ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6372/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 189 din 25 martie 2005 a Tribunalului Brașov, în baza art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., inculpatul R.L.M. a fost condamnat, la o pedeapsă de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 20 raportat la art. 174, art. 176 lit. d) C. pen., și art. 65 C. pen., același inculpat a fost condamnat, la 9 ani închisoare și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani ce se execută după pedeapsa principală, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, ce se execută după pedeapsa principală.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, reținerea și arestarea preventivă a inculpatului începând cu data de 17 martie 2004, la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului. În baza art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul I.C.D. a fost condamnat, la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 20 raportat la art. 174, art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și art. 65 C. pen., același inculpat a fost condamnat, la pedeapsa de 9 ani închisoare și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani ce se execută după pedeapsa principală, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate mai sus inculpatului I.C.D., în cea mai grea, de 10 ani închisoare și pedeapsa complimentară prevăzută de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani ce se execută după pedeapsa aplicată. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, reținerea și arestarea preventivă a inculpatului, începând cu data de 17 martie 2004, la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, art. 998 și art. 1003 C. civ., a obligat în solidar inculpații R.L.M.

și I.C.D. să plătească părții civile C.A.S.J. Brașov, suma de 7.492.228 lei reprezentând pretenții medico-sanitare acordate părții vătămate C.R.A. A obligat în solidar inculpații R.L.M. și I.C.D. să plătească părții civile C.R.A. suma de 1.000.000.000 lei reprezentând daune morale și părții civile C.G. suma de 25.000.000 lei reprezentând daune materiale. Au fost respinse celelalte pretenții formulate de către partea civilă C.G. A constatat că, prejudiciul a fost recuperat în parte, în natură. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumei de 2.220.000 lei, astfel: - de la inculpatul R.L.M. suma de 1.000.000 lei și de la inculpatul I.C.D. suma de 1.200.000 lei.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către partea vătămată C.G. a următoarelor obiecte, aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov: - o foarfecă metalică cu lungimea părții active de 11 cm și lățimea de 0,8 cm uzată 20 % și a două fragmente din lemn ale unei bâte de base-ball rupte, cu lungimea totală de 65 cm și diametrul de maxim 18 cm. În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus a se suporta din fondurile Ministerului de Justiție a sumei de 1.000.000 lei (1 x 200.000 lei; 2 x 400.000 lei), reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu ce se virează către Baroul de Avocați Brașov și suma de 2.252.000 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor medico-legale efectuate în cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații să plătească cheltuieli judiciare în cuantum de 15.000.000 lei, câte 7.500.000 lei fiecare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 10 decembrie 2003, în jurul orei 10,30, cei doi inculpați au sustras bunuri în valoare de 10 milioane lei din locuința părții vătămate C.G. și fiind surprinși în locuință de fiul părții vătămate, C.R., în vârstă de 20 ani, i-au aplicat mai multe lovituri cu o bâtă de base-ball și l-au înjunghiat cu o foarfecă, cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie. S-a mai reținut că inculpatul R.L.M. cunoștea familia părții vătămate C.G.

prin intermediul unuia dintre fiii acesteia, precum și imobilul în care locuiau, unde fusese într-o vizită, iar în dimineața zilei respective, după ce luase hotărârea infracțională împreună cu inculpatul I.C.D., cei doi au urmărit aproximativ 2 ore imobilul în care locuia partea vătămată și după ce au văzut două persoane părăsind casa, au verificat dacă se mai afla cineva acasă, apoi au sărit poarta în curtea imobilului, au pătruns în garaj, iar apoi prin efracție în casă. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și cei doi inculpați. Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul netemeiniciei, solicitând instanței de apel aplicarea unui spor de pedeapsă și al nelegalității sub aspectul aplicării măsurii de siguranță a confiscării speciale.

Inculpatul apelant I.C.D. a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav, susținând că nu a lovit victima, iar inculpatul R.L.M. a solicitat reducerea pedepselor. Curtea de Apel Brașov a admis apelurile declarate în cauză, a casat parțial sentința atacată și rejudecând a majorat pedeapsa aplicată inculpatului R.L.M., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie de la 9 ani închisoare la 11 ani închisoare și pentru infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav de la 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., la 12 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 12 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

Cu privire la inculpatul I.C.D. s-a majorat pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare, iar pentru tentativa la infracțiunea de omor deosebit de grav de la 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., la 12 ani și 6 luni închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. Conform art. 33 lit. b), art. 34 și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani și 6 luni închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. Prin aceeași decizie s-a înlăturat din conținutul pedepselor accesorii aplicate celor doi inculpați dispozițiile art. 64 lit. d) C. pen., și s-a înlăturat măsura de siguranță a confiscării speciale, menținându-se restul dispozițiilor sentinței atacate.

S-a constatat că instanța de fond a stabilit o corectă stare de fapt, întemeiată pe probele administrate în cauză, iar încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de către inculpați este legală. Instanța de control judiciar a apreciat că în cauză se impunea reținerea prevederilor art. 33 lit. b) C. pen., care reglementează concursul ideal, dat fiind că în acțiunea inculpaților, datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe care le-a produs se găsesc realizate elementele constitutive ale celor două infracțiuni reținute în sarcina lor. De asemenea, instanța de apel a înlăturat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen., respectiv interzicerea drepturilor părintești, considerând că nu se justifică aplicarea în mod automat a acestor prevederi.

Totodată, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen., constatând că sumele de bani încasate de cei doi inculpați nu trebuiau confiscate, în condițiile în care aceștia au fost obligați în solidar la plata despăgubirilor către partea civilă. În ce privește individualizarea pedepselor s-a apreciat că nu a fost realizată în deplină concordanță cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., dat fiind că pedepsele stabilite și aplicate în cauză nu corespund gradului de pericol social deosebit de ridicat al faptelor săvârșite și nici periculozității inculpaților, astfel că s-au majorat pedepsele aplicate de prima instanță. Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații criticând-o sub aspectul individualizării pedepselor aplicate de către instanța de apel, pe care le consideră exagerate în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptelor și cu cele personale ale fiecăruia dintre ei.

Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate. În concordanță cu probele administrate, instanțele au reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpaților, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunile săvârșite de aceștia. La stabilirea pedepselor au fost avute în vedere de către instanța de apel toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, s-a ținut cont de faptul că inculpații au comis infracțiuni cu grad ridicat de pericol social, au acționat deosebit de violent asupra părții vătămate căreia i-au aplicat lovituri puternice și repetate cu o bâtă de base-ball și au înjunghiat-o cu o foarfecă, acțiuni pe care inculpații le-au desfășurat prin eforturi conjugate.

Loviturile aplicate au vizat zone vitale ale corpului părții vătămate, respectiv zona capului și a toracelui, producându-i acesteia leziuni traumatice grave care i-au pus viața în primejdie. S-a mai avut în vedere în ceea ce-l privește pe inculpatul I.C.D. că acesta a săvârșit infracțiunile din cauza de față în stare de recidivă postexecutorie, în condițiile în care anterior a mai comis într-un timp foarte scurt două tentative la infracțiunea de omor. În aceste împrejurări, Înalta Curte apreciază că nu se justifică reducerea pedepselor aplicate inculpaților de către instanța de apel, pedepse în măsură să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Cum alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursurile inculpaților urmează a fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Se va deduce din pedepsele aplicate, conform art. 88 C. pen., timpul arestării preventive pentru fiecare inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.L.M. și I.C.D. împotriva deciziei penale nr. 264/ Ap din 24 august 2005 a Curții de Apel Brașov, secția penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata arestării preventive de la 17 martie 2004, la 10 noiembrie 2005. Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 220 lei (2.200.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 100 lei (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2005.