ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 880/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei

penale nr.513 din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați.

S-a

prezentat inculpatul în stare de arest, asistat de apărător desemnat din

oficiu, avocat N.I., lipsind intimatele părți civile Spitalul Județean Galați

și B.V.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului a cerut admiterea recursului punând concluzii cu privire la

reducerea pedepsei.

Procurorul

a cerut respingerea recursului ca nefondat, considerând că pedeapsa aplicată a

fost just individualizată .

C

U R T E A

Asupra

recursului de față,

In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr.151/4.04.2002,pronunțată de Tribunalul

Galați în dosarul nr.1421/2001 inculpatul M.V. a fost condamnat la 5 ani

închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art.64 lit.a și b Cod penal pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea  de

omor prevăzută de art.20 Cod penal în referire la art.174 Cod penal cu

aplicarea art.37 lit.a și b Cod penal prin schimbarea încadrării juridice

conform art.334 din Codul de procedură penală din art.20 Cod penal în referire

la art.174 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.

In baza dispozițiilor art.61 al.1 teza a II-a Cod penal s-a

dispus revocarea beneficiului liberării condiționate a restului din pedeapsa de

4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.45/22.01.1998

pronunțată de Judecătoria Tecuci, rest de pedeapsă ce a fost contopit cu

pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința apelată, dispunându-se

executarea acesteia din urmă sporită la 5 ani și 2 luni închisoare și a

pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și

b Cod penal pe o durată de 2 ani.

Inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art.64

Cod penal pe durata stabilită de art.71 Cod penal, i-a fost menținută starea de

arest și i s-a dedus perioada arestării preventive de la 23.11.2001 până la

4.04.2002.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 17.294.495 lei cu

titlu de  despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Județean Sf.Apostol

Andrei Galați și la plata sumei de 10.000.000 lei cu același titlu către partea

civilă B.V.

De asemeni, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că în seara

zilei de 30.10.2001, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul a aplicat

părții vătămate B.V. cu care întreținea relații în afara căsătoriei, o lovitură

cu un cuțit în regiunea hemitoracelui provocându-i leziuni ce i-au pus în

primejdie  viața .

Impotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul M.V.

In apelul său Parchetul a invocat nelegalitatea și netemeinicia

acesteia din următoarele considerente :

Din examinarea fișei de cazier judiciar a inculpatului rezultă

că acesta prin sentința penală nr.758/25.09.1996 pronunțată de Judecătoria

Tecuci a fost condamnat la 1 an și 8 luni închisoare  pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208-209 lit.c și e Cod

penal,pedeapsă executată în perioada 24.11.1996 -30.09.1997 , liberându-se

condiționat cu 296 zile înainte de expirarea pedepsei .

Prin sentința penală nr.45 din 22.02.1998, pronunțată de aceeași

instanță, inculpatul a fost condamnat la 4 ani și 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de viol,prevăzută de art.197 al.1 Cod penal pedeapsă

executată în perioada 9.12.1997 – 20.12.2000, liberându-se condiționat cu 534

zile înainte de expirarea pedepsei.

Față de antecedentele penale ale inculpatului se apreciază că aplicarea

unei pedepse stabilite la minimul special este nejustificată fiind încălcate

prevederile art.72 Cod penal, privind criteriile de individualizare a

pedepselor , ignorându-se  gradul sporit de periculozitate socială a

inculpatului și a infracțiunii comise.

Că nejustificat de mic este și sporul aplicat în urma contopirii

restului de pedeapsă neexecutat de 534 zile cu pedeapsa de 5 ani. S-a mai

susținut prin alt motiv de apel că sentința este nelegală întrucăt greșit s-a

apreciat că inculpatul  se află în stare de recidivă postexecutorie  față  de

sentința   de   condamnare   de  1  an  și   8 luni  închisoare pronunțată de

Judecătoria Tecuci la data de 25.08.1996, întrucât inculpatul a comis cea de a

doua infracțiune pentru care a fost condamnat la 4 ani și 6 luni închisoare

înainte de expirarea duratei pedepsei, în perioada liberării condiționate.

In apelul său inculpatul dimpotrivă a susținut că pedeapsa

aplicată este prea severă solicitând astfel pe cale de consecință redozarea

acesteia.Prin decizia penală 513/2002 s-a apreciat că apelurile declarate în

cauză sunt fondate dar numai pentru cele ce se vor  arăta în continuare:

Contrar celor susținute în ambele apeluri se constată că în cauză

s-a efectuat o judicioasă operațiune de individualizare a sancțiunii aplicate

cu respectarea  criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal cu privire la

periculozitatea socială a faptei și făptuitorului care, deși recidivist este

tânăr și a dat dovadă de totală sinceritate regretând în mod constant cele

întâmplate.

Prin urmare, față de aceste împrejurări, nu se impune așa cum

s-a solicitat de către apelanți modificarea  pedepsei în sensul rmajorării sau

micșorării acesteia .

Ceea ce instanța a greșit în defavoarea inculpatului este

împrejurarea că inculpatul la data comiterii faptei s-ar fi aflat în stare de

recidivă postexecutorie  față de sentința de condamnare de 1 an și 8 luni

închisoare a Judecătoriei Tecuci întrucât acesta a comis cea de a doua infracțiune

pentru care a fost condamnat la 4 ani și 6 luni închisoare,înainte de expirarea

duratei pedepsei în perioada liberării condiționate.

In aceste condiții, s-a pronunțat o hotărâre nelegală,

nelegalitate ce s-a înlăturat.

Așa fiind apelurile declarate în cauză urmează a fi admise în

temeiul art.379 pct.1 lit.a Cod procedură penală, s-a desființat în parte

sentința apelată și în rejudecare s-a înlăturat din încadrarea juridică dată

faptei dispozițiile art.37 lit.b Cod penal referitoare la recidiva postexecutorie,menținând

pedeapsa aplicată.

Impotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, care a

solicitat reducerea pedepsei.

Examinând cauza în raport de dispozițiile art.385

9

pct.14 Cod procedură penală  cât și din oficiu potrivit alin.3 al aceluiași articol,

constată că recursul este nefondat .

Pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată , ea

reflectând gradul de pericol social al faptei, dar și datele ce  caracterizează

persoana inculpatului care este recidivist, astfel încât  o reapreciere a

pedepsei în sensul reducerii acesteia nu se impune.

In consecință, cum examinând cauza din oficiu nu se observă

motive  care  să  conducă   la   casarea  hotărârilor  urmează  ca  în baza

art.385

15

pct.1 lit.b Cod procedură penală să se dispună respingerea

recursului declarat de  inculpatul  M.V.  împotriva  deciziei  penale nr.513

din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați, ca nefondat , cu obligarea

recurentului la cheltuieli judiciare către stat .

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE

LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat  de inculpatul M.V. împotriva

deciziei penale nr.513 din 26 septembrie 2002  a Curții de Apel Galați, ca

nefondat.

Deduce

din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 23 noiembrie 2001

la 20 februarie 2003.

Obligă pe recurent să plătească statului  1.100.000 lei,  din

care suma de  300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 20 februarie 2003.