ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.12.2001

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4650/2003

HOTĂRÂRE
04.12.2001
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4650/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2001)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 52 din 3 februarie

2003 a Tribunalului Galați a fost respinsă ca nefondată, cererea de revizuire a

sentinței penale formulată de condamnatul I.T.

Suma de 150.000 lei, reprezentând

onorariul apărătorului din oficiu pentru condamnat s-a dispus a fi avansată din

fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat condamnatul I.T. la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

142/2000 la Tribunalul Galați, condamnatul I.T. a solicitat revizuirea

sentinței penale nr. 364 din 12 octombrie 2001 (pronunțată în dosarul

1475/2001), definitivă prin decizia penală nr. 364 din 12 octombrie 2001 (pronunțată

în dosarul nr. 1475/2001) definitivă prin decizia penală nr. 525 din 14

decembrie 2001 a Curții de Apel Galați.

În motivarea cererii, condamnatul a

susținut că, pedeapsa aplicată este prea mare în raport cu fapta comisă.

Referindu-se la situația de fapt,

condamnatul a susținut, că între el și partea vătămată a avut loc o simplă

bătaie și nu a existat tentativă de omor, iar partea vătămată a declarat că îl

iartă.

Din actele dosarului cauzei rezultă

următoarea situație:

Prin sentința penală nr. 364 din 12

octombrie 2001 a Tribunalului Galați, definitivă prin decizia penală nr. 525

din 4 decembrie 2001 a Curții de Apel Galați, s-a aplicat condamnatului o

pedeapsă de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen.,

referire la art. 174 C. pen.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Galați, prin referatul întocmit la data de 31 mai 2002, a propus respingerea

cererii de revizuire ca nefondată.

Conform art. 394 C. proc. pen.,

revizuirea poate fi cerută când:

- s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

- un martor, expert sau un interpret

a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se

cere;

- un înscris care a servit ca temei

al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

- un membru al completului de

judecată, procurorul sau persoana care a efectuat actele de cercetare penală a

comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

- când două sau mai multe hotărâri

judecătorești definitive nu se pot concilia.

Analizând și coroborând materialul

probator administrat în cauză, prima instanță a constatat că, motivul invocat

de condamnat nu poate constitui temei al cererii de revizuire.

Pe calea cererii de revizuire nu se

poate solicita reducerea pedepsei aplicată printr-o hotărâre definitivă și nici

schimbarea încadrării juridice a faptei.

Susținerea condamnatului în sensul

că a fost iertat de partea vătămată nu poate conduce la admiterea cererii de

revizuire, întrucât acest motiv nu se încadrează în prevederile art. 394 C.

proc. pen., iar în al doilea rând, pentru infracțiunea de tentativă de omor

legea nu permite

încetarea procesului penal, urmare a

retragerii plângerii ori împăcării părților.

Față de cele reținute mai sus, s-a

constatat că cererea formulată de condamnatul I.T. nu se încadrează în

dispozițiile art. 394 C. proc. pen., fiind nefondată.

Împotriva sentinței a declarat apel

condamnatul I.T., care a reiterat motivele invocate în cererea inițială.

Prin decizia penală nr. 364 din 9 mai

2003, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat, apelul declarat de

condamnatul I.T., apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de

instanța de fond.

Împotriva deciziei, în termen legal,

a declarat recurs condamnatul I.T. care, prin motivele scrise, a solicitat

revizuirea sentinței penale nr. 364 din 12 octombrie 2001, pronunțată în

dosarul nr. 1475/200, definitivă prin decizia penală nr. 525 din 4 decembrie

2001 a Curții de Apel Galați, apreciind că pedeapsa aplicată este prea mare.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Motivul invocat de recurent nu poate

constitui temei al cererii de revizuire.

Astfel, pe calea cererii de

revizuire nu se poate solicita reducerea pedepsei și nici susținerea că partea

vătămată l-a iertat pe condamnat, nu poate conduce la admiterea cererii de

reivizuire.

Față de aceste considerente, Curtea

constată că motivul de recurs formulat de condamnat nu se încadrează în

cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

În consecință, urmează ca, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul

declarat de condamnatul I.T. ca nefondat, conform dispozitivului.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen.;

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul I.T. împotriva deciziei penale nr. 364 din 9 mai 2003 a

Curții de Apel Galați.

Obligă recurentul la

700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

21 octombrie 2003.

Sursă