ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4788/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 26 iulie 2008, reclamanta D.A. a chemat în judecată C.S.A. România, solicitând anularea

deciziei emisă de aceasta cu nr. 400 din 15 iunie 2007 și prin care a fost

sancționată contravențional în temeiul dispozițiilor art. 39 alin. (3) lit. e)

din Legea nr. 32/2000.

În motivarea cererii, reclamanta,

administrator la U. SA, a susținut că emiterea deciziei de sancționare

contravențională s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 având în

vedere că prin procesul verbal de control nu s-a constatat nicio încălcare a

obligației legale de către administrator. În plus sancțiunea aplicată depășește

ca și cuantum nivelul maxim admis.

Prin precizarea de acțiune, intervenită

ulterior, reclamanta a solicitat anularea hotărârilor C.S.A. din 5 iunie 2007,

12 iunie 2007 și respectiv 24 iulie 2007, a procesului verbal de constatare din 11 aprilie 2007 și a solicitat repunerea în situația anterioară în sensul

restituirii amenzii achitate, în sumă de 15.963 Ron. În subsidiar, reclamanta a

solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertismentului

scris”.

Prin sentința civilă nr. 1172 din 9

aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată

de pârâtă și pe fond a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.

S-a reținut pentru aceasta că decizia de

sancționare a fost emisă cu respectarea întocmai a dispozițiilor Legii nr.

32/2000, iar pretinsa descriere generică a faptelor ca și lipsa din procesul

verbal de control a mențiunilor referitoare la numele reclamantei, nu sunt

relevante sub aspectul legalității deciziei. S-a mai reținut că reclamanta a

fost sancționată în calitatea sa de conducător executiv și membru al

Consiliului de Administrație, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. m)

din Ordinul nr. 3104/2004 și dispozițiilor art. 3 din Ordinul 113117/2006,

Consiliului de Administrație îi revine obligația de a urmări modul în care sunt

respectate prevederile legale în vigoare și de a stabili și menține un control

intern adecvat și eficient.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamanta D.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a apreciat că hotărârea Curții

de Apel București s-a dat cu aplicarea greșită a legii și chiar cu încălcarea

ei atunci când a considerat că nu sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001

motivat prin aceea că potrivit art. 39 alin. (5) din Legea nr. 32/2000, actul

de sancționare pentru contravențiile prevăzute de această lege îl constituie

Decizia Președintelui C.S.A. și nu procesul verbal de constatare, singurul act,

care în opinia sa, putea identifica actele și omisiunile de care s-ar fi făcut

vinovată ca și împrejurările prin care a contribuit direct sau indirect la

săvârșirea lor.

Astfel fiind și cum din actul de

constatare lipsesc mențiuni în legătură cu numele său precum și descrierea

faptelor sau a omisiunilor de care se face vinovată decizia de sancționare este

nulă de drept.

O altă critică s-a referit la

împrejurarea că așa zisele abateri au avut loc anterior perioadei în care a

dobândit calitatea de membru al Consiliului de Administrație al U., și ca atare

răspunderea a fost stabilită abuziv în sarcina sa.

Tot abuziv s-a stabilit și cuantumul

amenzii contravenționale atâta timp cât nu i se poate reține în sarcină

omisiunea vreunei abateri. Cel puțin instanța fondului ar fi avut la îndemână

posibilitatea înlocuirii sancțiunii dacă ar fi reținut conduita sa responsabilă

și reacțiile de remediere.

Analizând legalitatea și temeinicia

sentinței pronunțate în raport de criticile formulate urmează a se aprecia că

acestea nu se justifică.

În baza hotărârii Consiliului C.S.A. și a

Protocolului de colaborare încheiat cu A.S.P.F. Austria – FUA, s-a realizat la SC

U.V.I.G. SA, un control asupra modului de aplicare a dispozițiilor art. 20 din

Legea nr. 32/2000, respectiv a obligației de organizare și desfășurare a

activității cu prudență și profesionalism a normelor de aplicare a acestei legi,

control finalizat prin procesul verbal din 11 aprilie 2007.

În baza acestui act de control s-a

reținut atât în sarcina societății cât și a persoanelor semnificativ

împuternicite să angajeze răspunderea asiguratorului, o serie de abateri de la

obligațiile pe care legea le stabilea în sarcina lor cum ar fi: raportarea

eronată în perioada 31 decembrie 2005-30 septembrie 2006 a numărului de dosare de daună avizate și implicit valoarea rezervei de daune aferente acestor

dosare; nemenținerea coeficientului de lichiditate supraunitar prin încălcarea

dispozițiilor art. 3 din Normele date în aplicarea ordinului nr. 3110/2003;

nemenținerea marjei de solvabilitate disponibilă corespunzătoare activității de

asigurări generale cel puțin egală cu marja de solvabilitate minimă; deficiențe

constatate în legătură cu modul de constituire și menținere a rezervei tehnice;

neconcordanța între datele înscrie în evidențele tehnice și cele înregistrate

în contabilitate; rezerve de primă eronat constituite la 30 noiembrie 2006, data recunoașterii primei brute subscrise fiind ulterioară începerii perioadei de

asigurare; întocmirea polițelor de asigurare ce fac obiectul contratului de

reasigurare de tip franciză prin încălcarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) din

Legea nr. 32/2000; netransmiterea către clienți, la aniversarea contractului de

asigurare a informațiilor despre bonusurile și sumele reprezentând participarea

la profit; activitatea de control și audit organizată defectuos și nerespectare

dispozițiilor referitoare la obligația de menținere și constituire a rezervei

de beneficiar, fapte care în integritatea lor au determinat emiterea Deciziei

de sancționare nr. 400 din 15 iunie 2007 prin care reclamantei-recurente i s-a

aplicat o amendă contravențională reprezentând 6 salarii nete din luna

precedentă celei în care s-a constatat contravenția, dar nu mai mult de 100.000

Ron.

Termenul legal al emiterii acestui act

sancționator îl constituie Legea nr. 32/2000, privind activitatea de asigurare

și supraveghere a asigurărilor, care prin art. 39 alin. (5), stabilește că

actul de sancționare pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de această lege

este Decizia Președintelui C.S.A. și nu procesul verbal de control. Fiind o

lege specială care reglementează răspunderea contravențională în cazul

asigurărilor, în raport de norma generală în domeniul contravenției,

reprezentată de O.G. nr. 2/2005, dispozițiile Legii nr. 32/2000 au prioritate,

astfel încât absența din actul de control a mențiunilor prevăzute de O.G. nr.

2001, referitoare la numele și prenumele contravenientului sau cele referitoare

la faptele săvârșite sunt lipsite de relevanță după cum corect a apreciat și

instanța de fond.

Decizia de sancționare contestată în

cauză este și temeinică.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (a)

pct. 11 din Legea nr. 32/2000, prin persoane semnificative se înțeleg membrii

Consiliului de administrație și/sau ai consiliului director, … etc.

Potrivit art. 13 alin. (1) lit. m)

din Normele prudențiale privind managementul asiguratorului, puse în aplicare

prin Ordinul nr. 3104/2004, în sarcina conducerii executive a societății de

asigurare se regăsesc responsabilități privind urmărirea modului în care sunt

respectate prevederile legale în vigoare și procedurile de raportare a rezultatelor

acestei activități.

Consiliul de administrație este potrivit

acelorași norme, responsabil pentru stabilirea și menținerea unui control

intern adecvat și eficient.

Astfel fiind și cum în cauză s-a dovedit

că faptele reținute prin actul de control s-au produs în perioada în care

recurenta-reclamantă avea calitatea de persoană semnificativă, în mod corect

s-a dispus și sancționarea sa contravențională.

De altfel în obiecțiunile formulate de

membrii Consiliului de Administrație la constatările actului de control,

printre care cele referitoare la nemenținerea coeficientului de lichiditate

supraunitar, la nemenținerea marjei de solvabilitate; la modul defectuos de

constituire și menținere a rezervelor tehnice, recurenta a precizat că este de

acord cu concluziile organului de control.

Pentru celelalte fapte reținute în

sarcina recurentei prin Decizia de sancționare cum ar fi, neconcordanța între datele

înscrise în evidențele tehnice și cele din evidențele contabile; constituirea

eronată a rezervelor de primă pentru polițele de asigurare ce fac obiectul unor

contracte de reasigurare de tip fronting ca și netransmiterea către clienți a

unor informați despre situația bonusurilor, legal și temeinic s-a apreciat că

subzistă răspunderea recurentei care în calitatea pe care o avea trebuia să

conducă și să coordoneze activitatea zilnică conform atribuțiilor stabilite de

legiuitor, fiind solidară cu răspunderea celorlalți administratori față de

societate .

Astfel fiind și cum constatările

organului de control s-au întemeiat pe baza evidențelor, rapoartelor și

informațiilor puse la dispoziție de societate, parte din ele fiind recunoscute

direct de recurentă așa cum rezultă din pozițiile exprimate prin obiecțiunile

la procesul verbal de control, iar parte indirect, prin remedierea dispusă ulterior

controlului, sancțiunea aplicată în temeiul dispozițiilor art. 39 alin. (3)

lit. c) din Legea nr. 32/2000 se justifică pe deplin.

În ceea ce privește individualizarea

sancțiunii, cât și înlocuirea eventuală a acesteia cu „avertismentul scris”,

funcțiile ocupate de recurentă în cadrul Consiliului de Administrație al SC U.

SA cât și atribuțiile ce-i reveneau în calitatea respectivă și apreciază că au

justificat pe deplin aplicarea sancțiunii cu amenda contravențională.

În raport de aceste considerente și având

în vedere că prin motivele de casare s-au reiterat în fapt susținerile

reclamantei din acțiune fără a se produce dovezi noi în sprijinul acesteia,

recursul declarat de D.A. împotriva sentinței civile nr. 1172/2008 pronunțate

de Curtea de Apel București urmează a fi respins ca nefondat.

Văzând dispozițiile art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.A.

împotriva sentinței civile nr. 1172 din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2008.