ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3504/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 11 martie 2008, precizată ulterior la 25 martie 2008, reclamanta SC A.B.I. SRL a chemat în judecată D.G.F.P. Timiș solicitând anularea deciziei nr. 703 din 30 octombrie 2007 privind soluționarea contestației formulate împotriva deciziei privind atragerea răspunderii solidare nr. 584/2007; obligarea pârâtei să procedeze la soluționarea în fond a contestației formulate în procedura prealabilă pentru suma de 20.877.168 lei; anularea creanței de 3.279.368 lei și suspendarea executării deciziei nr. 584 din 11 septembrie 2007 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. În motivarea cererii reclamanta a susținut că măsura atragerii răspunderii sale solidare cu debitorul SC R&M T.I.

SRL pentru o creanță în valoare de 24.656.536 lei, este nelegală întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a dispozițiilor art. 27 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003. Nelegală s-a susținut a fi și măsura adoptată în procedura administrativă de suspendare a soluționării contestației pentru 20.877.168 lei, în temeiul dispozițiilor art. 214 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, nefiind probată existența unei acțiuni penale care să fie în strânsă legătură cu societatea reclamantă, după cum nu s-a dovedit nici legătura între acțiunea de față și contestația formulată de SC T.I. SRL împotriva deciziei de impunere nr. 227/2007. În fine, reclamanta a mai susținut că nejustificat s-a menținut în sarcina sa debitul de 3.779.368 lei, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente accizelor, CAS –urilor, contribuțiilor pentru șomaj etc., în condițiile în care prin decizia nr. 198/2007 a fost anulat debitul de 4.975.286 lei stabilit în sarcina SC T.I.

SRL. Prin sentința civilă nr. 122 din 7 mai 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea precizată; a anulat pct. 1 și 2 din Decizia nr. 703/2004 – obligând pârâta D.G.F.P. Timiș să soluționeze în fond contestația pentru 20.877.168 lei și a anulat decizia de impunere nr. 584/2007 în ce privește debitul de 3.779.368 lei. S-a reținut pentru aceasta că măsura suspendării dispusă în temeiul dispozițiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 nu se justifică nefiind îndeplinite cerințele acestui text. În ce privește suma de 3.779.368 lei, s-a reținut că atragerea răspunderii solidare este condiționată de preexistența stării de insolvabilitate a debitorului conform art. 27 alin. (1) din O.G.

nr. 92/2003, cerință neîndeplinită în cauză întrucât debitorul SC T.I. SRL nu a fost declarat insolvent conform Legii nr. 85/2006. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D.G.F.P. Timiș criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență recurenta a susținut că măsura suspendării contestației formulate în procedura administrativă împotriva debitului de 20.877.168 lei, trebuia menținută având în vedere legătura evidentă între decizia de impunere nr. 227 din 1 februarie 2007 emisă în sarcina SC T.I. SRL pentru suma de 24.656.536 lei. Cum contestația formulată de SC T.I. SRL împotriva deciziei de impunere nr. 227/2007 a fost suspendată în condițiile art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G.

nr. 92/2003 (decizia nr. 198/2008 a D.G.F.P. Timiș) în mod obiectiv nu se putea trece la soluționarea în fond a contestației formulate împotriva Deciziei nr. 584/2007. Cu alte cuvinte în situația în care obligațiile bugetare ale debitorului insolvabil sunt incerte, fiind contestate, plângerea împotriva deciziei de atragere a răspunderii solidare (care este în fapt o consecință a unei situații fiscale a unui debitor insolvabil), nu poate fi soluționată înainte de soluționarea contestației debitorului insolvabil. În fine, recurenta a mai susținut că în ce privește anularea debitului de 3.779.368 lei, instanța fondului s-a aflat în eroare, când a apreciat că SC T.I.

SRL nu a fost declarată insolventă conform procedurii instituite de Legea nr. 85/2006 și ca urmare nu poate fi urmărită în continuare pentru recuperarea unei creanțe bugetare, întrucât la 3 septembrie 2007 s-a încheiat procesul-verbal de constatarea stării de insolvabilitate 1/9062 pentru suma de 24.656.536 lei iar potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 răspunderea solidară se atrage pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile Codului de procedură fiscală. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate în raport de criticile formulate urmează a se reține că acestea nu se justifică. Prin decizia nr. 703 din 30 octombrie 2007, D.G.F.P.

Timiș învestită cu soluționarea contestației împotriva deciziei nr. 589/2007 privind atragerea răspunderii solidare a SC A.B.I. SRL cu debitorul SC R&M T.I. SRL pentru o creanță de 24.656.536 lei în condițiile art. 214 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 a dispus suspendarea judecății până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației formulate de debitorul SC R&M T.I. SRL împotriva deciziei de impunere nr. 227 din 25 februarie 2007. În conformitate cu dispozițiile art. 214 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, suspendarea procedurii de soluționare a contestației în calea administrativă se poate dispune când „soluționarea cauzei depinde, în tot sau parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul altei judecăți”.

Or, în condițiile în care contestația formulată de SC T.I. SRL împotriva deciziei nr. 227/2007 a fost suspendată la rândul său până la pronunțarea unei soluții în latura penală – greșit s-a apreciat ca fiind îndeplinite cerințele art. 214 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc. nefiind făcută dovada existenței vreunei judecăți în sensul legii. De altfel, măsura suspendării nu se mai justifică având în vedere că prin decizia nr. 113 din 3 aprilie 2009, depusă în recurs, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a soluționat contestația formulată de SC T.I.

SRL împotriva deciziei de impunere nr. 227 din 1 februarie 2007. În ce privește critica din recurs formulată în sensul confuziei în care s-ar fi aflat instanța de fond prin utilizarea termenelor de insolvabilitate și insolvență pentru a anula debitul de 3.779.368 lei, urmează a fi apreciată ca nefondată – având în vedere că de principiu răspunderea solidară este atrasă pentru obligațiile restante ale debitorului fie el declarat insolvabil sau insolvent – conform art. 27 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003. În ce privește anularea debitului de 3.799.368 lei, legal și temeinic, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a reținut că atragerea răspunderii solidare este condiționată de preexistența declarării stării de insolvabilitate a debitorului pentru care este atrasă răspunderea solidară, conform art. 27 alin. (1) lit. a) din O.G.

nr. 92/2003- condiție neîndeplinită, în cauză, cel puțin până la data înregistrării contestației, debitoarea SC T.I. SRL nefiind declarată insolvabilă sau insolventă în condițiile Legii nr. 85/2006 care constituie legea în materia insolvenței. În raport de aceste considerente și văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Timiș împotriva sentinței civile nr. 122 din 7 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2009.