ÎCCJ, decizie (scj.ro #84942)

Contravenții

prevăzute de Legea nr. 32/2000. Actul de sancționare. Legalitate.

Legea nr. 32/2000, art. 2, art. 20, art. 39

OG. nr. 2/2001

Cuprins pe materii :

Drept administrativ.

Index alfabetic :

decizie de sancționare

consiliul de administrație

act de control

contravenție

Temeiul

legal al emiterii actului sancționator, prin care s-a reținut atât în

sarcina unei societăți cât și a persoanelor semnificativ

împuternicite să angajeze răspunderea asiguratorului, o serie de

abateri de la obligațiile ce erau stabilite în sarcina lor,  îl constituie

Legea nr. 32/2000,  care prin art. 39 alin.(5) stabilește că actul de

sancționare pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute

de această lege este decizia Președintelui Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor.

Fiind o lege

specială care reglementează răspunderea

contravențională în cazul asigurărilor, în raport cu norma

generală în domeniul contravenției, reprezentată de O.G. nr.

2/2001, dispozițiile Legii nr. 32/2000 au prioritate, astfel încât

absența din actul de control a mențiunilor prevăzute de O.G. nr.2/2001,

referitoare la numele și prenumele contravenientului sau cele referitoare

la faptele săvârșite, sunt lipsite de relevanță.

ICCJ, Secția

contencios administrativ și fiscal, decizia civilă nr. 4788 din

17 decembrie 2008

Prin acțiunea

formulată la

26 iulie 2008

, reclamanta D.A. a chemat în judecată

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor din România, solicitând anularea

deciziei nr. 400/2007, prin care a fost sancționată contravențional

în temeiul dispozițiilor din Legea nr. 32/2000.

Prin precizare de

acțiune, reclamanta a solicitat anularea hotărârilor CSA din 5 iunie

2007, 12 iunie 2007 și respectiv

24 iulie 2007

, a procesului

verbal de constatare din

11 aprilie

2007

și repunerea în situația anterioară în sensul restituirii

amenzii achitate, în sumă de 15.963 lei. În subsidiar, s-a solicitat

înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertismentului

scris”.

Prin sentința

civilă nr. 1172 din 9 aprilie 2008, Curtea de Apel București,

Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins

excepția inadmisibilității acțiunii și pe fond a

respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.

S-a reținut de

instanță că decizia de sancționare a fost emisă cu

respectarea dispozițiilor Legii nr. 32/2000, iar pretinsa descriere

generică a faptelor ca și lipsa din procesul verbal de control a

mențiunilor referitoare la numele reclamantei, nu sunt relevante sub

aspectul legalității deciziei. S-a mai reținut că

reclamanta a fost sancționată în calitatea sa de conducător

executiv și membru al Consiliului de Administrație, potrivit

dispozițiilor art. 3 alin.(1) lit.m din Ordinul nr. 3104/2004 și

dispozițiilor art.3 din Ordinul  nr. 113117/2006, Consiliului de

Administrație îi revine obligația de a urmări modul în care sunt

respectate prevederile legale în vigoare și de a stabili și

menține un control intern adecvat și eficient.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta.

Recurenta a apreciat

că hotărârea Curții de Apel s-a dat cu aplicarea

greșită a legii atunci când a considerat că nu sunt aplicabile

dispozițiile O.G. nr. 2/2001, motivat prin aceea că, potrivit art. 39

alin.(5) din Legea nr. 32/2000, actul de sancționare pentru

contravențiile prevăzute de această lege îl constituie Decizia

Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și nu

procesul verbal de constatare, singurul act, care în opinia sa, putea

identifica actele și omisiunile de care s-ar fi făcut vinovată

ca și împrejurările prin care a contribuit direct sau indirect la

săvârșirea lor.

Astfel fiind și cum

din actul de constatare lipsesc mențiuni în legătură cu numele

său precum și descrierea faptelor sau a omisiunilor de care se face

vinovată, decizia de sancționare este nulă de drept.

O altă critică s-a

referit la împrejurarea că așa zisele abateri au avut loc anterior

perioadei în care a dobândit calitatea de membru al Consiliului de

Administrație, și ca atare răspunderea a fost stabilită

abuziv în sarcina sa.

Tot abuziv s-a stabilit

și cuantumul amenzii contravenționale atâta timp cât nu i se poate

reține în sarcină omisiunea vreunei abateri.

Recursul este nefondat.

În baza hotărârii

Consiliului C.S.A. și a Protocolului de colaborare încheiat cu Autoritatea

de Supraveghere a Pieței Financiare din Austria – FUA, s-a realizat la

S.C. U.V.I.G. S.A., un control asupra modului de aplicare a dispozițiilor

art. 20 din Legea nr. 32/2000, respectiv a obligației de organizare

și desfășurare a activității cu prudență

și profesionalism a normelor de aplicare a acestei legi,  control

finalizat prin procesul verbal din

11 aprilie

2007

.

În baza acestui act de

control, s-a reținut atât în sarcina societății cât și a persoanelor

semnificativ împuternicite să angajeze răspunderea asiguratorului, o

serie de abateri de la obligațiile pe care legea le stabilea în sarcina

lor cum ar fi: raportarea eronată în perioada

31 decembrie

2005

–

30

septembrie 2006

a numărului de dosare de daună avizate și

implicit valoarea rezervei de daune  aferente acestor dosare; nemenținerea

coeficientului de lichiditate supraunitar prin încălcarea

dispozițiilor art. 3 din Normele date în aplicarea ordinului nr.

3110/2003; nemenținerea marjei de solvabilitate disponibilă

corespunzătoare activității de asigurări generale cel

puțin egală cu marja de solvabilitate minimă; deficiențe

constatate în legătură cu modul de constituire și menținere

a rezervei tehnice; neconcordanța între datele înscrie în evidențele

tehnice și cele înregistrate în contabilitate; rezerve de primă

eronat constituite la

30 noiembrie

2006

,

data recunoașterii primei brute subscrise fiind ulterioară începerii

perioadei de asigurare; întocmirea polițelor de asigurare ce fac obiectul

contratului de reasigurare de tip franciză prin încălcarea

dispozițiilor art. 20 alin.(2) din Legea nr. 32/2000; netransmiterea

către clienți, la aniversarea contractului de asigurare a

informațiilor despre bonusurile și sumele reprezentând participarea

la profit; activitatea de control și audit organizată defectuos

și nerespectare dispozițiilor referitoare la obligația de

menținere și constituire a rezervei de beneficiar, fapte care în

integritatea lor au determinat emiterea deciziei de sancționare nr. 400/2007

prin care reclamantei i s-a aplicat o amendă contravențională

reprezentând 6 salarii nete din luna precedentă celei în care s-a

constatat contravenția, dar nu mai mult de 100.000 Ron.

Temeiul legal al emiterii

acestui act sancționator îl constituie Legea nr. 32/2000 privind

activitatea de asigurare și supraveghere a asigurărilor, care prin

art. 39 alin.(5) stabilește că actul de sancționare pentru

săvârșirea contravențiilor prevăzute de această lege

este Decizia Președintelui CSA și nu procesul verbal de control.

Fiind o lege specială care reglementează răspunderea

contravențională în cazul asigurărilor, în raport de norma

generală în domeniul contravenției, reprezentată de O.G. nr.

2/2001, dispozițiile Legii nr. 32/2000 au prioritate, astfel încât

absența din actul de control a mențiunilor prevăzute de O.G. nr.

2/2001, referitoare la numele și prenumele contravenientului sau cele

referitoare la faptele săvârșite, sunt lipsite de relevanță

după  cum corect a apreciat și instanța de fond.

Decizia de sancționare

contestată în cauză este temeinică.

Potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. A pct.11 din Legea nr. 32/2000, prin persoane semnificative se

înțeleg membrii Consiliului de administrație și/sau ai

consiliului director, … etc.

Potrivit art. 13 alin.(1)

lit. m din Normele prudențiale privind managementul asiguratorului, puse

în aplicare prin Ordinul nr. 3104/2004, în sarcina conducerii executive a

societății de asigurare se regăsesc responsabilități

privind urmărirea modului în care sunt respectate prevederile legale în

vigoare și procedurile de raportare a rezultatelor acestei

activități.

Consiliul de

administrație este potrivit acelorași norme, responsabil pentru

stabilirea și menținerea  unui control intern adecvat și

eficient.

Astfel fiind și cum în

cauză s-a dovedit că faptele reținute prin actul de control s-au

produs în perioada în care recurenta avea calitatea de persoană semnificativă,

în mod corect s-a dispus și sancționarea sa

contravențională.

De altfel în

obiecțiunile formulate de membrii Consiliului de Administrație la

constatările actului de control, printre care cele referitoare la

nemenținerea coeficientului de lichiditate supraunitar, la

nemenținerea marjei de solvabilitate; la modul defectuos de constituire

și menținere a rezervelor tehnice, recurenta a precizat că este

de acord cu concluziile organului de control.

Pentru celelalte fapte

reținute în sarcina recurentei prin decizia de sancționare cum ar fi,

neconcordanța între datele înscrise în evidențele tehnice și cele

din evidențele  contabile; constituirea eronată a rezervelor de

primă  pentru polițele de asigurare ce fac obiectul unor contracte de

reasigurare de tip fronting ca și netransmiterea către clienți a

unor informați despre situația bonusurilor, legal și temeinic

s-a apreciat că subzistă răspunderea recurentei care în

calitatea pe care o avea trebuia să conducă și să

coordoneze activitatea zilnică conform atribuțiilor stabilite de

legiuitor, fiind solidară cu răspunderea celorlalți

administratori față  de societate .

Astfel fiind și cum

constatările organului de control s-au întemeiat pe baza evidențelor,

rapoartelor și informațiilor  puse la dispoziție de societate,

parte din ele fiind recunoscute direct de recurentă, așa cum

rezultă  din pozițiile exprimate prin obiecțiunile la procesul

verbal de control, iar parte indirect, prin remedierea dispusă  ulterior

controlului, sancțiunea aplicată în temeiul dispozițiilor art.

39 alin.(3) lit. c din Legea nr. 32/2000 se justifică pe deplin.

În ceea ce privește individualizarea

sancțiunii cât și înlocuirea eventuală a acesteia cu „avertismentul

scris”, funcțiile ocupate de recurentă în cadrul Consiliului de

Administrație al S.C. U. S.A. cât și atribuțiile ce-i reveneau

în calitatea respectivă, se apreciază că au justificat pe deplin

aplicarea sancțiunii cu amenda contravențională.

În raport de aceste

considerente și având în vedere că prin motivele de casare s-au

reiterat în fapt susținerile reclamantei din acțiune fără a

se produce dovezi noi în sprijinul acesteia, recursul a fost respins ca

nefondat.