ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 94/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Galați, împotriva deciziei penale nr.284/A din 10 iunie 2002 a Curții de Apel

Galați, privind pe inculpatul G.G.

S-au prezentat: intimatul inculpat G.G., aflat în stare de arest,

asistat de avocat V.F., apărător desemnat din oficiu, precum și intimata parte

vătămată C.E., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Procurorul

a susținut și dezvoltat motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei și

a solicitat admiterea acestuia așa cum a fost formulat.

Intimata

parte vătămată prezentă a arătat că este de acord cu recursul parchetului.

Apărătorul

inculpatului a cerut respingerea recursului declarat, ca nefondat, susținând că

pedeapsa aplicată de instanță a fost corect individualizată, starea de

provocare reținută în favoarea inculpatului fiind în concordanță cu probatoriul

administrat.

Inculpatul,

în ultimul cuvânt acordat, a arătat că a lovit partea vătămată, la întâmplare.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.339 din 4 octombrie 2001 a Tribunalului Galați, inculpatul G.G.

a fost condamnat la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat

prevăzută în art.174 raportat  la  art.175 lit.i, cu aplicarea art.37 lit.a și

art.73 lit.b Cod penal.

În

baza dispozițiilor art.10 din Legea nr.137/1997, s-a dispus revocarea

beneficiului grațierii condiționate a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată

inculpatului prin sentința penală nr.191 din 4 februarie 1998 a Judecătoriei

Onești, definitivă prin decizia penală nr.812/A din 16 iunie 1998 a

Tribunalului Bacău și s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă

alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând să execute în total

7 ani și 8 luni închisoare.

S-a

aplicat inculpatului, în baza art.71 Cod penal, și pedeapsa accesorie a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal pe durata

executării pedepsei.

În

conformitate cu dispozițiile art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea

de arest a inculpatului și, în baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata

pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la

data de 16 aprilie 2001 la zi.

Potrivit

art.14 Cod procedură penală raportat cu art.998 Cod civil inculpatul, a fost

obligat la plata sumei de 40.000.000 lei, daune materiale și 50.000.000 lei

daune morale către partea civilă C.E. Inculpatul a fost obligat la 3.000.00 lei

cheltuieli judiciare către partea civilă C.E.și la plata sumei de 3.000.000

lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând

onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu către BA Galați s-a dispus să se

avanseze din fondul Ministerului Justiției.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele :

În

seara de 15 aprilie 2001, inculpatul G.G. a mers la discoteca „Hora din

Munteni” din comuna Munteni, județul Galați, împreună cu martorulG.M. – frate,

G.C.n – văr și M.G.– naș. În discotecă erau mai mulți tineri.

La

un moment dat, martorul  G.M. a început să se bată cu unul dintre tinerii ce

erau în discotecă. Martora O.G., cumnata inculpatului, a intervenit să-i

despartă pe cei doi, astfel că, la un moment dat, martorii  G.C. și G.M. s-au

retras la autoturismul cu care veniseră, parcat lângă peretele discotecii.

De

teamă să nu fie bătuți s-au hotărât să plece, martorul  G.C.s-a urcat la volan,

a pornit mașina și s-au oprit în șosea pentru    a-l  aștepta  pe  inculpatul  G.C.,

care  rămăsese în discotecă. Din mașină, martorul  G.M. a aruncat în grupul de

tineri, la întâmplare, cu sticle cu bere.

Grupul

de tineri a ripostat aruncând cu pietre în autotursim și plecând în urmărirea

acestuia, deoarece autoturismul s-a oprit în șosea pentru ca martorii  G.C. și

G.M. să îl aștepte pe inculpat.

În

acest timp, inculpatul văzând desfășurarea conflictului a fugit către

autoturism fiind urmărit de grupul de tineri care aveau o atitudine ostilă,

proferând amenințări și aruncând cu pietre care au spart lentila din spate a

autoturismului și l-au lovit pe inculpat. Fiind ajuns de grupul de tineri,

inculpatul de teamă să nu fie bătut, a scos un cuțit ce-l avea supra sa și a

început inițial să lovească la întâmplare, ținând cuțitul cu vârful în față.

Deoarece grupul de persoane se apropiaseră de el, inculpatul a schimbat poziția

cuțitului, cu vârful spre în jos, aplicând o lovitură de sus în jos spre o

persoană care era mai aproape și care i s-a părut că intenționează să se

repeadă asupra sa, lovind-o în zona umărului, după care s-a urcat în autoturism

și a părăsit locul faptei.

Persoana

lovită în umăr, victima  C.C. a reușit să facă câțiva pași din șosea și până la

fața discotecii unde a căzut datorită rănii produse și pierderii de sânge. A

fost transportată la Spitalul Tecuci, dar în drum a decedat.

Din

raportul de constatare medico-legală nr.221/C din 16 aprilie 2001 a Serviciului

de Medicină Legală Galați rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a

datorat anemiei acute prin hemoragie externă și internă consecutiv plăgii

înțepat-tăiate din regiunea deltoideană stânga, secționarea pachetului vascular

axilar penetrantă toracic stâng, cu plagă pulmonară stângă și hemopneumotorax

stâng, produsă prin lovire cu corp înțepător tăietor, posibil cuțit. Plaga

înțepat -tăiată a fost de mare gravitate, producând moartea victimei, între

plagă și moartea victimei existând raport direct de cauzalitate. Direcția de

pătrundere a corpului înțepător tăietor a fost de sus în jos și de la stânga

spre dreapta, tăișul lamei fiind orientat spre partrea laterală stângă.

Starea

de fapt expusă s-a stabilit pe baza probelor administrate în cauză : proces

verbal de cercetare la fața locului, raport de constatare medico-legală,

declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului.

Instanța

a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării, acesta

săvârșind fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de

atitudinea ostilă și violentă a grupului de tineri din care făcea partea

victima.

De

asemenea, în raport cu condamnarea anterioară de 8 luni închisoare aplicată

prin sentința penală nr.191 din 4 februarie 1998 a Judecătoriei Onești,

sentință rămasă definitivă la data de 16 iunie 1998, pedeapsă care s-a

constatat grațiată condiționat conform Legii nr.137/1997 în cursul termenului

de încercare de 3 ani săvârșind infracțiunea de față, instanța a reținut

agravanta recidivei postcondamnatorii prevăzută de art.37 lit.a Cod penal.

În

consecință, în baza art.334 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării

juridice din art.175 lit.i Cod penal în art.175 lit.i cu aplicarea art.37 lit.a

și art.73 lit.b Cod penal.

Totodată,

a dispus revocarea grațierii condiționate a pedepsei de mai sus, dispunând

executarea ei alături de pedeapsa aplicată prin sentința apelată.

În

ceea ce privește latura civilă, reținându-se că inculpatul a achiesat la

pretențiile părții civile, l-a obligat la plata integrală a despăgubirilor

civile solicitate de aceasta.

Împotriva

acestei hotărâri procurorul și inculpatul  au declarat apel.

În

apelul parchetului se susține că în mod greșit s-a reținut în favoarea

inculpatului circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit.b Cod

penal. Pe de altă parte s-a apreciat că pedeapsa aplicată acestuia este mult

sub minimul special, chiar în condițiile reținerii art.73 lit.b Cod penal.

În

dezvoltarea acestor motive se arată, în esență, că în raport cu împrejurările

comiterii faptei nu se justifică aplicarea circumstanței atenuante, cu atât mai

puțin cu cât conflictul a fost început de grupul de persoane ce-l însoțeau pe

inculpat, iar victima nu a avut nici o contribuție, trecând întâmplător prin

acel loc.

În

ceea ce privește individualizarea pedepsei, se constată că pedeapsa aplicată,

chiar în condițiile reținerii provocării, este prea ușoară  în raport cu gradul

de pericol social ridicat al faptei și al inculpatului care este recidivist în

raport de pedeapsa anterioară aplicată tot pentru o infracțiune de violență.

Inculpatul,

în apelul declarat invocă încadrarea juridică greșită, susținând că fapta

comisă constituie infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte și nu

infracțiunea de omor.

Curtea

de Apel Galați, prin decizia penală nr.284/A din 10 iunie 2002, a admis apelul

declarat de procuror și a desființat sentința numai în ce privește

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, pe care a majorat-o la 8 ani

închisoare, menținând celelalte dispoziții.

Prin

aceeași decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva

acestor hotărâri procurorul a declarat recurs a invocând un singur motiv de

casare constând în aceea că instanțele au reținut nejustificat existența

provocării, deoarece victima nu a contribuit în vreun fel la comiterea actului

provocator.

Recursul

este nefondat.

Ceea

ce este determinant pentru existența provocării este starea psihică sub

influența căreia a acționat făptuitorul, care trebuie analizată în raport cu

elementele de ordin subiectiv ce rezultă din probe.

În

speță se constată, fără echivoc, faptul că inculpatul mânuind cuțitul, a lovit

victima numai după ce a fost ajuns de grupul de persoane care l-au urmărit,

proferând amenințări și aruncând cu pietre cu care l-au lovit, situație

stabilită corec,t în concordanță cu probele dosarului.

Astfel

fiind, violența gravă exercitată de grupul de persoane asupra inculpatului, a

fost de natură a-i produce acea tulburare psihică sub imperiul căreia, la

rândul său, a acționat, așa cum prevăd dispozițiile art.73 lit.b Cod penal.

Împrejurările

în care fapta s-a produs demonstrează că reacția inculpatului s-a îndreptat

spre o persoană care făcea parte din grupul ce   s-a manifestat în mod

provocator, intenția sa fiind de a lovi pe aceasta și numai întâmplător, din

greșeală, a fost  lovită victima.

În

atare situație, împrejurarea că nu a lovit pe cel vizat, ci pe o altă persoană,

nu este de natură a înlătura starea de tulburare psihică în care se afla

inculpatul și care a determinat riposta sa în condițiile arătate.

Punctul

de vedere exprimat în recurs, că în situația dată nu poate opera provocarea,

întrucât actul provocator nu provine din partea victimei, nu poate fi primit,

dată fiind situația că tulburarea psihică sub imperiul căreia a acționat

inculpatul și care este o stare afectivă a fost de natură a-i diminua

posibilitatea înfrânării actului de violență.

Sub

acest aspect este irelevantă împrejurare că tulburarea a fost determinată de

către alte persoane decât de victimă, cu care dealtfel aceasta se afla împreună

întâmplător, de vreme ce este dovedit și nici nu este contestat,  că victima

numai dintr-o eroare a fost lovită în locul unei persoane care l-a provocat și

care, în fapt, era vizată de inculpat.

Astfel

fiind, se constată că instanțele în mod corect au reținut că inculpatul a

săvârșit infracțiunea în stare de provocare.

În

această situație, recursul declarat de procuror fiind neîntemeiat, urmează a se

respinge ca atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Galați, împotriva deciziei penale nr.284/A din 10 iunie 2002 a

Curții de Apel Galați, privind pe inculpatul G.G.

Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 16

aprilie 2001 la 10 ianuarie 2003.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu asigurată

intimatului inculpat G.G., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 10 ianuarie 2003.