatului care l-a reprezentat.

În cauză, deși au

fost depuse copiile a două facturi fiscale, acestea privesc C.A.A.S. 2D, care

efectuează plăți în favoarea avocatului D.A.I., instanța de fond reținând fără

temei că aceste plăți ar fi fost făcute de reclamant și ar reprezenta

cheltuieli de judecată suportate de către acesta.

Or, din interpretarea

dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că partea care cade în

pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată

suportate de partea care a câștigat procesul.

Astfel fiind,

recursul Colegiului Medicilor Dentiști din România va fi admis sub acest aspect,

urmând ca soluția instanței de fond să fie modificată în sensul înlăturării

dispozițiilor referitoare la obligația de plată a cheltuielilor de judecată.

de reclamant este neîntemeiat și va fi respins ca atare.

Astfel, instanța de

fond a reținut în mod judicios că dispozițiile art. 30 din Regulament nu

încalcă un principiu al dublului grad de jurisdicție administrativă care ar fi

consacrat la art. 532 din Legea nr. 95/2006.

Într-adevăr, art. 532

se referă la comisiile teritoriale de disciplină și, respectiv, Comisia

superioară de disciplină, organisme cu competențe distincte, iar art. 30 din

Regulament se conformează dispozițiilor legale.

De asemenea, lipsa

unor referiri speciale la dreptul la apărare în conținutul Regulamentului nu

face ca acesta să fie nelegal, dreptul la apărare fiind consacrat

constituțional, iar nerespectarea lui de către comisiile de disciplină, într-un

caz dat, va atrage nulitatea actului de sancționare.

Nici critica privind

lipsa de obiectivitate a Comisiei superioare de disciplină nu se susține,

criticile recurentului referindu-se la eventualele incompatibilități și

conflicte de interese care ar putea surveni în cazurile când aceasta este

sesizată de Biroul executiv național al Colegiului Medicilor Dentiști din România,

iar membri ai biroului sunt și membri ai Comisiei, situații care vor putea fi

cenzurate de instanțele de contencios administrativ.

Astfel fiind,

recursul reclamantului va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de V.D.A. împotriva Sentinței civile nr. 456 din 22 decembrie 2009 a

Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Admite recursul

declarat de Colegiul Medicilor Dentiști din România.

Modifică sentința recurată,

în sensul că înlătură obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Menține celelalte

dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2010.