ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 880/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr.513 din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați. S-a prezentat inculpatul în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat N.I., lipsind intimatele părți civile Spitalul Județean Galați și B.V. Procedura de citare a fost îndeplinită. Apărătorul inculpatului a cerut admiterea recursului punând concluzii cu privire la reducerea pedepsei. Procurorul a cerut respingerea recursului ca nefondat, considerând că pedeapsa aplicată a fost just individualizată . C U R T E A Asupra recursului de față, In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr.151/4.04.2002,pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr.1421/2001 inculpatul M.V.

a fost condamnat la 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art.20 Cod penal în referire la art.174 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a și b Cod penal prin schimbarea încadrării juridice conform art.334 din Codul de procedură penală din art.20 Cod penal în referire la art.174 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.

In baza dispozițiilor art.61 al.1 teza a II-a Cod penal s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate a restului din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.45/22.01.1998 pronunțată de Judecătoria Tecuci, rest de pedeapsă ce a fost contopit cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința apelată, dispunându-se executarea acesteia din urmă sporită la 5 ani și 2 luni închisoare și a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal pe o durată de 2 ani. Inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art.64 Cod penal pe durata stabilită de art.71 Cod penal, i-a fost menținută starea de arest și i s-a dedus perioada arestării preventive de la 23.11.2001 până la 4.04.2002.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 17.294.495 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Județean Sf.Apostol Andrei Galați și la plata sumei de 10.000.000 lei cu același titlu către partea civilă B.V. De asemeni, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că în seara zilei de 30.10.2001, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul a aplicat părții vătămate B.V. cu care întreținea relații în afara căsătoriei, o lovitură cu un cuțit în regiunea hemitoracelui provocându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața . Impotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul M.V.

In apelul său Parchetul a invocat nelegalitatea și netemeinicia acesteia din următoarele considerente : Din examinarea fișei de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta prin sentința penală nr.758/25.09.1996 pronunțată de Judecătoria Tecuci a fost condamnat la 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208-209 lit.c și e Cod penal,pedeapsă executată în perioada 24.11.1996 -30.09.1997 , liberându-se condiționat cu 296 zile înainte de expirarea pedepsei . Prin sentința penală nr.45 din 22.02.1998, pronunțată de aceeași instanță, inculpatul a fost condamnat la 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol,prevăzută de art.197 al.1 Cod penal pedeapsă executată în perioada 9.12.1997 – 20.12.2000, liberându-se condiționat cu 534 zile înainte de expirarea pedepsei.

Față de antecedentele penale ale inculpatului se apreciază că aplicarea unei pedepse stabilite la minimul special este nejustificată fiind încălcate prevederile art.72 Cod penal, privind criteriile de individualizare a pedepselor , ignorându-se gradul sporit de periculozitate socială a inculpatului și a infracțiunii comise. Că nejustificat de mic este și sporul aplicat în urma contopirii restului de pedeapsă neexecutat de 534 zile cu pedeapsa de 5 ani. S-a mai susținut prin alt motiv de apel că sentința este nelegală întrucăt greșit s-a apreciat că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie față de sentința de condamnare de 1 an și 8 luni închisoare pronunțată de Judecătoria Tecuci la data de 25.08.1996, întrucât inculpatul a comis cea de a doua infracțiune pentru care a fost condamnat la 4 ani și 6 luni închisoare înainte de expirarea duratei pedepsei, în perioada liberării condiționate.

In apelul său inculpatul dimpotrivă a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă solicitând astfel pe cale de consecință redozarea acesteia.Prin decizia penală 513/2002 s-a apreciat că apelurile declarate în cauză sunt fondate dar numai pentru cele ce se vor arăta în continuare: Contrar celor susținute în ambele apeluri se constată că în cauză s-a efectuat o judicioasă operațiune de individualizare a sancțiunii aplicate cu respectarea criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal cu privire la periculozitatea socială a faptei și făptuitorului care, deși recidivist este tânăr și a dat dovadă de totală sinceritate regretând în mod constant cele întâmplate.

Prin urmare, față de aceste împrejurări, nu se impune așa cum s-a solicitat de către apelanți modificarea pedepsei în sensul rmajorării sau micșorării acesteia . Ceea ce instanța a greșit în defavoarea inculpatului este împrejurarea că inculpatul la data comiterii faptei s-ar fi aflat în stare de recidivă postexecutorie față de sentința de condamnare de 1 an și 8 luni închisoare a Judecătoriei Tecuci întrucât acesta a comis cea de a doua infracțiune pentru care a fost condamnat la 4 ani și 6 luni închisoare,înainte de expirarea duratei pedepsei în perioada liberării condiționate. In aceste condiții, s-a pronunțat o hotărâre nelegală, nelegalitate ce s-a înlăturat.

Așa fiind apelurile declarate în cauză urmează a fi admise în temeiul art.379 pct.1 lit.a Cod procedură penală, s-a desființat în parte sentința apelată și în rejudecare s-a înlăturat din încadrarea juridică dată faptei dispozițiile art.37 lit.b Cod penal referitoare la recidiva postexecutorie,menținând pedeapsa aplicată. Impotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei. Examinând cauza în raport de dispozițiile art.385 9 pct.14 Cod procedură penală cât și din oficiu potrivit alin.3 al aceluiași articol, constată că recursul este nefondat . Pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată , ea reflectând gradul de pericol social al faptei, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului care este recidivist, astfel încât o reapreciere a pedepsei în sensul reducerii acesteia nu se impune.

In consecință, cum examinând cauza din oficiu nu se observă motive care să conducă la casarea hotărârilor urmează ca în baza art.385 15 pct.1 lit.b Cod procedură penală să se dispună respingerea recursului declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr.513 din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați, ca nefondat , cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat .

PENTRU ACESTE

MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr.513 din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați, ca nefondat. Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 23 noiembrie 2001 la 20 februarie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 februarie 2003.