ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2004/2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

1.

Obiectul acțiunii

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, reclamantul V.L., în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, a solicitat

suspendarea efectelor actului administrativ cu caracter individual reprezentat

de Ordinul nr. 6991 din 02 august 2011 emis de Vicepreședintele Agenției

Naționale de Administrare Fiscală până la pronunțarea de instanța de fond

asupra cauzei, arătând că în speță sunt întrunite condițiile prev. de art. 14

din Legea nr. 554/2004, întrucât că motivarea ordinului atacat se face referire

la examen, iar nu la concurs, precum și faptul că acest ordin nu a fost

publicat în M. Of. așa cum prevede art. 55 din H.G. nr. 561/2009.

Prin

întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că

nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute a fi îndeplinite cumulativ de art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, aspectele invocate de reclamant ținând de

legalitatea actului administrativ întrucât acestea vizează fondul actului care

se analizează numai în cadrul unei acțiuni în anulare.

I.

Hotărârea Curții de apel

Prin

sentința nr. 289 din 3 octombrie 2011, Curtea de Apel Galați a admis acțiunea

formulată de reclamantul V.L., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F -

Autoritatea Națională a Vămilor și a dispus suspendarea executării Ordinului nr.

6991 din 02 august 2011 al Vicepreședintelui A.N.A.F., ce conduce Autoritatea

Națională a Vămilor.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că în cauză

reclamantul a făcut dovada întrunirii condițiilor de admisibilitate a cererii

sale, respectiv a cazului bine justificat și a existenței unei pagube iminente.

Astfel, judecătorul fondului a constatat că susținerile

reclamantului sunt întemeiate, având în vedere că Ordinul nr. 2406 din 04 iulie

2011 și Ordinul nr. 2407 din 04 iulie 2011 emise de Președintelui A.N.A.F. nu

au fost publicate in M. Of., și, deci, nu au intrat in vigoare, motiv pentru

care nu puteau produce în mod legal efecte juridice, precum și faptul că toate

actele ulterioare emise în baza unor acte normative neintrate în legalitate

prin publicarea lor conform dispozițiilor exprese ale Legii nr. 24/2000, nu

sunt legal producătoare de efecte juridice.

Prin

urmare, instanța de fond a apreciat că există o aparență de nelegalitate a

actelor administrative a căror suspendare se solicită de reclamant, aspect care

nu poate fi considerat ca fiind o prejudecare a fondului ci doar o examinare

sumară a împrejurărilor expuse.

Referitor

la paguba iminentă, prima instanță a constatat că susținerile reclamantului

confirmă iminența pagubei, caracterul iminent al pagubei fiind reprezentat de

faptul că prin ordinul menționat reclamantul a fost eliberat din funcție

începând cu data de 08 august 2011, astfel că mod evident consecințele lipsei

veniturilor lunare afectează situația financiară a reclamantului.

3.

Calea de atac exercitată

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs Direcția Regională pentru Accize și

Operațiuni Vamale Galați în nume propriu, precum și în numele și pentru

Autoritatea Națională a Vămilor prin, care a invocat ca temei motivul prevăzut

la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată

când a fost pronunțată fără temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii.

Astfel,

a argumentat autoritatea recurentă, instanța de fond a interpretat greșit

dispozițiile legale incidente în cauză, reținând în mod eronat îndeplinirea

cumulativă a celor două condiții cerute la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

pentru suspendarea executării ordinului în litigiu.

În

legătură cu existența unui caz bine justificat, autoritatea mai arată că

instanța de fond a reținut, în mod greșit, că emitentul ordinului în litigiu ar

fi încălcat dispozițiile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, ceea ce

justifică concluzia existenței unui caz bine justificat.

De

asemenea, se susține că: Ordinele nr. 2406 și nr. 2407/2011 emise de

președintele A.N.A.F. nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României,

conform art. ll alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000, privind normele de

tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată; a existat

un proces de reorganizare al autorității publice pârâte și nu de ocupare a unei

funcții publice prin una din modalitățile prevăzute de Legea nr. 188/1999,

republicată, cu modificările și completările ulterioare; nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 56 și 57 alin. (2) din legea menționată și nici cele ale H.G.

nr. 611/2008; nu-i incumba obligația de a publica anunțul privind examenul de

testare profesională în M. Of. al României cu 30 de zile înainte de data

susținerii acestuia și nici de a respecta dispozițiile H.G. nr. 611/2008, în

ceea ce privește stabilirea bibliografiei, constituirea comisiilor de examen,

desfășurarea probelor.

În

raport de aceste argumente, se menționează că nu se poate reține îndeplinirea

condiției cazului bine justificat de către intimatul-reclamant.

De

asemenea, cu privire la existența iminenței producerii unei pagube, autoritatea

susține că instanța de fond a reținut îndeplinirea acestei condiții legale fără

ca reclamantul să fi făcut dovada unui prejudiciu viitor și previzibil, greu

sau imposibil de reparat în ipoteza anulării actului.

În

concluzie, recurentele au solicitat admiterea recursului, cu consecința

respingerii cererii de suspendare ca nefondată.

II.

Considerentele înaltei Curți asupra recursului

Examinând

sentința atacată prin prisma criticilor formulate, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ. sub toate aspectele, înalta Curte constată că se impune admiterea

recursului pentru următoarele considerente:

Argumente

de fapt și de drept relevante

Așa

cum s-a arătat și în expunerea rezumativă prezentată la pct. l al acestor

considerente, actul administrativ vizat de cererea de suspendare îl constituie

Ordinul nr. 6991/2011 emis de Vicepreședintele A.N.A.F., prin care

intimatul-reclamant a fost eliberat din funcția publică de execuție ca urmare a

reorganizării A.N.V. și a structurilor teritoriale ale acesteia, potrivit art. 99

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată.

Din

dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu

modificările și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se

bucură de prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind

executoriu din oficiu.

Pe

de altă parte, din dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că

suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională ce

poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea

de drept - ove legis) ori când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute

de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Înalta

Curte constată că esențială pentru soluționarea prezentei cauze este

calificarea Ordinelor Președintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 ca

fiind acte administrative normative sau acte administrative individuale, în

raport de conținutul acestora și efectele produse în ordinea juridică.

Așadar,

cele două categorii de acte administrative trebuie diferențiate atât în funcție

de obiectul lor cât și în raport de criteriul determinabilității persoanelor

cărora li se aplică, criterii în raport de care înalta Curte constată că, atât

Ordinul nr. 2406/2011 privind structura organizatorică a A.N.V. și a unităților

subordonate acesteia, precum și Ordinul nr. 2407/2011 prin care au fost

aprobate statele de funcții pentru A.N.V. - aparat central și structuri

subordonate precum și Regulamentele pentru organizarea și desfășurarea

examenului de testare profesională a funcționarilor publici și personalului

contractual sunt acte administrative individuale, întrucât acestea nu prevăd

reglementări de principiu și nu au o aplicabilitate generală, nu se adresează

și nu produc efecte erga omnes, ci urmăresc stabilizarea unei situații juridice

precise în favoarea unui număr restrâns și bine definit de subiecte de drept,

respectiv funcționarilor publici și personalul contractual din cadrul A.N.V.

Astfel, Ordinele Președintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 și

respectiv nr. 2407/2011, ce au stat la baza ordinului nr. 90162011, sunt acte

administrative cu caracter normativ fără a observa că acestea produc efecte

numai în raport cu persoanele care au făcut parte din cadrul structurii A.N.V.,

respectiv ale căror funcții au fost supuse reorganizării prin reducerea

numărului de posturi, ca atare el se adresează unui număr determinat de

subiecte de drept, neputându-se reține aplicabilitatea erga omnes a acestuia,

rolul acestora fiind acela de a organiza în temeiul H.G. nr. 110/2009,

structura concretă a A.N.V.

Odată

stabilit faptul că cele două ordine mai sus indicate sunt acte individuale,

devin aplicabile, în cauză, dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor

normative, republicată, potrivit cărora: „(2) Nu sunt supuse regimului de

publicare în M. Of. al României: b)

actele

normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual,

emise

de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice

centrale de specialitate.", precum și dispozițiile art. 55 alin. (3) din

Anexa 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind

procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea

proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative,

precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, potrivit cărora: „Nu

sunt supuse regimului de

publicare în M. Of.

al României, Partea I, ordinele, instrucțiunile și

alte acte cu caracter

normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu caracter

individual".

Or,

în cauză, instanța de fond a reținut ca împrejurări de fapt și de drept care au

fost de natură să-i creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ fiscal a cărui suspendare a dispus-o, tocmai criticile de

nelegalitate invocate de reclamant.

În

jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a

înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care

să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze

la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea

de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar

la acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să

producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură

un act administrativ.

De

asemenea, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege rezultă că

noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În

cauză, este necontestat că prin eliberarea reclamantului din funcția publică,

veniturile acestuia au suferit o diminuare, dar atâta vreme cât acest lucru are

la bază un act administrative care se bucură de prezumția de legalitate,

diminuarea respectivă are, la rândul său, caracter prezumat legal, care nu se

circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege.

Astfel

fiind, rezultă că instanța de fond a dat o hotărâre netemeinică și nelegală, în

condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca urmare a interpretării eronate a

prevederilor art. 14 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

recursul fiind întemeiat, astfel soluția instanței de fond va fi desființată,

iar cererea de suspendare a Ordinului nr. 6991/2011 va fi respinsă ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați în

nume propriu, precum și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor,

împotriva sentinței nr. 289 din 3 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați - secția

de contencios administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință, astăzi, 24 aprilie 2012.