ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2673/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 12 martie 2008, reclamanta SC A.B.I. SRL a solicitat în contradictoriu cu D.G.F.P. Timiș, suspendarea executării deciziei emise de aceasta cu nr. 584 din 11 septembrie 2007, prin care s-a dispus atragerea răspunderii sale în solidar cu debitorul sumei de 24.656.536 RON SC R&M T.I. SRL. În motivarea cererii reclamanta a susținut ca fiind făcută dovada îndeplinirii cerințelor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 împotriva sa fiind începută executarea silită în temeiul dispozițiilor O.G. nr. 92/2003. Prin încheierea din 25 martie 2008, Curtea de Apel Timișoara a admis cererea și a dispus suspendarea executării deciziei nr. 584/2007 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.G.F.P. Timiș susținând în esență că reclamanta a solicitat suspendarea executării fără a îndeplini obligația depunerii unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate ceea ce în mod corect impunea respingerea cererii ca și inadmisibilă. Totodată, recurenta a invocat și netemeinicia hotărârii în condițiile în care în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 14 din Legea nr. 2004 cu referire la cazul bine justificat și la paguba iminentă. Recursul este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Existența cazului bine justificat astfel cum este el definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, rezultă din acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială puternică în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă - constă într-o perturbare gravă previzibilă a funcționării autorității publice sau serviciului public. Potrivit dispozițiilor art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 2/2003, privind C. proc. fisc., instanța poate suspenda executarea actului administrativ fiscal în condițiile Legii nr. 554/2004 cu condiția ca partea să depună o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate.

Or, în cauză reclamanta solicitând suspendarea deciziei de impunere nr. 584/2007, invocă drept caz bine justificat faptul emiterii somației de plată din 24 octombrie 2007, iar ca și pagubă iminentă cuantumul obligației de plată 24.656.536 RON, motive pe care nelegal și netemeinic instanța de fond le-a apreciat ca făcând dovada îndeplinirii cerințelor art. 14 din Legea nr. 554/2004. În plus, de reținut că reclamanta nu a îndeplinit obligația depunerii cauțiunii, situație în care recursul declarat de D.G.F.P. Timiș urmează a fi admis și în raport de dispozițiile art. 313 C. proc. civ. casată sentința Curții de Apel Timișoara și respinsă cererea de suspendarea executării formulată de SC A.I. SRL Banat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P. a județului Timiș împotriva încheierii din 25 martie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Casează încheierea atacată și pe fond respinge cererea de suspendare a executării formulată de S.C. A.B.I. SRL Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2008.