ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4577/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 31 mai 2007,

reclamanta SC Z.G.I. SRL din Timișoara a solicitat, în temeiul art. 14 din

Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Județului Timiș, suspendarea executării deciziei nr. 23885 din 10 mai

2007 emisă de pârâtă, până la soluționarea acțiunii în anularea actului

contestat.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că a formulat acțiune în contencios administrativ, având ca

obiect anularea Deciziei nr. 23885/2007, întrucât, prin acest act, s-a atras în

mod nelegal răspunderea solidară a societății pentru un debit în sumă de

2.039.435 lei, fără a fi îndeplinite condițiile pentru stabilirea acestui tip

de răspundere.

A mai menționat că

executarea debitului într-un cuantum atât de mare ar avea consecințe negative asupra

activității firmei și asupra salarizării celor peste 800 de angajați, în

condițiile în care societatea nu are datorii la bugetul de stat și nu poate fi

ținută să răspundă în solidar cu debitoarea principală SC Z.G.I. SRL.

Curtea de Apel Timișoara, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 177 din 10

iulie 2007, a admis cererea și a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 23885/2007,

până la soluționarea acțiunii în contencios administrativ.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că, în cauză, sunt întrunite cumulativ

condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind existența cazului

bine justificat și prevenirea unor pagube iminente.

Împotriva sus menționatei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta D.G.F.P. a Județului Timiș,

solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii

cererii de suspendare a executării.

Recurenta a susținut, în

primul rând, că decizia a cărei suspendare s-a solicitat în cauză este legală,

fiind întrunite cerințele pentru atragerea răspunderii solidare a intimatei, în

temeiul unor argumente care vizează fondul cauzei și care exced prezentului

cadru procesual.

Referitor la suspendarea

propriu - zisă a executării deciziei, recurenta a arătat că prima instanță a

verificat pur formal, superficial, îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că simpla promovare a

contestației împotriva actului fiscal de impunere și valoarea debitului nu pot

determina admiterea cererii de suspendare a executării actului.

Prin concluziile scrise

depuse la dosar, recurenta a susținut că cererea de suspendare a rămas fără

obiect, deoarece prin sentința civilă nr. 292 din 13 noiembrie 2007, Curtea de

Apel Timișoara a respins acțiunea în anularea actului administrativ, ca

nefondată.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu

prevederile art. 14 alin. (1) teza 1 din Legea nr. 554/2004,

„În cazuri bine justificate

și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7,

a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării administrative unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Având în vedere că, așa cum

s-a dovedit prin certificatul de grefă depus la dosar, instanța de fond s-a

pronunțat, astfel încât efectele suspendării au încetat, recursul urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș împotriva sentinței

civile nr. 177 din 10 iulie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 noiembrie 2007.