ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1608/2011

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 153 din 4 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Brăila, secția penală, în Dosarul nr. 2350/113/2010, în baza art. 403 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul B.P.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat revizuentul la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus virarea sumei de 200 RON din fondurile Ministerului de Justiție către Baroul Brăila - Cabinet de avocatură M.I.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererile conexe înregistrate sub nr. 2350/113/2010 din 29 iunie 2010 și 4633/113/2010 din 27 august 2010, petentul condamnat B.P. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 247 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Brăila rămasă definitivă prin Decizia nr. 7307 din 15 decembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în Dosarul nr. 3455/44/2006. Prin această sentință, B.P. a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, și la 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. În urma contopirii efectuate în baza art. 33, 34 lit. b) și art. 35 C. pen. s-a dispus ca inculpatul B.P. să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Prin aceeași sentință s-a menținut starea de arest, s-a dedus perioada executată și s-a dispus confiscarea a 2.050 comprimate care conțin substanță activă metilendioximetamfetamină MDMA.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în cursul lunii noiembrie 2005, organele abilitate au obținut informații și date cu privire la faptul că inculpatul P.F. deține într-un apartament din municipiul Brăila droguri - comprimate ecstasy - pe care intenționează să le comercializeze la 7 - 8 euro bucata.

Așa fiind, s-a solicitat autorizarea folosirii unui investigator sub acoperire cu respectarea prevederilor art. 21 și următoarele din Legea nr. 143/2000, art. 17 din Legea nr. 598/2004 și art. 224

2

C. proc. pen., solicitare aprobată prin Ordonanța D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brăila.

Investigatorul sub acoperire a fost autorizat să procure droguri și s-a procedat la prinderea în flagrant a inculpatului P.F. și a membrilor rețelei.

La 27 noiembrie 2005, investigatorul sub acoperire l-a contactat telefonic pe inculpatul P.F. pentru a-l întâlni.

S-a stabilit ca cei doi să se întâlnească la un garaj din municipiul Brăila unde inculpatul P.F. urma să predea investigatorului 20 - 30 comprimate ecstasy pentru probă, în vederea încheierii unei tranzacții de anvergură.

În timpul întâlnirii din garaj dintre inculpat și investigator au intervenit organele de poliție. Imediat s-a procedat la efectuarea unei percheziții în apartamentul din Brăila, unde urma să se efectueze tranzacția.

În apartament nu era nici o persoană, dar în curtea blocului a fost depistat inculpatul A.M., sumar îmbrăcat, desculț, care părăsise în grabă locuința percheziționată. În imediata apropiere a blocului unde a fost depistat inculpatul s-a găsit o sacoșă cu 2.093 comprimate care, după constatarea tehnico-științifică s-a stabilit că au în conținut 3,4 MDMA.

Inculpații P.F. și A.M. au recunoscut că au deținut și oferit spre vânzare droguri și au consimțit să colaboreze cu organele de urmărire penală pentru a beneficia de prevederile art. 15 din Legea nr. 143/2000 cu privire la înjumătățirea limitelor de pedeapsă.

Așa s-a stabilit că inculpații au primit drogurile de la B.P. care le-a adus din Olanda. Audiat în mod repetat la urmărirea penală, inculpatul B.P. a avut o poziție oscilantă, inițial negând, apoi recunoscând fapta în modalitatea reținută prin rechizitoriu potrivit tuturor mijloacelor de probă, apoi negând-o din nou. Declarațiile inculpatului au oscilat de la recunoașterea că a cumpărat singur drogurile de la un cetățean olandez pe teritoriul Germaniei și le-a dat lui P.F. pentru a le comercializa; că le-a primit de la P.F. în timp ce se afla în străinătate pentru a le introduce în țară, el urmând să primească un comision; că i le-a introdus P.F. în autoturism fără știrea sa și le-a introdus în țară fără a ști că săvârșește o infracțiune, până la negarea oricărei implicări în introducerea în țară a cantității respective de Ecstasy.

La prima judecată în fond, inculpatul B.P. a negat orice implicare în introducerea drogurilor în țară, susținând că s-a întâlnit cu coinculpatul P.F. la Rotterdam, în Olanda, au băut o noapte la un restaurant al unui hotel mai ieftin fără a preciza care hotel și că s-au despărțit a doua zi, urmând ca în țară P.F. să-i restituie suma de 500 euro împrumutată cu mulți ani în urmă.

Inculpatul B.P. a exercitat căile ordinare de atac, apelul și recursul, susținând că pedeapsa este prea mare solicitând reținerea circumstanțelor atenuante cu consecința reducerii pedepselor.

Ambele căi de atac au fost respinse ca nefondate reținându-se lipsa oricăror circumstanțe atenuante și stabilirea pedepselor la minimul special prevăzut de textul de lege de incriminare.

În cele două cereri conexe de revizuire și în declarația dată în fața procurorului la cercetarea prealabilă efectuată în baza prevederilor art. 399 C. proc. pen., petentul revizuient a arătat că solicită să se verifice prezența sa în localitatea Rotterdam - Olanda în perioada 15 - 20 octombrie 2005, oraș în care a fost cazat la hotel împreună cu P.F..

A mai arătat că hotelul se numește "T." și nu "T." cum a susținut în cursul judecării cauzei și că drogurile au fost introduse în portiera mașinii de P.F. fără ca el să cunoască acest lucru.

A mai solicitat petentul să se verifice intrările - ieșirile sale din arestul I.P.J. Brăila în perioada 1 - 15 decembrie 2005 și supunerea la testul poligraf, cereri care nu au nici o legătură cu fapta pentru care este condamnat.

La termenul de judecată din 27 septembrie 2010, revizuentul a depus un memoriu în care a solicitat, în parte, aceleași probe ca și în cererea de revizuire, precum și altele după cum urmează:

- să se verifice prezența lui P.F. pe teritoriul Olandei în perioada 17 - 21 octombrie 2005 în hotelurile "T." și "W." din Rotterdam;

- proba cu desfășurătorul convorbirilor telefonice din care rezultă că P.F. l-a contactat pe revizuent;

- proba cu fișele de tratament ale coinculpaților P.F. și A.M. în perioada 1 - 15 decembrie 2005 din care rezultă că aceștia erau în sevraj și că nu puteau fi audiați;

- să se constate că rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul legalității conform Deciziei nr. 9 a Înaltei Curți de Casație și Justiție aflată în M. Of. nr. 831/10.12.2008, deși inculpatul a fost trimis în judecată la data de 2 martie 2006, înainte de modificările aduse art. 264 alin. (3) C. proc. pen. prin O.U.G. nr. 60/2006.

Revizuentul, prin memoriul său, a mai susținut că nu a fost audiat în căile de atac, aspect apreciat de cele două instanțe ca neîncadrându-se în prevederile art. 378 alin. (1

1

) C. proc. pen. și, respectiv, art. 385

14

alin. (1

1

) C. proc. pen.

Prin același memoriu, revizuentul a mai solicitat declararea ședinței ca nepublică, cerere apreciată de instanță ca nefondată și, pe cale de consecință, a fost respinsă.

Totodată, revizuentul a solicitat plângerile, memoriile, cererile sale adresate D.I.I.C.O.T. - Biroul Brăila și soluțiile date de acestea, precum și stenogramele ședințelor, fără a motiva în vreun fel aceste cereri.

Instanța, examinând motivele de revizuire formulate de petentul B.P. prin prisma dispozițiile care reglementează această materie, a reținut următoarele:

Sediul materiei revizuirii este cuprins în prevederile art. 393 - 408 C. pen.

În art. 394 C. proc. pen. sunt prevăzute cazurile de revizuire respectiv:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță în soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești nu se pot concilia.

În alin. (2) al art. 394 se prevede explicit: "cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare".

Revizuentul B.P. și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen.

Art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. prevede descoperirea de fapte și împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanță la momentul pronunțării hotărârii.

Prin fapte și împrejurări noi legiuitorul a avut în vedere, potrivit practicii judiciare dar și doctrinei, "situații precum împăcarea părților anterior pronunțării hotărârii, când împăcarea conduce la încetarea procesului penal, invocarea unui act oficial nou care poate dovedi existența unei erori judiciare".

În doctrină s-a apreciat că fapte și împrejurări noi sunt și probele care nu au fost cunoscute anterior, respectiv cunoașterea lor să aibă loc pentru prima dată în procedura revizuirii și că singurul subiect pentru care probele trebuie să fie noi este instanța.

Conținutul sintagmei "probei noi" a fost explicat în doctrină în sensul de "fapte sau împrejurări care au fost cu totul străine dosarului cauzei și pe care instanța nu le-a sesizat sub nici o formă" (a se vedea în acest sens N. Volonciu - Drept procesual penal, Editura didactică și pedagogică, București, 1972, p. 448).

Cu privire la conținutul sintagmei "fapte și împrejurări noi" Tribunalul suprem (Secția penală, Decizia nr. 1643/196 C.D. 1976 pct. 481) s-a pronunțat în mai multe decizii de speță în sensul că "se cere ca faptele și împrejurările să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza".

Examinând motivele de revizuire formulate de petent, instanța de fond a constatat că toate faptele și împrejurările invocate de acesta sunt fapte și împrejurări invocate și în cursul urmăririi penale, precum și la instanța de fond și că inculpatul dorește administrarea unor noi probe în procedura extraordinară a revizuirii ceea ce, așa cum s-a pronunțat instanța supremă, este inadmisibil.

În ceea ce privește lipsa verificării legalității rechizitoriului de către prim procurorul parchetului, în conformitate cu prevederile art. 264 alin. (3) C. proc. pen., modificat prin O.U.G. nr. 60/2006 instanța, verificând actele de sesizare a instanței, a reținut că verificarea de legalitate s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 209 alin. (5) C. proc. pen. și art. 20 din Legea nr. 508/2004, texte incidente și în vigoare la data întocmirii rechizitoriului (2 martie 2006), dar abrogate ulterior (art. 209 alin. (5) C. proc. pen.) prin Legea nr. 356/2006, art. 1 pct. 116.

Cu privire la reascultarea inculpatului în căile de atac, este de precizat faptul că potrivit art. 378 alin. (1

1

) C. proc. pen. și art. 385

14

C. proc. pen., ascultarea acestuia se face potrivit textelor enumerate "când nu a fost ascultat la instanța de fond, precum și atunci când instanța de fond nu a pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare".

Chiar și în condițiile în care i s-ar fi încălcat, așa cum susține revizuentul, dreptul la apărare în căile de atac, această încălcare nu poate fi înlăturată pe calea revizuirii având în vedere prevederile art. 394 C. proc. pen. care stabilesc expres și limitativ cazurile de revizuire.

Cu privire la cererile revizuentului de a i se comunica de către D.I.I.C.O.T. plângerile și cererile formulate ulterior condamnării și care exced prezentei cauze, instanța a apreciat că se poate adresa acestei instituții în mod direct pentru a le obține, în măsura existenței acestora.

Referitor la comunicarea de către instanța de fond a notelor de ședință, de asemenea, revizuentul se poate adresa instanțelor cu cerere separată în condițiile art. 304 C. proc. pen.; și această cerere excede cazurilor de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Din conținutul prevederilor care reglementează materia revizuirii rezultă că această cale de atac se judecă în două etape, prima dintre acestea fiind conform art. 403 C. proc. pen. admiterea în principiu, etapă în care, potrivit Deciziei nr. 60 din 24 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, instanța verifică cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere.

Această fază a admiterii în principiu privește admisibilitatea exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face exercițiul acestui drept.

În această etapă, instanța nu se poate implica, potrivit aceleiași decizii, în verificarea fondului cauzei deduse judecății, situație în care, soluția dată nu poate fi decât de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire în cazul în care ea nu se întemeiază pe vreunul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

În procedura prevăzută de art. 403 C. proc. pen., a admiterii în principiu, în caz de respingere, aceasta trebuie dată ca inadmisibilă și nu ca nefondată pentru că în această din urmă situație, în lipsa unui caz din cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen., s-ar crea un paralelism nepermis cu soluțiile ce se pot da după rejudecarea în conformitate cu prevederile art. 406 alin. (4) C. proc. pen.

În această etapă a admiterii în principiu ca judecată de admisibilitate, potrivit art. 403 alin. (3) C. proc. pen. soluțiile ce pot fi pronunțate sunt fie admiterea în principiu a cererii de revizuire prin încheiere, fie respingerea ca inadmisibilă prin sentință.

Față de aceste considerente, Tribunalul Brăila prin Sentința penală nr. 153/2010 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul B.P..

Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termen legal condamnatul B.P. care apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, a solicitat admiterea cererii de revizuire și administrarea probatoriului solicitat, respectiv că a locuit în localitatea Rotterdam - Olanda în perioada 15 - 20 octombrie 2005, oraș în care a fost cazat la hotelul "T." împreună cu P.F. care i-ar fi introdus în autoturismul proprietate personală drogurile pentru a fi introduse în țară, fără ca inculpatul să cunoască acest lucru și, de asemenea, verificarea intrărilor și ieșirilor sale din Arestul I.P.J. Brăila în perioada 1 - 5 decembrie 2005 precum și supunerea la testul poligraf.

De asemenea, condamnatul a formulat și alte cereri, cereri ce au fost avute în vedere de către instanța de fond dar care nu au legătură cu prezenta cerere de revizuire deoarece nu au fost efectuate în cadru legal, fiind solicitate după analiza cererii de revizuire de către organele abilitate, printr-un memoriu depus la instanța de fond la 27 septembrie 2010.

Prin decizia penală nr. 164/A din 22 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 2350/113/2010, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul declarat de revizuient, pe care l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 230 lei, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Galați.

În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că în mod judicios tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul B.P., deoarece nu se încadrează în cazurile strict prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Astfel, cererea formulată de către condamnat de efectuare de cercetări în sensul că ar fi locuit în localitatea Rotterdam - Olanda în perioada 15 - 20 octombrie 2005, la hotelul "T." și nu "T." cum ar fi susținut pe timpul cercetării judecătorești, nu constituie o faptă sau o împrejurare ce nu a fost cunoscută de instanță la soluționarea cauzei.

La prima judecată în fond, inculpatul B.P. audiat fiind, a negat orice implicare în introducerea drogurilor în țară, susținând că s-a întâlnit cu coinculpatul P.F. la Rotterdam în Olanda unde au băut o noapte la un restaurant al unui hotel ieftin, fără a preciza care hotel, despărțindu-se a doua zi. Deci, faptul că inculpatul s-ar fi întâlnit cu inculpatul P.F. la Rotterdam în Olanda nu este o împrejurare nouă, care nu a fost avută în vedere de instanță la soluționarea în fond a cauzei, indiferent dacă întâlnirea ar fi avut loc la hotelul "T." sau "T.", neavând deci nicio relevanță locul întâlnirii pentru a fi considerată o împrejurare nouă în sensul prevăzut de art. 394 C. proc. pen.

Verificarea ieșirilor revizuientului din Arestul I.P.J. Brăila în perioada 1 - 5 decembrie 2005 și supunerea la testul poligraf nu au legătură cu fapta pentru care a fost condamnat și, de asemenea această cerere nu poate fi încadrată în niciunul din cazurile strict prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și, pe cale de consecință, în mod judicios a fost respinsă de instanța de fond.

De asemenea, în mod judicios, instanța de fond a respins cererile formulate de către revizuent prin memoriul depus la data de 27 septembrie 2010 prin care solicita să se verifice prezența lui P.F. pe teritoriul Olandei în perioada 17 - 21 octombrie 2005 în hotelurile "T." și "W." din Rotterdam; proba cu desfășurătorul convorbirilor telefonice din care rezultă că P.F. îl contacta pe revizuent; proba cu fișele de tratament ale coinculpaților P.F. și A.M. în perioada 1 - 5 decembrie 2005 din care rezultă că aceștia erau în sevraj și că nu puteau fi audiați și faptul că rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul legalității conform Deciziei nr. 9/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție aflată în M. Of. nr. 831/10.12.2008, deși inculpatul a fost trimis în judecată la data de 2 martie 2006 înainte de modificările aduse art. 264 alin. (3) C. proc. pen. prin O.U.G. nr. 60/2006.

Revizuentul prin memoriul său a mai susținut că nu a fost audiat în căile de atac, aspect apreciat de cele două instanțe ca neîncadrându-se în prevederile art. 378 alin. (1

1

) C. proc. pen. și, respectiv ale art. 385

14

alin. (1

1

) C. proc. pen.

Prin același memoriu revizuentul a mai solicitat declararea ședinței ca nepublică, cerere apreciată de instanță ca nefondată și, pe cale de consecință, a fost respinsă.

Aceste solicitări au fost respinse deoarece, fiind cereri adresate direct instanței de judecată exced cadrului procesual stabilit în ceea ce privește modul de soluționare a cererii de revizuire, mai precis ele neputând fi solicitate direct instanței de judecată fără a fi analizate de către procuror ca motiv invocat în cererea de revizuire. În acest context, revizuentul are posibilitatea să sesizeze Parchetul cu o nouă cerere de revizuire în care să invoce și aceste motive pentru a fi analizate.

Pe de altă parte, aceste cereri formulate de către petent pe timpul judecării cererii sale de revizuire au fost analizate de către instanța de fond care a constatat că nici aceste motive nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva deciziei a declarat recurs revizuientul B.P. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că în mod greșit instanța de apel a menținut sentința prin care i s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire fără a proceda la administrarea probelor pe care le-a solicitat pentru a dovedi nevinovăția în săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat definitiv. Revizuientul a susținut că în cauză se impunea a fi verificat aspectul că în perioada 15 - 20 octombrie 2005 a fost cazat la hotelul "T." din Rotterdam - Olanda împreună cu P.F., cel care i-ar fi pus în autoturismul proprietate personală drogurile pentru a le introduce în țară fără ca el să cunoască acest lucru, cum și intrările și ieșirile sale din Arestul I.P.J. Brăila în perioada 1 - 5 decembrie 2005. A mai susținut revizuientul că în mod greșit i s-a respins cererea prin care a solicitat supunerea la testul poligraf și că în mod greșit nu i-au fost analizate toate cererile pe care le-a formulat la instanța de fond.

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de revizuient care în drept se încadrează în cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen., cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. ultim din același cod, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen., pot fi supuse revizuirii hotărârile definitive, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

Art. 394 alin. (1) C. proc. pen. prevede cazurile când poate fi cerută revizuirea, între acestea fiind și cel de la lit. a) și anume, atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Potrivit alin. (2) al textului de lege sus-menționat, "cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare".

Așadar, revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată în sensul că: trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Cu privire la prima condiție a cazului de revizuire invocat de recurent, Înalta Curte reține că expresia "fapte sau împrejurări" semnifică probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea extraordinară de atac a revizuirii, că faptele sau împrejurările invocate trebuie să fie "noi" adică să nu fi fost cunoscute de instanța care a soluționat cauza. Pot fi considerate ca "noi" și mijloacele de probă care nu au putut fi cunoscute de instanță la data soluționării cauzei deși aceasta cunoștea faptele probatorii. Nu pot fi însă considerate "probe noi" în sensul cerut de lege, mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate.

Necunoașterea faptelor sau împrejurărilor de către instanță nu trebuie înțeleasă însă în mod absolut, în sensul că despre faptele sau împrejurările respective nu s-a amintit nimic în actele și lucrările dosarului, ci în sensul că ele nu au putut fi luate în considerare la soluționarea cauzei din lipsa posibilității dovedirii lor.

În ipoteza în care motivele invocate în cererea de revizuire nu constituie fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, soluția ce se impune a fi pronunțată în cauză este aceea de respingere a cererii ca inadmisibilă.

Cu privire la cea de-a doua condiție a cazului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., este de reținut că aceasta este îndeplinită când faptele sau împrejurările noi sunt în măsură să dovedească netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare, adică să ducă la o soluție diametral opusă celei pronunțate.

Revenind la speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond și cea de apel au reținut că motivele invocate de revizuient în cererea formulată nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și nici în celelalte cazuri prevăzute expres și limitativ la lit. b) - e) ale textului de lege menționat.

Cererea recurentului revizuient de efectuare de cercetări în sensul că în perioada 15 - 20 octombrie 2005 ar fi locuit în hotelul "T." și nu "T." din Olanda - orașul Rotterdam, cum a declarat la instanța de fond, nu constituie o faptă sau împrejurare nouă ce nu a fost cunoscută de instanță la soluționarea cauzei.

La judecata în primă instanță, inculpatul B.P. - revizuientul din prezenta cauză - audiat fiind, a negat orice implicare în săvârșirea infracțiunii de introducere ilegală de droguri în țară, susținând că s-a întâlnit cu coinculpatul P.F. în Olanda - Rotterdam - au rămas împreună o noapte la un hotel fără a preciza la care anume, au consumat băuturi alcoolice, iar a doua zi s-au despărțit.

Prin urmare, faptul că recurentul revizuient s-ar fi întâlnit cu coinculpatul P.F. în Olanda la un alt hotel decât cel indicat inițial în cursul cercetării judecătorești, nu are semnificația unei împrejurări noi care să nu fi fost avută în vedere de instanță la soluționarea în fond a cauzei, în condițiile în care instanța de fond a reținut că cei doi s-au întâlnit și în raport de întregul material probator administrat în cauză a stabilit vinovăția recurentului în săvârșirea infracțiunilor deduse judecății.

De fapt, recurentul revizuient prin cererea formulată urmărește să obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări deja cunoscute de instanțele care au soluționat cauza, ceea ce este inadmisibil de realizat pe calea extraordinară de atac a revizuirii.

În ce privește solicitarea recurentului vizând verificarea ieșirilor sale din Arestul I.P.J. Brăila în perioada 1 - 5 decembrie 2005 și supunerea la testul poligraf, Înalta Curte constată, în acord cu concluzia la care a ajuns instanța de fond și cea de apel că aceste aspecte nu au legătură cu fapta pentru care a fost condamnat prin sentința penală a cărei revizuire a fost cerută și că nici nu se circumscriu noțiunii de fapte sau împrejurări în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

De asemenea, se constată că în mod judicios și temeinic argumentat instanța de fond a respins - soluție confirmată de instanța de prim control judiciar - cererile prin care recurentul a solicitat prin memoriul depus la data de 27 septembrie 2010 să se verifice: prezența coinculpatului P.F. pe teritoriul Olandei în perioada 17 - 21 octombrie 2005 în hotelurile "T." și "W." din Rotterdam; desfășurătorul convorbirilor telefonice din care rezultă că acest coinculpat l-a contactat; fișele de tratament ale coinculpaților P.F. și A.M. din perioada 1 - 5 decembrie 2005 din care rezultă că aceștia erau în sevraj și nu puteau fi audiați și că rechizitoriul prin care a fost trimis în judecată nu a fost verificat - sub aspectul legalității și temeiniciei conform celor dispuse prin Decizia nr. 9/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, deși actul de sesizare a instanței a fost întocmit la data de 2 martie 2006 înainte de modificarea adusă art. 264 alin. (3) C. proc. pen. prin O.U.G. nr. 60/2006.

Pe de o parte, se reține că aceste solicitări ale inculpatului au fost adresate direct instanței de judecată după sesizarea de către procuror cu concluziile întocmite urmare efectuării cercetărilor potrivit art. 399 C. proc. pen., iar pe de altă parte, vizează aspecte care au fost analizate de instanța care a soluționat cauza, neavând semnificația unor fapte sau împrejurări noi în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Față de cele mai sus arătate, reținând că decizia atacată este legală și temeinică, recursul declarat de revizuientul B.P. se privește ca nefondat și se va respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-revizuient condamnat va fi obligat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul condamnat B.P. împotriva Deciziei penale nr. 164/A din 22 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 20 aprilie 2011.