ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1503/2012

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 18 octombrie

2011, reclamantul I.G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor,

suspendarea executării Ordinului nr. 7476 din 2 august 2011, până Ia

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului

nr. 8072/2/2011 înregistrat la Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ.

de Apel

Prin Sentința nr.

6247 din 28 octombrie 2011 a Curții de Apel București a fost admisă cererea

formulată de reclamantul I.G.M. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională

de Administrare Fiscală -Autoritatea Națională a Vămilor și, în consecință, a

fost dispusă suspendarea executării Ordinului nr. 7476 din 2 august 2011 până

la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare a acestui act administrativ.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că suspendarea executării unui act

administrativ poate fi dispusă atunci când sunt îndeplinite cumulativ

următoarele condiții:

- existenta unei

sesizări, în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004;

- existenta unui caz

bine justificat;

- prevenirea unei

pagube iminente.

Instanța a constatat

că prima condiție este îndeplinită, deoarece reclamantul a făcut dovada că s-a

adresat în prealabil autorității emitente solicitând revocarea Ordinului nr.

7476 din 2 august 2011.

De asemenea, s-a

apreciat că și a doua condiție este îndeplinită, instanța constatând că există

o îndoială serioasă asupra legalității Ordinului nr. 7476 din 2 august 2011,

deoarece actele administrative în baza cărora acest ordin a fost emis,

respectiv Ordinele Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală,

nr. 2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului

central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize

și operațiuni vamale și direcțiilor județene și a municipiului București pentru

accize și operațiuni vamale și nr. 2407/2011 privind aprobarea statelor de

funcții ale Autorității Naționale a Vămilor - aparat central și structuri

subordonate nu au fost publicate în M. Of. Doar din momentul publicării lor în

Monitorul Oficial pot produce efecte juridice erga omnes.

Pe de altă parte,

Curtea a apreciat că și condiția pagubei iminente este îndeplinită,

considerându-se că prin destituirea reclamantului din funcție, acesta este

lipsit de singurul său venit, care constituia principala sursă financiară

pentru întreținerea familiei sale, aceasta în condițiile în care este bolnav de

diabet zaharat, iar soția sa este pensionară. Este previzibil că prin lipsirea

de salariu, reclamantul va suferi un prejudiciu material viitor, determinat de

agravarea stării sale de sănătate, datorită lipsei mijloacelor de subzistență.

de Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și

Operațiuni Vamale București

Recurenta au criticat

hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că hotărârea a

fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut

de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut

că instanța de fond nu a ținut cont de apărările formulate de pârâtă și a

ignorat susținerile care dovedeau situația de fapt a dosarului. A precizat că

în cauza dedusă judecății nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege

pentru suspendarea actului administrativ, arătând că reclamantul nici nu a

făcut dovada existenței cazului bine justificat și nici a pagubei iminente.

Recurenta a precizat

că ordinele arătate de reclamant și în temeiul cărora a fost emis ordinul ce

face obiectul acțiunii judiciare de față, sunt acte administrative cu caracter

individual și nu cu caracter normativ, motiv pentru care nu se impune

publicarea în M. Of., acestea fiind în vigoare și producând efecte la data

emiterii preavizelor de către Autoritatea Națională a Vămilor.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul și va modifica

sentința atacată, în sensul că va respinge cererea de suspendare formulată de

reclamant, pentru considerentele ce urmează:

Prin Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de

suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14

și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din

actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de

anulare a respectivului act administrativ.

Este bine cunoscut

faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la

rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate și că

acest act administrativ constituie el însuși titlu executoriu.

A nu executa actele

administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa

legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de

drept și o democrație constituțională.

Tocmai de aceea

suspendarea actelor administrative, ca operație juridică de întrerupere

vremelnică a efectelor acestora, ne apare ca o situație de excepție, care poate

fi de drept, când legea o prevede (ex. art. 123 alin. final din Constituție)

sau judecătorească, dar în limitele și condițiile prevăzute de lege.

Înalta Curte a

reținut că Ordinul nr. 7476 din 2 august 2011, obiect al litigiului de față, a

fost emis de Vicepreședintele Agenția Națională de Administrare Fiscală în

temeiul prevederilor – H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea

ANV, modificată și completată prin H.G. nr. 565/2011, - Legii nr. 188/1999, -

prevederilor Ordinului Președintelui Agenția Națională de Administrare Fiscală

nr. 2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului

central al ANV, direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale,

direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni

vamale, - prevederilor Ordinului nr. 2407/2011 privind aprobarea statului de

funcții al Autorității Naționale a Vămilor, precum și având în vedere avizele

Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, opțiunea exercitată de reclamant

și rezultatele finale ale examenului de testare profesională.

Astfel, Înalta Curte

reține că prin Ordinele nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 A.N.A.F. a aprobat

structura organizatorică și statele de funcții ale Autorității Naționale a

Vămilor - aparat central și structuri subordonate, situație necontestată în

cauză.

Într-adevăr, potrivit

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a

autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de

fond, deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea

sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea

cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și

necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine

justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004,

ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ.

În jurisprudența sa

constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a

reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună

suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la

analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de

anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la

acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă

o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act

administrativ.

Astfel de împrejurări

vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială

serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de

Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ

necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul

unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului

administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului

administrativ.

Ori, în situația de

fapt dedusă judecății, Înalta Curte a constatat că nu sunt indicii de

nelegalitate a actului atacat, neexistând nicio împrejurare vădită de fapt sau

de drept care să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate a

actului administrativ.

De asemenea, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit.

ș) din lege, rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea

unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat,

condiție inexistentă în cazul unei diminuări salariale, care poate fi

recuperată.

Pentru toate aceste

motive, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu nerespectarea

dispozițiilor legale, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul și va modifica sentința instanței de fond, în sensul că va respinge

acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

formulat de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize

și Operațiuni Vamale București împotriva Sentinței nr. 6247 din 28 octombrie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul

G.M. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2012.