ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1503/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la 18 octombrie 2011, reclamantul I.G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor, suspendarea executării Ordinului nr. 7476 din 2 august 2011, până Ia soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 8072/2/2011 înregistrat la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința nr. 6247 din 28 octombrie 2011 a Curții de Apel București a fost admisă cererea formulată de reclamantul I.G.M.

în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală -Autoritatea Națională a Vămilor și, în consecință, a fost dispusă suspendarea executării Ordinului nr. 7476 din 2 august 2011 până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare a acestui act administrativ. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că suspendarea executării unui act administrativ poate fi dispusă atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: - existenta unei sesizări, în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004; - existenta unui caz bine justificat; - prevenirea unei pagube iminente.

Instanța a constatat că prima condiție este îndeplinită, deoarece reclamantul a făcut dovada că s-a adresat în prealabil autorității emitente solicitând revocarea Ordinului nr. 7476 din 2 august 2011. De asemenea, s-a apreciat că și a doua condiție este îndeplinită, instanța constatând că există o îndoială serioasă asupra legalității Ordinului nr. 7476 din 2 august 2011, deoarece actele administrative în baza cărora acest ordin a fost emis, respectiv Ordinele Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, nr. 2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale și direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale și nr. 2407/2011 privind aprobarea statelor de funcții ale Autorității Naționale a Vămilor - aparat central și structuri subordonate nu au fost publicate în M. Of.

Doar din momentul publicării lor în Monitorul Oficial pot produce efecte juridice erga omnes. Pe de altă parte, Curtea a apreciat că și condiția pagubei iminente este îndeplinită, considerându-se că prin destituirea reclamantului din funcție, acesta este lipsit de singurul său venit, care constituia principala sursă financiară pentru întreținerea familiei sale, aceasta în condițiile în care este bolnav de diabet zaharat, iar soția sa este pensionară. Este previzibil că prin lipsirea de salariu, reclamantul va suferi un prejudiciu material viitor, determinat de agravarea stării sale de sănătate, datorită lipsei mijloacelor de subzistență.

3. Recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București Recurenta au criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut că instanța de fond nu a ținut cont de apărările formulate de pârâtă și a ignorat susținerile care dovedeau situația de fapt a dosarului. A precizat că în cauza dedusă judecății nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ, arătând că reclamantul nici nu a făcut dovada existenței cazului bine justificat și nici a pagubei iminente.

Recurenta a precizat că ordinele arătate de reclamant și în temeiul cărora a fost emis ordinul ce face obiectul acțiunii judiciare de față, sunt acte administrative cu caracter individual și nu cu caracter normativ, motiv pentru care nu se impune publicarea în M. Of., acestea fiind în vigoare și producând efecte la data emiterii preavizelor de către Autoritatea Națională a Vămilor. II.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge cererea de suspendare formulată de reclamant, pentru considerentele ce urmează: Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

Este bine cunoscut faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate și că acest act administrativ constituie el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept și o democrație constituțională. Tocmai de aceea suspendarea actelor administrative, ca operație juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ne apare ca o situație de excepție, care poate fi de drept, când legea o prevede (ex. art. 123 alin. final din Constituție) sau judecătorească, dar în limitele și condițiile prevăzute de lege.

Înalta Curte a reținut că Ordinul nr. 7476 din 2 august 2011, obiect al litigiului de față, a fost emis de Vicepreședintele Agenția Națională de Administrare Fiscală în temeiul prevederilor – H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea ANV, modificată și completată prin H.G. nr. 565/2011, - Legii nr. 188/1999, - prevederilor Ordinului Președintelui Agenția Națională de Administrare Fiscală nr. 2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al ANV, direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale, - prevederilor Ordinului nr. 2407/2011 privind aprobarea statului de funcții al Autorității Naționale a Vămilor, precum și având în vedere avizele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, opțiunea exercitată de reclamant și rezultatele finale ale examenului de testare profesională.

Astfel, Înalta Curte reține că prin Ordinele nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 A.N.A.F. a aprobat structura organizatorică și statele de funcții ale Autorității Naționale a Vămilor - aparat central și structuri subordonate, situație necontestată în cauză. Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond, deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ. Ori, în situația de fapt dedusă judecății, Înalta Curte a constatat că nu sunt indicii de nelegalitate a actului atacat, neexistând nicio împrejurare vădită de fapt sau de drept care să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ.

De asemenea, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiție inexistentă în cazul unei diminuări salariale, care poate fi recuperată. Pentru toate aceste motive, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu nerespectarea dispozițiilor legale, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința instanței de fond, în sensul că va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul formulat de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București împotriva Sentinței nr. 6247 din 28 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul G.M. ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2012.