ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1185/2012

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția

de contencios administrativ și fiscal, la data de 11 august  2011, reclamanta L.G.

a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția

Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov și Agenția Națională a

Funcționarilor Publici, solicitând instanței suspendarea Ordinelor nr. 2405 din

04 iulie 2011 și nr. 2407 din 04 iulie 2011 emise de Președintele A.N.A.F., și a

Ordinului nr. 7080 din 02 august 2011 emis de pârâta Direcția Regională Pentru

Accize Și Operațiuni Vamale Brașov și a preavizului nr. 39140 din 05 iulie 2011

emis de pârâtă Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov,

până la data pronunțării instanței de fond asupra acțiunii de anulare a acestor

acte administrative.

Acțiunea reclamantei a fost

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată

și republicată.

Față de acțiunea reclamantei, pârâtele

au formulat întâmpinare, prin care au invocat o serie de excepții iar pe fondul

cauzei au solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 218/F din 7

noiembrie 2011 Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta

Agenția Națională a Funcționarilor Publici, cu privire la cererea de suspendare

formulată de reclamanta L.G. și a respins acțiunea reclamantei față de această

pârâtă.

A admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, prin Agenția Națională de

Administrare Fiscală.

A respins excepția lipsei de obiect

a acțiunii reclamantei L.G., invocată de pârâta Autoritatea Națională a

Vămilor, privind suspendarea executării Ordinelor nr. 2405 din 04 iulie 2011 și

nr. 2407 din 04 iulie 2011 emise de Președintele A.N.A.F.

A respins excepția lipsei de obiect

a cererii de suspendare a preavizului nr. 39140 din 05 iulie 2011 emis de

Direcția Regională Pentru Accize Și Operațiuni Vamale Brașov.

A respins excepția inadmisibilității

cererii de suspendare a preavizului nr. 39140 din 05 iulie 2011 invocată de

pârâta Autoritatea Națională a Vămilor.

A admis cererea de suspendare a

executării Ordinelor nr. 2405 din 04 iulie 2011 și nr. 2407 din 04 iulie 2011

emise de Președintele A.N.A.F., cu privire la reclamantă și a Ordinului nr.

7080 din 02 august 2011 emis de pârâta Direcția Regională Pentru Accize Și

Operațiuni Vamale Brașov precum și a preavizului nr. 39140 din 05 iulie 2011

emis de aceeași pârâtă până la data pronunțării instanței de fond asupra

acțiunii de anulare a acestor acte administrative.

Pentru a hotărî astfel prima

instanță a reținut următoarele considerente:

a). Referitor la excepția invocată

de pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici privind cererea de

suspendare a Ordinelor emise de Președintele A.N.A.F., a preavizului și a

Ordinului emis de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Brașov Curtea a constatat că în cauză această pârâtă nu are calitate procesuală

pasivă raportat la obiectul cererii de suspendare chiar dacă aceasta a vizat

organigramele de reducere a unor posturi ocupate de funcționarii publici din

cadrul A.N.V., în speță reducerea postului reclamantei.

b). Referitor la excepția invocată

de M.F.P. prin A.N.A.F., Curtea a reținut că și această excepție este întemeiată

și că în fapt și în drept, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate de

pârât în cauză, raportat la actele administrative a căror suspendare se

solicită de către reclamantă.

c). Referitor la excepția lipsei de

obiect invocată de pârâta A.N.V. privind suspendarea executării Ordinelor nr. 2405

din 04 iulie 2011 și nr. 2407 din 04 iulie 2011 emise de Președintele A.N.A.F.,

instanța a stabilit că suspendarea acestor ordine se află în legătură cu

cererea de suspendare a preavizului și cu cererea de suspendare a Ordinului

7080 din 02 august 2011 emis de pârâta Direcția Regională pentru Accize și

Operațiuni Vamale Brașov privind concedierea reclamantei.

În esență, față de actele dosarului

și față de obiectul acțiunii reclamantei au fost respinse excepțiile privind

lipsa de obiect a acțiunii reclamantei L.G., invocată de pârâta Autoritatea

Națională a Vămilor, privind suspendarea executării Ordinelor nr. 2405 din 04

iulie 2011 și nr. 2407 din 04 iulie 2011 emise de Președintele A.N.A.F.;

excepția lipsei de obiect a cererii de suspendare a preavizului nr. 39140 din 05

iulie 2011 emis de Direcția Regională Pentru Accize Și Operațiuni Vamale

Brașov; excepția inadmisibilității cererii de suspendare a preavizului nr.

39140 din 05 iulie 2011 invocată de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor.

d). Cu privire la cererea de

suspendare a executării actelor emise de Președintele A.N.A.F. și de pârâta

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov respectiv ordinele,

preavizul și ordinul de concediere, instanța a constatat că cererea reclamantei

de suspendarea executării acestora este întemeiată.

A reținut Curtea că principiul

legalității actelor administrative presupune atât ca autoritățile

administrative să nu încalce dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile lor

să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor

exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

Prin urmare, în procesul executării

din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru,

precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile

autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze

individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.

Curtea a reținut că în cauză sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

În ceea ce privește cazul bine

justificat instanța a apreciat că față de motivele ce au stat la baza emiterii

Ordinelor respective, a preavizului și față de prevederile legale precizate în

aceste acte, având în vedere stabilitatea funcției și a funcționarului public

și mai ales faptul precizat de pârâte „că postul ocupat de reclamantă va fi

supus reorganizării”, există serioase îndoieli privind legalitatea acestor

Ordine și mai ales a Ordinului de eliberare din funcție a reclamantei cu nr. 7080/2011.

Și în ceea ce privește paguba

iminentă, instanța a constatat că este îndeplinită în cauză, ținând cont de lipsa

de serviciu a reclamantei, condițiile financiare și materiale foarte deficitare

care sunt afectate prin eliberarea sa din funcție.

2.1. Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru

Accize și Operațiuni Vamale Constanța, care a invocat motivele prevăzute la art.

304 pct. 7 și pct. 9, în condițiile art. 304

1

C. proc. civ.,

susținând, în esență, următoarele critici:

- Autoritatea Națională a Vămilor nu

are calitate procesuală pasivă cu privire la petitele acțiunii privind

suspendarea executării Ordinelor A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011 și nr. 2407,

întrucât acestea au fost emise de Președintele A.N.A.F.

- Agenția Națională a Funcționarilor

Publici nu are calitate procesuală pasivă, întrucât a dat doar avize de

legalitate pentru Ordinele emise de A.N.A.F. și A.N.V.

- petitul cererii de suspendare a

preavizului emis de A.N.V. este inadmisibil, întrucât acesta nu reprezintă un

act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004

- hotărârea pronunțată este lipsită

de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304

pct. 9), instanța de fond reținând, în mod eronat, îndeplinirea cumulativă a

condițiilor cerute de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, care să

justifice suspendarea executării Ordinului nr. 7433/2011.

În concluzie, autoritatea publică

pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțate, în

sensul respingerii integrale a acțiunii cu care a fost învestită de reclamant.

II.Considerentele Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Recursul este întemeiat pentru

considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Așa cum s-a arătat în expunerea

prezentată mai sus, instanța de fond, admițând acțiunea reclamantului, a dispus

suspendarea executării Ordinelor nr. 2405/2011 și 2407/2011 emise de

Președintele A.N.A.F. a Ordinului nr. 7080/2011 și a preavizului 39140/2011, în

condițiile art. 14 din Legea nr. 554/ 2004, prin care intimatul-reclamant a

fost eliberat din funcția publică deținută ca urmare a reorganizării A.N.V. și

a structurilor teritoriale ale acesteia, potrivit art. 99 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 188/1999, republicată.

Din dispozițiile generale ale Legii nr.

554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările

ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumția de

legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Pe de altă parte, din dispozițiile art.

14 și 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act

administrativ este o măsură excepțională ce poate surveni exclusiv când acest

lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis) ori când

sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea

persoanei vătămate prin actul administrativ).

Într-adevăr, potrivit art. 15 alin. (1)

coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea

instanței de contencios administrativ, persoana vătămată poate să ceară

suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a

cauzei.

Deci, cu alte cuvinte, un act

administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care

instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două

condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei

pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine justificat a

fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele

împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze

o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Or, în cauză, instanța de fond a

reținut ca împrejurări de fapt și de drept care au fost de natură să-i creeze o

îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal a cărui

suspendare a dispus-o, tocmai criticile de nelegalitate invocate de reclamant.

În jurisprudența sa constantă,

Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că

pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui

act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de

nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului

administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări

vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială

serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act

administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de

fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu

privire la legalitatea unui act administrativ (act administrativ-fiscal) au

fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de

către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ

emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea

actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea

recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reținute

ca obligații bugetare suplimentare), etc.

De asemenea, din dispozițiile art. 2

alin. (1) lit. ș) din lege rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere

producerea unui prejudiciu.

În cauză, este necontestat că prin

eliberarea reclamantului din funcția publică, veniturile acestuia au suferit o

diminuare, dar atâta vreme cât acest lucru are la bază un act administrativ

care se bucură de prezumția de legalitate, diminuarea respectivă are, la rândul

său, caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1)

lit. ș) din lege.

Astfel fiind, rezultă

că instanța de fond a dat o hotărâre netemeinică și nelegală, în condițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., ca urmare a interpretării eronate a prevederilor art.

14 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

recursul fiind întemeiat, astfel soluția instanței de fond va fi modificată,

iar acțiunea reclamantului va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate Agenția

Națională de Administrare Fiscală și de Autoritatea Națională a Vămilor prin

Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale Brașov împotriva sentinței nr.

218/F din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul

că respinge cererea de suspendare formulată de L.G., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 6 martie 2012.