ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1505/2012

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 14 noiembrie 2011,

ulterior precizată, reclamanta L.A.M. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a

Vămilor, suspendarea executării Ordinelor nr. 2406 din 04 iulie 2011, nr. 2407

din 04 iulie 2011 și nr. 2619 din 15 iulie 2011 emise de Ministerul Finanțelor

Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, precum și a Preavizului

emis în baza acestor Ordine, până la pronunțarea instanței de fond asupra

legalității ordinelor contestate.

Prin întâmpinare

pârâta Agenția Naționala de Administrare Fiscală, pe cale de excepție, a

solicitat respingerea cererii de suspendare a Ordinelor nr. 2406/2011, nr. 2407/2011

și nr. 2619/2011, ca rămasă fără obiect, întrucât începând cu data de 08 august

2011, Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406/2011

și nr. 2407/2011 și-au produs efectele.

de Apel

Prin sentința nr. 271/CA-PI

din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Oradea a fost respinsă cererea de

suspendare formulată de reclamanta L.A.M. în contradictoriu cu pârâtele Agenția

Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor - reprezentantă

prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că

prin Ordinul președintelui Agenției Naționale

de Administrare Fiscală nr. 2406 din 04 iulie 2011 a fost aprobată structura

organizatorică a aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, precum

si structura organizatorică a direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni

vamale și ale direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și

operațiuni vamale. La art. 5 din acest ordin, se prevede că noile structuri

organizatorice vor intra în vigoare cu începere de la data de 08 august 2011.

Prin Ordinul

președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2407 din 04 iulie 2011

s-a aprobat statul de funcții al aparatului central al Autorității Naționale a

Vămilor, precum și statele de funcții ale direcțiilor regionale pentru accize

și operațiuni vamale și ale direcțiilor județene și a municipiului București

pentru accize și operațiuni vamale, data stabilită pentru intrarea în vigoare a

noilor state de funcții fiind 08 august 2011.

Prin Ordinul

președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2619/2011 au fost

constituite comisiile de examen în vederea desfășurării examenului de testare

profesională a funcționarilor publici și a personalului contractual ale căror

funcții au fost supuse reorganizării, precum și comisia de soluționare a

contestațiilor formulate împotriva rezultatelor obținute la examenul de testare

profesională. De asemenea, prin același ordin a fost aprobat si Regulamentul de

organizare si funcționare a celor doua categorii de comisii, fiind reglementate

totodată și alte aspecte legate de organizarea și desfășurarea examenului de

testare profesională.

Astfel cum rezultă

din preambulul Ordinului nr. 7061 din 02 august 2011 al vicepreședintelui A.N.V.,

prin care s-a dispus cu începere din data de 08 august 2011 eliberarea

reclamantei din funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad

profesional principal, gradația 5, clasa de salarizare 48 pe care o ocupa la Biroul Vamal H., examenul de testare profesională a funcționarilor care au depus opțiuni

pentru acele funcții pentru care exista și opțiunea altor funcționari, s-a

desfășurat în perioada 18-29 iulie 2011, context în care suspendarea Ordinului

prin care au fost luate anumite măsuri organizatorice legate de desfășurarea

acestui examen ar fi lipsită în plan practic de orice finalitate.

Referitor la Preavizul din 05 iulie 2011, instanța de primă jurisdicție a reținut că prin acest act i s-a

adus la cunoștința reclamantei că are posibilitatea să opteze pentru ocuparea

unei funcții de execuție vacante, iar în ipoteza în care pentru respectiva

funcție vor exista mai multe opțiuni, va avea obligația de a se prezenta la examenul

de testare profesională.

Reclamanta a optat

pentru una din funcțiile de execuție rezultate în urmare reorganizării A.N.V.

și a structurilor din subordine și, întrucât pentru aceiași funcție au existat

mai multe opțiuni, a participat la examenul de testare profesională, examen la

care nu a obținut un rezultat care să-i permită ocuparea respectivei funcții,

astfel că, la data de 02 august 2011, a fost emis ordinul de eliberare din

funcție, ordin revocat ulterior ca urmare a intrării reclamantei în concediu

medical.

Instanța de fond a

reținut că pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ,

pe lângă îndeplinirea celor două condiții prevăzute în mod cumulativ de art. 14

din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei,

este necesar ca actul administrativ a cărui suspendare se solicită să fie susceptibil

de executare, adică să producă efecte în curs, a căror stopare să tindă a se

realiza prin cererea adresată instanței și a constatat că, prin emiterea

ordinului de eliberare din funcție, ordinele atacate nu mai sunt susceptibile

de suspendare.

de L.A.M.

Recurenta a criticat

soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că ordinele

atacate sunt susceptibile de executare, întrucât potrivit acestora se

stabilește o nouă organigramă și o nouă structură organizatorică a A.N.V.

Recurenta a precizat

că este și în prezent angajata A.N.V., astfel încât preavizul emis în temeiul

ordinelor contestate și a căror suspendare o solicită nu și-a produs efectele,

astfel încât apreciază că se poate dispune suspendarea acestuia. A prezentat

istoricul litigiului susținând că actele cu putere normativă ce au stat la baza

emiterii preavizului sunt nelegale, întrucât nu au fost publicate în MO și, ca

atare, sunt lipsite de efecte juridice și de forță legală.

De asemenea, s-a

susținut că actele administrative contestate sunt rezultatul încălcării de

către instituția publică emitentă a dispozițiilor Legii nr. 188/1999 și H.G. nr.

611/2008 referitoare la condițiile și modalitățile de reorganizare a

activității autorității vamale prin reducerea de posturi, la încetarea

raporturilor de serviciu, la ocuparea funcțiilor publice din cadrul autorității

vamale, precum și la desfășurarea examenului de testare profesională.

A susținut că în

cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea actului

administrativ, respectiv existența cazului bine justificat și a pagubei

iminente.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Prin Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de

suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14

și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din

actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de

anulare a respectivului act administrativ.

Este bine cunoscut

faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la

rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate și că

acest act administrativ constituie el însuși titlu executoriu.

A nu executa actele

administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa

legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de

drept și o democrație constituțională.

Tocmai de aceea

suspendarea actelor administrative, ca operație juridică de întrerupere

vremelnică a efectelor acestora, ne apare ca o situație de excepție, care poate

fi de drept, când legea o prevede sau judecătorească, dar în limitele și

condițiile prevăzute de lege.

Înalta Curte a

reținut că Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.

2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central

al A.N.V., direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale,

direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni

vamale, - Ordinul nr. 2407/2011 privind aprobarea statului de funcții al

Autorității Naționale a Vămilor și Ordinul nr. 2619/2011, obiect al cererii de

suspendare de față au fost emise în temeiul H.G. nr. 109/2009 privind

organizarea și funcționarea Agenția Națională de Administrare Fiscală în cadrul

procesului de reorganizare a A.N.V.

Astfel, Înalta Curte

reține că prin Ordinele nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 A.N.A.F. a aprobat

structura organizatorică și statele de funcții ale Autorității Naționale a

Vămilor - aparat central și structuri subordonate, situație necontestată în

cauză.

Într-adevăr, potrivit

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a

autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de

fond”.

Însă, un act

administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care

instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două

condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei

pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine

justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004,

ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ.

În jurisprudența sa

constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut

că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea

unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea

criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a

actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele

împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o

îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act

administrativ.

Astfel

de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o

îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost

reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un

organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în

temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului

administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea

recursului administrativ.

Ori, în

situația de fapt dedusă judecății, Înalta Curte a constatat că nu sunt indicii

de nelegalitate a actelor atacate, neexistând nicio împrejurare vădită de fapt

sau de drept care să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de

legalitate a actului administrativ.

De asemenea, din

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, rezultă că noțiunea de pagubă

iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor și

previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiție inexistentă în cazul unei

pierderi salariale, care poate fi recuperată.

Pentru toate aceste

motive, constatând că nu sunt invocate motive de casare sau modificare a

hotărârii atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat

de L.A.M. împotriva sentinței nr. 271/CA-PI din 14 decembrie 2011 a Curții de

Apel Oradea – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2012.