ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4101/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 639

din 22 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Galați, secția penală, în

dosarul nr. 2775/P/2003, s-a dispus condamnarea inculpatului O.I. în prezent

deținut în Penitenciarul Galați, la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. și 4

ani pedeapsa complementară, prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 20 C. pen.,

raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 175 lit. c) C. pen. și art. 176

lit. b) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav și 4 ani

pedeapsa complementară, prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C.

pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus executarea de către

inculpat a pedepsei celei mai grele de 12 ani închisoare sporită cu 3 ani,

inculpatul executând în final 15 ani închisoare și 4 ani pedeapsa

complementară, prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen.,

i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1)

C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului, iar în

temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării

preventive de la 11 martie 2000 la zi.

În fapt, s-a reținut că, în

data de 10 martie 2000, inculpatul O.I., folosindu-se de un cuțit a lovit

partea vătămată O.F. în zona suprasternală și ulterior cu o nouă lovitură în

piciorul stâng.

În aceleași împrejurări, a

coborât de la etaj victima S.A., mama părții vătămate O.I., care s-a deplasat

pe hol spre camera inculpatului, în spatele părții vătămate O.F.

Inculpatul, folosindu-se de

același cuțit, a lovit victima cauzându-i un politraumatism cu plagă înțepat tăiată

lombaro-stângă penetrante și plagă renală stângă care au condus la deces.

Împotriva hotărârii primei

instanțe a declarat apel inculpatul O.I.

La termenul din 15 iunie

2005, fixat pentru judecarea apelului, instanța de control judiciar, respectiv

Curtea de Apel Galați, în baza prevederilor art. 300

2

C. proc. pen.,

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., verificând

legalitatea și temeinicia arestării preventive, a menținut starea de arest a

inculpatului.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive subzistă și, în raport de faza procesuală în care se află

cauza, se impune privarea de libertate în continuare a inculpatului.

Împotriva încheierii din 15

iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Galați, a declarat recurs, în termen

legal, inculpatul O.I. care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii

atacate și revocarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Potrivit dispozițiilor art.

160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea

atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic

legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) al

aceluiași articol, „când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impune în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată,

menținerea arestării preventive”.

În cauză, așa cum rezultă

din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor

dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de

drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă,

impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte apreciază că,

în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările

comiterii faptelor, inculpatul lovind cu cuțitul două persoane, una dintre

acestea decedând după scurt timp, de circumstanțele personale ale inculpatului,

dar și de conduita acestuia, care a avut o poziție procesuală nesinceră,

lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea

publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna

desfășurare a justiției.

Împrejurarea că în cauză a fost

pronunțată o hotărâre de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumția de

nevinovăție, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile

legii.

Toate aceste aspecte

justifică dispoziția instanței de apel în sensul menținerii arestării preventive,

astfel că, Înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul O.I.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul O.I. împotriva încheierii din 15

iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, în dosarul nr.

263/2005.

Conform dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de

800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 iulie 2005.