ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1429/2010

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1139 din 16

decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul

nr. 42260/3/2009 s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire

formulată de revizuentul condamnat F.M.

A obligat revizuentul

condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin cererea

înregistrată inițial la Tribunalul București, secția a II-a penală, sub nr.

22108/3/2009 din 25 mai 2009 și ulterior la Parchetul de pe lângă Tribunalul

București sub nr. 1480/III-6/2009 prin Sentința penală nr. 601 din 18 iunie

2009 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. 22108/3/2009 s-a dispus,

conform art. 397 alin. (1) C. proc. pen. trimiterea cererii la Parchetul de pe

lângă Tribunalul București - a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 907

din 25 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București.

Prin această

hotărâre, s-a dispus condamnarea inculpatului F.M. la o pedeapsă rezultantă de

15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C.

proc. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000; art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc.

pen. și alin. (7) din Legea nr. 39/2003.

În susținerea cererii

de revizuire condamnatul a invocat erorile grave și abuzurile procurorului care

a efectuat cercetările, nu s-a stabilit cu certitudine vinovăția sa în raport

de treptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată dar și faptul că

deține probe care să demonstreze abuzurile și erorile la care a făcut referire.

Instanța de fond a

constatat că niciunul din motivele indicate nu se circumscriu cazurilor expres

și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond a declarat apel condamnatul F.M. solicitând

desființarea acesteia și în cadrul rejudecării admiterea în principiu a cererii

de revizuire.

Prin Decizia penală

nr. 29/A din 4 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus, respingerea,

ca nefondată a apelului declarat de revizuentul F.M.

A obligat apelantul

revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de apel a

reținută, în esență, că în raport de motivele invocate, cererea de revizuire

formulată în cauză este inadmisibilă.

Împotriva ambelor

hotărâri a declarat recurs revizuentul condamnat F.M. solicitând casarea

acestora și în cadrul rejudecării admiterea cererii de revizuire apreciind ca

fiind îndeplinite condițiile legii.

Înalta Curte,

examinând recursul în conformitate cu prevederile art. 385

14

alin.

(7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei,

constată că acesta este nefundat pentru următoarele considerente:

Revizuirea fiind o

cale extraordinară de atac nu poate fi invocată decât în cazurile strict și

limitativ prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art.

394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută în următoarele ipoteze:

a.- s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei;

b.-un martor, un

expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza

a cărui revizuire se cere;

c.-un înscris care a

servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d.-un membru al

completului de judecată, privind ori persoana care a efectuat acte de … a comis

o infracțiune în legătură cu cauze a cărui revizuire se cere;

e.-când două sau mai

multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Raportând motivele

menținute de revizuentul condamnat - comiterea de către procuror a unor grave

erori și abuzuri; nevinovăția acestuia în lipsa unor probe certe; invocarea de

probe fără a fi prevăzute în concret de către revizuentul condamnat - la dispozițiile

legale enunțate anterior, Înalta Curte constată că hotărârile pronunțate în

cauză sunt legale și temeinice.

În calea

extraordinară de atac a revizuirii nu este permisă nici prelungirea

probatoriului și nici reevaluarea probelor administrate în căile ordinare de

atac.

Simplele afirmații

invocate de revizuentul condamnat în cererea de revizuire, în lipsa pronunțării

unor probe noi, astfel cum prevăd dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., nu justifică admiterea cererii formulate.

Așa fiind, Înalta

Curte în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc.

pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul condamnat F.M.

împotriva Deciziei penale nr. 29 din 4 februarie 2010 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. revizuentul condamnat F.M. va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat F.M. împotriva Deciziei

penale nr. 29/A din 04 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

revizuent condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 aprilie 2010.