ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1453/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 242 din 7 iunie

2002 a Tribunalului Galați, a fost condamnat inculpatul I.M. la pedeapsa de 5

ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat,

prevăzută de art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art.

73 lit. b), art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) din același cod, precum și la 3

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 36 C. pen., cu referire

la art. 34 lit. b) și art. 35 din același cod, a fost contopită pedeapsa de 5

ani și 2 luni închisoare cu pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 1417 din 25 mai 2001 a Judecătoriei Galați, inculpatul

urmând a executa în final pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare și 3 ani

interzicerea unor drepturi.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și a fost dedusă perioada executată de la 23 octombrie 2001, la

zi.

Totodată, au fost anulate formele de

executare emise în baza sentinței penale nr. 1417/2001 a Judecătoriei Galați.

În ceea ce privește latura civilă a

cauzei, inculpatul a fost obligat să plătească suma de 30.000.000 lei cu titlu

de despăgubiri civile și 50.000.000 lei daune morale către părțile civile S.V.

și S.Ș.

Pentru a pronunța această sentință

prima instanță a reținut în esență, următoarea situație de fapt:

În anul 1995, victima S.G. s-a

căsătorit cu sora inculpatului (S.L.), relațiile dintre aceștia

deteriorându-se, astfel că în luna decembrie 2000, s-au separat în fapt,

victima fiind în relații de dușmănie cu membrii familiei I.

În seara zilei de 22 octombrie 2001,

inculpatul s-a întâlnit cu victima în apropierea magazinului SC D. SRL din

comuna Pechea, între ei având loc o dispută verbală, inculpatul lovindu-l

lovindu-l pe S.G. cu pumnii în față. În acest context, victima a scos un cuțit

din buzunarul hainei, însă nu l-a folosit, întrucât, inculpatul i-a aplicat în

continuare lovituri cu pumnii, lovituri în urma cărora victima a căzut pe

stradă.

Deși, l-a dezarmat pe S.G., acesta

fiind căzut la pământ, inculpatul a continuat activitatea agresivă și i-a

aplicat lovituri cu cuțitul în diferite zone ale corpului, până ce l-a adus în

stare de inconștiență.

Ulterior, victima a fost

transportată la Spitalul județean Sf. Apostol Andrei din Galați, unde a

decedat.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală,

depozițiilor martorilor S.A., N.M., C.D., N.P., I.N., L.G., I.S., S.L. și I.S.

și rapoartelor medico-legale, probe coroborate cu declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel Galați, prin decizia penală

nr. 532 din 3 octombrie 2002, a admis apelurile formulate de părțile civile

S.V. și S.Ș., a desființat sentința atacată numai cu privire la latura civilă

și a majorat despăgubirile civile de la 30.000.000 lei la 60.000.000 lei, iar

daunele morale de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei.

Prin aceeași decizie au fost

respinse ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Galați și inculpat.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și părțile civile.

Prin recursul parchetului se critică

hotărârile pronunțate cu privire la individualizarea pedepsei aplicate

inculpatului, solicitându-se înlăturarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Părțile civile au criticat

hotărârile pronunțate tot sub aspectul laturii penale, apreciind, că pedeapsa

aplicată este prea blândă.

Examinând motivele de recurs

invocate, Curtea constată, că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Galați este fondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare, iar

recursurile formulate de părțile civile sunt inadmisibile.

Cu privire la recursul Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Galați;

Instanțele de fond și de apel au

reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând

corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege mai

sus arătat.

În speță, reținerea dispozițiilor

art. 73 lit. b) C. pen., se impune.

Potrivit acestui text, constituie

circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice

tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate

produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin

altă acțiune ilicită gravă.

Din împrejurările comiterii faptei

și a modului de a acționa al inculpatului se desprinde concluzia, așa cum bine

au reținut instanța de fond și cea de apel, că în momentul săvârșirii

infracțiunii, inculpatul s-a aflat într-o puternică stare de tulburare, fiind

incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

Din ansamblul probator aflat în

dosar, rezultă că inculpatul a acționat în urma unei suite de situații

provocatorii generate de victimă, care au dus în final, la reacția violentă a

inculpatului.

Astfel, între inculpat și victimă

preexista o stare de dușmănie de mai mulți ani, victima manifestându-se violent

în familie, lovind atât pe fosta soție, cât și pe părinții inculpatului,

împrejurare care a creat în psihicul inculpatului o stare emoțională deosebită

în momentul când se întâlnea cu victima.

În seara în care s-a săvârșit

infracțiunea, victima a fost cea care l-a acostat pe inculpat sub pretextul

intenției de a discuta cu acesta, și tot victima a fost cea care a scos din

buzunar un cuțit, l-a amenințat pe inculpat și l-a lovit, cauzându-i leziunile

înscrise în raportul de constatare medico-legală.

Urmare a atitudinii agresive a

victimei, inculpatul a reacționat, l-a dezarmat pe S.G. și i-a aplicat mai

multe lovituri care în final au determinat decesul victimei.

Această succesiune de situații

conduce la concluzia că atitudinea victimei a avut un rol importat în derularea

agresiunii și că inculpatul a acționat ca urmare a stării de pericol în care

s-a considerat în momentul scoaterii cuțitului de către victimă.

În raport de considerentele expuse,

Curtea constată că dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., au fost bine reținute,

motiv pentru care prima critică formulată prin recursul parchetului nu este

fondată.

Recursul este însă fondat în ceea ce

privește individualizarea pedepsei, sancțiunea stabilită de numai 5 ani și 2

luni închisoare, orientată spre limita inferioară a textului sancționator în

urma aplicării art. 76 lit. a) și alin. (2) din același text, este prea blândă

și nu respectă criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Potrivit textului arătat, la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ținea seama de dispozițiile Părții

generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în parte specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului, de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Ori, în speță, analizarea exclusivă

a unora dintre criteriile menționate (în special poziția sinceră a

inculpatului) ignorându-se celelalte, inclusiv pericolul social concret al

faptei, și mai ales urmările ireparabile ale infracțiunii, a determinat

aplicarea unei sancțiuni greșit individualizate.

Totodată, nu s-au analizat cu

atenție datele ce caracterizează persoana făptuitorului care nu este la prima

faptă penală, el fiind anterior condamnat la pedeapsa de un an închisoare tot

pentru săvârșirea unei infracțiuni contra persoanei (vătămare corporală gravă).

În raport de aceste elemente de

circumstanțiere ale faptei și făptuitorului se impune reindividualizarea

pedepsei aplicate, în sensul majorării sancțiunii la 10 ani închisoare.

Ca atare, recursul declarat va fi

admis numai sub acest aspect, menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârii,

inclusiv dispozițiile art. 36 C. pen., art. 34 lit. b) și art. 35 din același

cod, referitoare la contopirea pedepsei aplicate, prin prezenta deciziei cu

pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1417/2001 a

Judecătoriei Galați, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 10 ani

închisoare.

Se va deduce perioada arestării

preventive a inculpatului de la 23 octombrie 2001, la zi.

Cu privire la recursul declarat de

partea civilă S.V.;

Prin recursul formulat, partea

civilă a solicitat înlăturarea dispozițiilor art. 73 lit. b) și a), art. 74

lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen., și majorarea pedepsei aplicate.

Potrivit art. 385

2

coroborat cu art. 362 lit. d) C. proc. pen., partea civilă poate declara recurs

numai în ceea ce privește latura civilă. Ori, prin recursul formulat, partea

civilă a atacat decizia Curții de Apel Galați pe latură penală, ceea ce nu este

admisibil, motiv pentru care recursul va fi respins în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) din același cod.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenta parte civilă a fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, împotriva deciziei penale nr. 532/

R din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel Galați, privind pe inculpatul I.M.

Casează decizia penală

sus-menționată și sentința penală nr. 242 din 7 iunie 2002 a Tribunalului

Galați, numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului I.M., pe

care o majorează de la 5 ani și 2 luni închisoare, la 10 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1)

raportat la art. 175 alin. (1), cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 și art.

76 C. pen.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 23 octombrie 2001, la 21 martie 2003.

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de partea civilă S.V. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurenta parte civilă la

plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 martie 2003.