ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4014/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, reclamantul V.D.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Dentiști, anularea Regulamentului de organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Dentiști din România aprobat prin Decizia nr. 5/2007 a Colegiului Medicilor Dentiști din România, întrucât este nelegal. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că Decizia nr. 3/2008 prin care a fost sancționat de către Comisia Superioară de Disciplină, este întemeiată pe prevederile Regulamentului de organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină, regulament care încalcă principiul obiectivității organului de decizie.

A mai arătat reclamantul că a formulat plângere prealabilă adresată Colegiului Medicilor Dentiști din România solicitând revocarea Deciziei nr. 5/2008 prin care a fost adoptat Regulamentul, la care nu a primit nici un răspuns. Prin întâmpinare, pârâtul Colegiul Medicilor Dentiști din România a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Timișoara, iar pe fondul acțiunii a solicitat respingerea acțiunii în anulare formulată de reclamant ca neîntemeiată. Prin Sentința civilă nr. 456 din 22 decembrie 2009, Curtea de Apel Timișoara a respins excepția de necompetență a Curții de Apel Timișoara, a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul V.D.A.

în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Dentiști din România, a anulat art. 9 lit. e) din Regulamentul de organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Dentiști din România – Anexa nr. 1 la Decizia nr. 5 din 29 martie 2008 a Colegiului Medicilor Dentiști din România, a respins în rest acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2975 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că excepția neîndeplinirii procedurii prealabile este nefondată, întrucât reclamantul a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri.

Referitor la excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Timișoara, instanța de fond, având în vedere că domiciliul reclamantului este în Arad iar sediul pârâtului este în București, a reținut că și această excepție este nefondată, întrucât din punct de vedere teritorial este competentă să judece atât Curtea de Apel Timișoara cât și Curtea de Apel București. Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut în esență că deși reclamantul a solicitat anularea întregului Regulament, motivele de nelegalitate invocate în susținerea cererii sale privesc doar anumite texte din cuprinsul acestui regulament, întrucât nu s-a făcut dovada vătămării prin restul textelor legale din regulament.

Astfel, cu privire la art. 9 lit. e) din Regulamentul de organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Dentiști din România, instanța de fond a constatat că au fost încălcate dispozițiile art. 75 și art. 76 din Legea nr. 24/2000 care prevăd că actele normative emise de un organ al administrației publice centrale de specialitate trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit pe baza și în executarea cărora au fost emise, reținând că sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 9 lit. e) din Regulament nu este prevăzută și de art. 531 alin. (1) din Legea nr. 95/2006.

Referitor la încălcarea dreptului la două grade de jurisdicție în cazul contestării sancțiunilor disciplinare aplicate membrilor organelor de conducere ale Colegiului Național sau ai colegiilor teritoriale, prima instanță a reținut că art. 30 din Regulament nu contravine dispozițiilor art. 532 din Legea nr. 95/2006, iar lipsa de independență a Comisiei Superioare de Disciplină este compensată de posibilitatea contestării hotărârilor acestei comisii în fața instanțelor de contencios administrativ. În ceea ce privește lipsa oricărei reglementări referitoare la dreptul de apărare al celui cercetat disciplinar, instanța de fond a constatat că nu se poate reține nelegalitatea Regulamentului pentru acest motiv, întrucât în lipsa unor precizări în acest sens devin aplicabile dispozițiile generale în materia asigurării dreptului la apărare.

Sub aspectul cheltuielilor de judecată, prima instanță, având în vedere că litigiul este în strânsă legătură cu activitatea profesională a reclamantului V.D.A., a considerat nerelevant faptul că în chitanța depusă la dosar se menționa că plata s-a făcut de „C.A.A.S. 2D”. Împotriva Sentinței nr. 456 din 22 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara au declarat recurs Colegiul Medicilor Dentiști din România și V.D.A. 1. În recursul formulat de Colegiul Medicilor Dentiști au fost invocate ca temei legal dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., criticile fiind prezentate global, fără a fi încadrate în motivele enumerate la art. 304, 304 1 C. proc. civ. În esență, referitor la Regulamentul aprobat prin Decizia nr. 5/2008 a Colegiului Medicilor Dentiști din România s-a susținut că acesta este legal și conform cu Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Referitor la cheltuielile de judecată la care a fost obligat, recurentul a susținut, în esență, că reclamantul a acționat în justiție în nume propriu și nu a dovedit că ar fi făcut cheltuieli de judecată, plățile către avocatul care l-a reprezentat fiind făcute de „C.A.A.S. 2D”. 2. În recursul formulat de reclamantul V.D.A. a fost invocat motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și a susținut, în esență, următoarele critici: - Regulamentul aprobat prin Decizia nr. 5/2008 este nelegal nu numai în privința art. 9 lit. e), așa cum a reținut instanța de fond, dar și în privința art. 30 care, în raport cu art. 532 din Legea nr. 95/2006, nu respectă dublul grad de jurisdicție administrativă; - Regulamentul este nelegal și prin faptul că nu conține nicio dispoziție cu privire la respectarea dreptului la apărare a medicului dentist cercetat disciplinar; - prin modul de constituire a Comisiei Superioare de Disciplină, Regulamentul este nelegal pentru că permite ca, în componența sa, să fie și membri ai Biroului executiv național al Colegiului Medicilor Dentiști din România, ceea ce afectează obiectivitatea comisiei.

3. Recursul formulat de Colegiul Medicilor Dentiști din România este întemeiat pentru motivul care vizează cheltuielile de judecată. Astfel, așa cum s-a arătat în expunerea rezumativă făcută mai sus, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului și a constatat ca fiind nelegale dispozițiile art. 9 lit. e) din Regulamentul de organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Dentiști din România, aprobat prin Decizia nr. 5/2008, pe care le-a anulat ca atare. În recursul formulat, Colegiul Medicilor Dentiști din România a susținut contrariul, fără a invoca vreun motiv de recurs și fără ca în susținerile sale să poată fi identificat vreun argument pertinent în sprijinul afirmației respective.

Așa cum a reținut și instanța de fond, la o simplă lectură comparativă a dispozițiilor art. 531 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și a art. 9 din Regulamentul în litigiu, rezultă că sancțiunea interdicției de a mai candida și de a mai face parte din organele de conducere până la radierea sancțiunii prevăzute la lit. b), c) și d) a fost introdusă de Regulament, fără ca aceasta să se regăsească la art. 531 din Legea nr. 95/2006. Or, Regulamentul aprobat prin Decizia nr. 5/2008, care are natura juridică a unui act administrativ cu caracter normativ adoptat în scopul reglementării cadrului organizatoric al dispozițiilor Legii nr. 95/2006 referitoare la organizarea și desfășurarea activității comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Dentiști din România, trebuie să se întemeieze pe lege și să se limiteze la dispozițiile legale respective.

Într-adevăr, așa cum rezultă și din dispozițiile art. 75 și 76 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele administrative cu caracter normativ trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise, fără a putea să conțină soluții care să contravină acestora. Astfel fiind, în ceea ce privește soluția de fond privind nelegalitatea art. 9 lit. e) din Regulament, aceasta este legală și temeinică, urmând ca susținerile recurentului să fie înlăturate. În ceea ce privește criticile care vizează obligarea la plata cheltuielilor de judecată, recursul Colegiului Medicilor Dentiști din România este întemeiat și va fi admis.

Într-adevăr, instanța de fond a obligat Colegiul Medicilor Dentiști din România să plătească reclamantului suma de 2.975 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului care l-a reprezentat. În cauză, deși au fost depuse copiile a două facturi fiscale, acestea privesc C.A.A.S. 2D, care efectuează plăți în favoarea avocatului D.A.I., instanța de fond reținând fără temei că aceste plăți ar fi fost făcute de reclamant și ar reprezenta cheltuieli de judecată suportate de către acesta. Or, din interpretarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată suportate de partea care a câștigat procesul.

Astfel fiind, recursul Colegiului Medicilor Dentiști din România va fi admis sub acest aspect, urmând ca soluția instanței de fond să fie modificată în sensul înlăturării dispozițiilor referitoare la obligația de plată a cheltuielilor de judecată. 4. Recursul formulat de reclamant este neîntemeiat și va fi respins ca atare. Astfel, instanța de fond a reținut în mod judicios că dispozițiile art. 30 din Regulament nu încalcă un principiu al dublului grad de jurisdicție administrativă care ar fi consacrat la art. 532 din Legea nr. 95/2006. Într-adevăr, art. 532 se referă la comisiile teritoriale de disciplină și, respectiv, Comisia superioară de disciplină, organisme cu competențe distincte, iar art. 30 din Regulament se conformează dispozițiilor legale.

De asemenea, lipsa unor referiri speciale la dreptul la apărare în conținutul Regulamentului nu face ca acesta să fie nelegal, dreptul la apărare fiind consacrat constituțional, iar nerespectarea lui de către comisiile de disciplină, într-un caz dat, va atrage nulitatea actului de sancționare. Nici critica privind lipsa de obiectivitate a Comisiei superioare de disciplină nu se susține, criticile recurentului referindu-se la eventualele incompatibilități și conflicte de interese care ar putea surveni în cazurile când aceasta este sesizată de Biroul executiv național al Colegiului Medicilor Dentiști din România, iar membri ai biroului sunt și membri ai Comisiei, situații care vor putea fi cenzurate de instanțele de contencios administrativ.

Astfel fiind, recursul reclamantului va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.D.A. împotriva Sentinței civile nr. 456 din 22 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursul declarat de Colegiul Medicilor Dentiști din România. Modifică sentința recurată, în sensul că înlătură obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2010.