ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1429/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 1139 din 16 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 42260/3/2009 s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de revizuentul condamnat F.M. A obligat revizuentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul București, secția a II-a penală, sub nr. 22108/3/2009 din 25 mai 2009 și ulterior la Parchetul de pe lângă Tribunalul București sub nr. 1480/III-6/2009 prin Sentința penală nr. 601 din 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. 22108/3/2009 s-a dispus, conform art. 397 alin. (1) C. proc.

pen. trimiterea cererii la Parchetul de pe lângă Tribunalul București - a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 907 din 25 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București. Prin această hotărâre, s-a dispus condamnarea inculpatului F.M. la o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. proc. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000; art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. pen. și alin. (7) din Legea nr. 39/2003. În susținerea cererii de revizuire condamnatul a invocat erorile grave și abuzurile procurorului care a efectuat cercetările, nu s-a stabilit cu certitudine vinovăția sa în raport de treptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată dar și faptul că deține probe care să demonstreze abuzurile și erorile la care a făcut referire.

Instanța de fond a constatat că niciunul din motivele indicate nu se circumscriu cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat apel condamnatul F.M. solicitând desființarea acesteia și în cadrul rejudecării admiterea în principiu a cererii de revizuire. Prin Decizia penală nr. 29/A din 4 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus, respingerea, ca nefondată a apelului declarat de revizuentul F.M. A obligat apelantul revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța de apel a reținută, în esență, că în raport de motivele invocate, cererea de revizuire formulată în cauză este inadmisibilă.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs revizuentul condamnat F.M. solicitând casarea acestora și în cadrul rejudecării admiterea cererii de revizuire apreciind ca fiind îndeplinite condițiile legii. Înalta Curte, examinând recursul în conformitate cu prevederile art. 385 14 alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este nefundat pentru următoarele considerente: Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac nu poate fi invocată decât în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege. Astfel, potrivit art. 394 C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută în următoarele ipoteze: a.- s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b.-un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărui revizuire se cere; c.-un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d.-un membru al completului de judecată, privind ori persoana care a efectuat acte de … a comis o infracțiune în legătură cu cauze a cărui revizuire se cere; e.-când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Raportând motivele menținute de revizuentul condamnat - comiterea de către procuror a unor grave erori și abuzuri; nevinovăția acestuia în lipsa unor probe certe; invocarea de probe fără a fi prevăzute în concret de către revizuentul condamnat - la dispozițiile legale enunțate anterior, Înalta Curte constată că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice. În calea extraordinară de atac a revizuirii nu este permisă nici prelungirea probatoriului și nici reevaluarea probelor administrate în căile ordinare de atac. Simplele afirmații invocate de revizuentul condamnat în cererea de revizuire, în lipsa pronunțării unor probe noi, astfel cum prevăd dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., nu justifică admiterea cererii formulate. Așa fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul condamnat F.M. împotriva Deciziei penale nr. 29 din 4 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. revizuentul condamnat F.M. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat F.M. împotriva Deciziei penale nr. 29/A din 04 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2010.