ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1185/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 11 august 2011, reclamanta L.G.

a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, solicitând instanței suspendarea Ordinelor nr. 2405 din 04 iulie 2011 și nr. 2407 din 04 iulie 2011 emise de Președintele A.N.A.F., și a Ordinului nr. 7080 din 02 august 2011 emis de pârâta Direcția Regională Pentru Accize Și Operațiuni Vamale Brașov și a preavizului nr. 39140 din 05 iulie 2011 emis de pârâtă Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, până la data pronunțării instanței de fond asupra acțiunii de anulare a acestor acte administrative.

Acțiunea reclamantei a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată și republicată. Față de acțiunea reclamantei, pârâtele au formulat întâmpinare, prin care au invocat o serie de excepții iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată. 2. Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 218/F din 7 noiembrie 2011 Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, cu privire la cererea de suspendare formulată de reclamanta L.G. și a respins acțiunea reclamantei față de această pârâtă. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală.

A respins excepția lipsei de obiect a acțiunii reclamantei L.G., invocată de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, privind suspendarea executării Ordinelor nr. 2405 din 04 iulie 2011 și nr. 2407 din 04 iulie 2011 emise de Președintele A.N.A.F. A respins excepția lipsei de obiect a cererii de suspendare a preavizului nr. 39140 din 05 iulie 2011 emis de Direcția Regională Pentru Accize Și Operațiuni Vamale Brașov. A respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare a preavizului nr. 39140 din 05 iulie 2011 invocată de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor.

A admis cererea de suspendare a executării Ordinelor nr. 2405 din 04 iulie 2011 și nr. 2407 din 04 iulie 2011 emise de Președintele A.N.A.F., cu privire la reclamantă și a Ordinului nr. 7080 din 02 august 2011 emis de pârâta Direcția Regională Pentru Accize Și Operațiuni Vamale Brașov precum și a preavizului nr. 39140 din 05 iulie 2011 emis de aceeași pârâtă până la data pronunțării instanței de fond asupra acțiunii de anulare a acestor acte administrative.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente: a). Referitor la excepția invocată de pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici privind cererea de suspendare a Ordinelor emise de Președintele A.N.A.F., a preavizului și a Ordinului emis de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov Curtea a constatat că în cauză această pârâtă nu are calitate procesuală pasivă raportat la obiectul cererii de suspendare chiar dacă aceasta a vizat organigramele de reducere a unor posturi ocupate de funcționarii publici din cadrul A.N.V., în speță reducerea postului reclamantei. b). Referitor la excepția invocată de M.F.P. prin A.N.A.F., Curtea a reținut că și această excepție este întemeiată și că în fapt și în drept, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate de pârât în cauză, raportat la actele administrative a căror suspendare se solicită de către reclamantă.

c). Referitor la excepția lipsei de obiect invocată de pârâta A.N.V. privind suspendarea executării Ordinelor nr. 2405 din 04 iulie 2011 și nr. 2407 din 04 iulie 2011 emise de Președintele A.N.A.F., instanța a stabilit că suspendarea acestor ordine se află în legătură cu cererea de suspendare a preavizului și cu cererea de suspendare a Ordinului 7080 din 02 august 2011 emis de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov privind concedierea reclamantei.

În esență, față de actele dosarului și față de obiectul acțiunii reclamantei au fost respinse excepțiile privind lipsa de obiect a acțiunii reclamantei L.G., invocată de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, privind suspendarea executării Ordinelor nr. 2405 din 04 iulie 2011 și nr. 2407 din 04 iulie 2011 emise de Președintele A.N.A.F.; excepția lipsei de obiect a cererii de suspendare a preavizului nr. 39140 din 05 iulie 2011 emis de Direcția Regională Pentru Accize Și Operațiuni Vamale Brașov; excepția inadmisibilității cererii de suspendare a preavizului nr. 39140 din 05 iulie 2011 invocată de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor. d). Cu privire la cererea de suspendare a executării actelor emise de Președintele A.N.A.F.

și de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov respectiv ordinele, preavizul și ordinul de concediere, instanța a constatat că cererea reclamantei de suspendarea executării acestora este întemeiată. A reținut Curtea că principiul legalității actelor administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu încalce dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată. Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.

Curtea a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. În ceea ce privește cazul bine justificat instanța a apreciat că față de motivele ce au stat la baza emiterii Ordinelor respective, a preavizului și față de prevederile legale precizate în aceste acte, având în vedere stabilitatea funcției și a funcționarului public și mai ales faptul precizat de pârâte „că postul ocupat de reclamantă va fi supus reorganizării”, există serioase îndoieli privind legalitatea acestor Ordine și mai ales a Ordinului de eliberare din funcție a reclamantei cu nr. 7080/2011. Și în ceea ce privește paguba iminentă, instanța a constatat că este îndeplinită în cauză, ținând cont de lipsa de serviciu a reclamantei, condițiile financiare și materiale foarte deficitare care sunt afectate prin eliberarea sa din funcție.

3. Recursul declarat în cauză. 2.1. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, care a invocat motivele prevăzute la art. 304 pct. 7 și pct. 9, în condițiile art. 304 1 C. proc. civ., susținând, în esență, următoarele critici: - Autoritatea Națională a Vămilor nu are calitate procesuală pasivă cu privire la petitele acțiunii privind suspendarea executării Ordinelor A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011 și nr. 2407, întrucât acestea au fost emise de Președintele A.N.A.F. - Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu are calitate procesuală pasivă, întrucât a dat doar avize de legalitate pentru Ordinele emise de A.N.A.F.

și A.N.V. - petitul cererii de suspendare a preavizului emis de A.N.V. este inadmisibil, întrucât acesta nu reprezintă un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 - hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9), instanța de fond reținând, în mod eronat, îndeplinirea cumulativă a condițiilor cerute de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, care să justifice suspendarea executării Ordinului nr. 7433/2011. În concluzie, autoritatea publică pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțate, în sensul respingerii integrale a acțiunii cu care a fost învestită de reclamant.

II.Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Recursul este întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. Așa cum s-a arătat în expunerea prezentată mai sus, instanța de fond, admițând acțiunea reclamantului, a dispus suspendarea executării Ordinelor nr. 2405/2011 și 2407/2011 emise de Președintele A.N.A.F. a Ordinului nr. 7080/2011 și a preavizului 39140/2011, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/ 2004, prin care intimatul-reclamant a fost eliberat din funcția publică deținută ca urmare a reorganizării A.N.V. și a structurilor teritoriale ale acesteia, potrivit art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată. Din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Pe de altă parte, din dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională ce poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis) ori când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ). Într-adevăr, potrivit art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanței de contencios administrativ, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat. Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Or, în cauză, instanța de fond a reținut ca împrejurări de fapt și de drept care au fost de natură să-i creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal a cărui suspendare a dispus-o, tocmai criticile de nelegalitate invocate de reclamant.

În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act administrativ-fiscal) au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reținute ca obligații bugetare suplimentare), etc. De asemenea, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, este necontestat că prin eliberarea reclamantului din funcția publică, veniturile acestuia au suferit o diminuare, dar atâta vreme cât acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, diminuarea respectivă are, la rândul său, caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege. Astfel fiind, rezultă că instanța de fond a dat o hotărâre netemeinică și nelegală, în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca urmare a interpretării eronate a prevederilor art. 14 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, recursul fiind întemeiat, astfel soluția instanței de fond va fi modificată, iar acțiunea reclamantului va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate Agenția Națională de Administrare Fiscală și de Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale Brașov împotriva sentinței nr. 218/F din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de L.G., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 martie 2012.