ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 342/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 197 din 10

aprilie 2003, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul B.I. la o pedeapsă de

8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale, pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen. (fapta din 14 noiembrie 2002).

În baza art. 7 din Legea nr.

543/2002 s-a revocat beneficiul grațierii condiționate acordat inculpatului

prin sentința penală nr. 3186 din 5 decembrie 2002 a Judecătoriei Galați pentru

pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 917 din 29

martie 2002 a Judecătoriei Galați, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare

corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.

A fost înlăturată dispoziția privind

descontopirea pedepsei rezultante de un an și 2 luni închisoare și pedepsele

componente de 6 luni închisoare, prin sentința penală nr. 3186 din 5 decembrie

2002 a Judecătoriei Galați și de un an închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 817/2002 a Judecătoriei Galați, conținută în dispozitivul sentinței penale

nr. 3186/2002.

S-a menținut ca având autoritate de

lucru judecat, dispoziția anterioară din aceleași sentințe privind aplicarea în

baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a pedepsei rezultante de un an

și 2 luni închisoare prin contopirea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată

prin respectiva sentință pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 61

lit. g) din Legea nr. 192/2001, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (pentru

fapta din 5 aprilie 2002) cu pedeapsa de un an închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 917 din 29 martie 2002, arătate mai sus.

S-au menținut și celelalte dispoziții

ale sentințelor penale nr. 917/2002, respectiv 3186/2002, ambele ale

Judecătoriei Galați.

În baza dispozițiilor art. 39 alin.

(1), raportat la art. 84 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (2) C.

pen., s-a contopit pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată în cauză, cu pedeapsa

rezultantă de un an și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.

3186/2002 a Judecătoriei Galați, s-a dispus ca inculpatul B.I. să execute un

spor de pedeapsă, de 8 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 4 ani după executarea pedepsei cu închisoarea.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă durata arestării preventive de la 4 februarie 2003 la zi.

S-a anulat mandatul de executare

privind pe inculpat, emis în baza sentinței penale nr. 3186/2002 a Judecătoriei

Galați și s-a dispus emiterea unui nou mandat, conform celor de mai sus.

S-a constatat că obiectul tăietor

folosit în activitatea infracțională (cuțit) nu a fost recuperat în faza de

urmărire penală.

În baza dispozițiilor art. 14 C.

proc. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ. și art. 271 C. proc. pen., a fost

obligat inculpatul către partea vătămată B.P., la plata sumei de 2.000.000 lei

cu titlu de despăgubiri civile.

Conform art. 188 din Legea nr.

3/1978 a fost obligat inculpatul către partea civilă Spitalul de Urgență Sf.

Apostol Andrei Galați la plata sumei de 6.131.590 lei plus dobânda legală

aferentă la data rămânerii definitive a hotărârii și până la lichidarea

debitului prin plată, reprezentând valoarea îngrijirilor medicale acordate

părții vătămate B.P.

În baza dispozițiilor art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Suma de 600.000 lei onorariul

apărătorului din oficiu, în ambele faze procesuale, s-a dispus să fie avansată

către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În după amiaza zilei de 14 noiembrie

2002, partea vătămată B.P. și inculpatul B.I. s-au întâlnit în barul D. din

str. Năruja din municipiul Galați.

Pe fondul consumului de băuturi

alcoolice, în timp ce erau în bar, între partea vătămată și inculpat au avut

loc discuții contradictorii.

Pentru a preveni un eventual

scandal, martorul C.V., administratorul SC D. SRL și a barului, a intervenit între

cei doi și le-a solicitat să părăsească barul.

Primul a ieșit din bar inculpatul

B.I. care a lovit-o partea vătămată cu un cuțit ce îl avea asupra lui, mai

întâi în zona feței, iar pentru a se apăra aceasta a parat lovitura cu mâna

stângă. În momentul când partea vătămată s-a întors, inculpatul i-a mai aplicat

o lovitură în spate cu același cuțit, în zona posterioară a toracelui.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul pedepsei

aplicate, pe care o consideră prea aspră.

Prin decizia penală nr. 469/ A din

28 august 2003, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpatul B.I.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului.

A fost dedusă din pedeapsă detenția

preventivă de la 4 februarie 2003 la zi.

La data de 10 noiembrie 2003,

inculpatul B.I. a formulat cererea de repunere în termenul de recurs, motivând

că nu a avut posibilitatea să declare recurs în termenul prevăzut de lege

deoarece era bolnav atunci când i-a fost comunicată minuta deciziei de către

instanța de apel.

Potrivit art. 385

3

alin.

(2), raportat la art. 364 C. proc. pen., recursul declarat după expirarea

termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă

instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză

temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile

de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.

Cum inculpatul B.I. nu a făcut

dovada existenței unei situații de împiedicare a sa de a declarat în termen

recursul și din examinarea actelor dosarului se constată că în cauză nu există

nici una din situațiile prevăzute expres și limitativ de textele de lege

sus-menționate, urmează ca pe cale de consecință, cererea de repunere în termen

a recursului formulată de acesta, să fie respinsă ca nefondată.

Așa fiind, recursul declarat de

inculpat este tardiv.

Potrivit prevederilor art. 385

3

C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile.

Conform art. 363 din același cod,

care se aplică în materia apelului, dar în baza alin. (2) al art. 385

3

și în recurs „pentru inculpatul deținut termenul curge de la comunicarea copiei

de pe dispozitiv”.

Cum dispozitivul deciziei recurate

i-a fost comunicat inculpatului aflat în detenție, la data de 7 octombrie 2003,

cele 10 zile de declarare a recursului expirau la data de 16 octombrie 2003.

Din verificarea lucrărilor cauzei se

reține că inculpatul a adresat cererea de recurs la 10 noiembrie 2003, deci

după expirarea termenului legal.

În aceste condiții, în conformitate

cu prevederile art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul va

fi respins ca tardiv.

În baza art. 192 C. proc. pen.,

inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în

termenul de recurs formulată de inculpatul B.I.

Respinge, ca tardiv, recursul

declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 469/ A din 28 august

2003 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 4 februarie 2003 la 21 ianuarie 2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 ianuarie 2004.