ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 653/2003

R O M Â N I A S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr.457/A din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați . S-a prezentat recurentul inculpat B.V., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat L.R.. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat L.R. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și reducerea pedepsei aplicate inculpatului, prin reținerea în favoarea acestuia a circumstanței atenuante a provocării. Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, întrucât soluțiile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale, instanțele stabilind corect, în baza materialului probator administrat situația de fapt, iar sub aspectul individualizării pedepsei nu se impune reducerea ei, având în vedere că toate aspectele invocate în recurs au fost analizate de către instanțele superioare.

Inculpatul B.V., având ultimul cuvânt, a susținut că a fost provocat de către victimă. C U R T E A Asupra r ecursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.262 din 17 iunie 2002, Tribunalul Galați a condamnatul pe inculpatul B.V., la 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, pentru infracțiunile de omor calificat și omor deosebit de grav, prevăzute de art.174 din Codul penal, raportat la art.175 alin.1 lit.c, cu referire la art.176 alin.1 lit.a, cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art.174 din Codul penal, raportat la art.176 alin.1 lit.a, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal.

S-a făcut aplicarea art.71 și a art.64 din Codul penal. Pe latură civilă, s-a constatat că T.G. și B.M., fiicele victimei M.D., nu s-au constituit părți civile în cauză. Pentru a pronunța hotărârea, s-a reținut următoarea situație de fapt: Deși locuiau împreună, între inculpat și bunicul său, existau frecvente neînțelegeri, de mai multe ori el fiind îndepărtat din locuință și, adesea, reprimit. În acest context, la 26 noiembrie 2001, după ce a revenit de la o petrecere, inculpatul i-a cerut voie bunicului, să taie o găină, iar când acesta l-a refuzat, între ei a izbucnit cearta. Într-un târziu, inculpatul a tăiat totuși găina, motiv pentru care disensiunile cu bunicul său s-au acutizat. Iritat, inculpatul a luat o bară metalică lungă de cca 1 m și groasă de aproximativ 2 cm, cu aceasta el lovindu-l pe M.D.

în cap. Deși căzut la podea, acesta a fost în continuare lovit peste tot corpul, iar când inculpatul a sesizat că cel lovit a decedat, l-a transportat la locul unde era depozitat porumbul cu intenția de a-i fi devorat cadavrul câinii vagabonzi din zonă. La un moment dat, răzgândindu-se, inculpatul a adus cadavrul victimei în bucătăria locuinței, l-a așezat pe pat și l-a învelit cu plapuma, iar la creștet, i-a pus găina tăiată, după toate acestea el părăsind casa și încuind ușa de acces cu un lacăt. Ajuns la stâna unde era păstor vărul său M.V., inculpatul i-a povestit acestuia ceea ce făcuse, ulterior el sustrăgându-se urmăririi penale.

Raportul de constatare medico-legală a înscris că moartea victimei a fost violentă și a fost cauzată de insuficiența cardio-respiratorie acută, consecutivă politraumatismului cu traumatism cranio-cerebral și facial, cu fractură de boltă și bază craniană, hemoragie meningo-cerebrală, traumatism toracic cu fracturi costale bilateral, fracturi de stern, ruptură plămân drept, fracturi deschise ale membrelor. Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a reținut că inculpatul prezenta tulburare de personalitate de tip antisocial, abuzuri etilice, el având însă discernământul păstrat în raport cu fapta imputată. Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate, considerată a fi prea mare.

Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr.457 din 11 septembrie 2002 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Nemulțumit și de hotărârea pronunțată în apel, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, cale de atac motivată pe greșita stabilire a situației de fapt și implicit a vinovăției sale în sensul că nu s-a făcut aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.73 lit.b din Codul penal și pe netemeinicia pedepsei aplicate. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Potrivit art.73 alin.1 lit.b din Codul penal, constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Din aceste dispoziții, se reține că starea de provocare nu se prezumă. Pentru reținerea ei este necesară o analiză concretă a stării psihice în care s-a aflat inculpatul în momentul săvârșirii infracțiunii, pe baza tuturor probelor administrate și a împrejurărilor în care s-au săvârșit faptele. În cauză, victima, bunic al inculpatului, având vârsta de 91 ani, probele administrate nu au relevat că ar fi provocat în vreun mod, reacția violentă a inculpatului. Simpla sa opunere ca inculpatul să sacrifice o găină, și certurile dintre ei, prin ele însele, nu i-au creat făptuitorului o intensă tulburare, care să fi fost determinată în declanșarea agresiunii.

Privind motivul de recurs vizând pedeapsa aplicată, se reține că procedând la stabilirea ei, instanța a considerat pericolul social deosebit de grav al faptei, aceasta fiind îndreptată împotriva vieții, împrejurările în care s-a săvârșit, respectiv fără ca victima să fi atras, prin acțiunile sau comportamentul său, riposta sau atitudinea violentă a făptuitorului, dar și persoana acestuia, cu mai multe condamnări anterioare, recidivist postexecutare și care s-a sustras urmăririi penale. În aceste condiții, pedeapsa aplicată, 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, răspunde și scopului ei așa cum este prevăzut de art.52 din Codul penal.

Recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art.385 15 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va fi respins. Conform art.192 din Codul de procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr.457/A din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 28 noiembrie 2001 la 11 februarie 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2003.