ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 653/2003

R  O  M    N  I  A

S-a luat

în examinare recursul declarat

de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr.457/A din 11 septembrie 2002 a

Curții de Apel

Galați

.

S-a

prezentat recurentul inculpat B.V., aflat în stare de arest, asistat de

apărător desemnat din oficiu, avocat L.R..

Procedura

de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul

desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat L.R. a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor atacate și reducerea pedepsei

aplicate inculpatului, prin reținerea în favoarea acestuia a

circumstanței atenuante a provocării.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, întrucât

soluțiile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale,

instanțele stabilind corect, în baza materialului probator administrat

situația de fapt, iar sub aspectul individualizării pedepsei nu se

impune reducerea ei, având în vedere că toate aspectele invocate în recurs

au fost analizate de către instanțele superioare.

Inculpatul

B.V., având ultimul cuvânt, a susținut că a fost provocat de

către victimă.

C  U  R  T  E  A

Asupra

r

ecursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.262 din 17 iunie 2002, Tribunalul Galați a

condamnatul pe inculpatul B.V., la 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute

de art.64 lit.a și b din Codul penal, pentru infracțiunile de omor

calificat și omor deosebit de grav, prevăzute de art.174 din Codul

penal, raportat la art.175 alin.1 lit.c, cu referire la art.176 alin.1 lit.a,

cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal, prin schimbarea încadrării

juridice a faptei, din infracțiunea de omor deosebit de grav,

prevăzută de art.174 din Codul penal, raportat la art.176 alin.1

lit.a, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal.

S-a

făcut aplicarea art.71 și a art.64 din Codul penal.

Pe

latură civilă, s-a constatat că T.G. și B.M., fiicele

victimei M.D., nu s-au constituit părți civile în cauză.

Pentru

a pronunța hotărârea, s-a reținut următoarea situație

de fapt:

Deși

locuiau împreună, între inculpat și bunicul său, existau

frecvente neînțelegeri, de mai multe ori el fiind îndepărtat din

locuință și, adesea, reprimit.

În

acest context, la 26 noiembrie 2001, după ce a revenit de la o petrecere,

inculpatul i-a cerut voie bunicului, să taie o găină, iar când acesta

l-a refuzat, între ei a izbucnit cearta. Într-un târziu, inculpatul a

tăiat totuși găina, motiv pentru care disensiunile cu bunicul

său s-au acutizat. Iritat, inculpatul a luat o bară metalică

lungă de cca 1 m și groasă de aproximativ 2 cm, cu aceasta el

lovindu-l pe M.D. în cap. Deși căzut la podea, acesta a fost în

continuare lovit peste tot corpul, iar când inculpatul a sesizat că cel

lovit a decedat, l-a transportat la locul unde era depozitat porumbul cu

intenția de a-i fi devorat cadavrul câinii vagabonzi din zonă. La un

moment dat, răzgândindu-se, inculpatul a adus cadavrul victimei în

bucătăria locuinței, l-a așezat pe pat și l-a învelit

cu plapuma, iar la creștet, i-a pus găina tăiată, după

toate acestea el părăsind casa și încuind ușa de acces cu

un lacăt.

Ajuns

la stâna unde era păstor vărul său M.V., inculpatul i-a povestit

acestuia ceea ce făcuse, ulterior el sustrăgându-se urmăririi

penale.

Raportul

de constatare medico-legală a înscris că moartea victimei a fost

violentă și a fost cauzată de insuficiența

cardio-respiratorie acută, consecutivă politraumatismului cu traumatism

cranio-cerebral și facial, cu fractură de boltă și

bază craniană, hemoragie meningo-cerebrală, traumatism toracic

cu fracturi costale bilateral, fracturi de stern, ruptură plămân

drept, fracturi deschise ale membrelor.

Raportul

de expertiză medico-legală psihiatrică a reținut că

inculpatul prezenta tulburare de personalitate de tip antisocial, abuzuri

etilice, el având însă discernământul păstrat în raport cu fapta

imputată.

Împotriva

sentinței, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia

pedepsei aplicate, considerată a fi prea mare.

Curtea

de Apel Galați, prin decizia penală nr.457 din 11 septembrie 2002 a

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Nemulțumit

și de hotărârea pronunțată în apel, în termen legal, inculpatul

a declarat recurs, cale de atac motivată pe greșita stabilire a

situației de fapt și implicit a vinovăției sale în sensul

că nu s-a făcut aplicarea circumstanțelor atenuante

prevăzute de art.73 lit.b din Codul penal și pe netemeinicia pedepsei

aplicate.

Recursul

declarat de inculpat nu este fondat.

Potrivit

art.73 alin.1 lit.b din Codul penal, constituie circumstanță

atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei

puternice tulburări sau emoții, determinate de o provocare din partea

persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o

atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă

acțiune ilicită gravă.

Din

aceste dispoziții, se reține că starea de provocare nu se

prezumă. Pentru reținerea ei este necesară o analiză

concretă a stării psihice în care s-a aflat inculpatul în momentul

săvârșirii infracțiunii, pe baza tuturor probelor administrate

și a împrejurărilor în care s-au săvârșit faptele.

În

cauză, victima, bunic al inculpatului, având vârsta de 91 ani, probele

administrate nu au relevat că ar fi provocat în vreun mod, reacția

violentă a inculpatului. Simpla sa opunere ca inculpatul să sacrifice

o găină, și certurile dintre ei, prin ele însele, nu i-au creat

făptuitorului o intensă tulburare, care să fi fost

determinată în declanșarea agresiunii.

Privind

motivul de recurs vizând pedeapsa aplicată, se reține că

procedând la stabilirea ei, instanța a considerat pericolul social

deosebit de grav al faptei, aceasta fiind îndreptată împotriva

vieții, împrejurările în care s-a săvârșit, respectiv

fără ca victima să fi atras, prin acțiunile sau

comportamentul său, riposta sau atitudinea violentă a

făptuitorului, dar și persoana acestuia, cu mai multe condamnări

anterioare, recidivist postexecutare și care s-a sustras urmăririi

penale.

În

aceste condiții, pedeapsa aplicată, 18 ani închisoare și 5 ani

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, răspunde și

scopului ei așa cum este prevăzut de art.52 din Codul penal.

Recursul

declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art.385

15

pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va fi respins.

Conform

art.192 din Codul de procedură penală, recurentul inculpat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr.457/A din 11

septembrie 2002 a Curții de Apel Galați.

Deduce

din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 28 noiembrie

2001 la 11 februarie 2003.

Obligă

pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 februarie 2003.