ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6868/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6868/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 360 din 7
iulie 2005, Tribunalul Brașov l-a condamnat pe inculpatul P.M., la pedepsele
principale de 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.
211 alin. (2) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și de 9 ani
închisoare, pentru infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav,
prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. f) și art. 176 lit.
d), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., precum și la pedeapsa complimentară
de 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C.
pen., pentru ultima infracțiune.
În baza art. 83 C. pen., a revocat,
de fiecare dată, suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 10
ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 971/2001 a Judecătoriei Brașov,
pe care a adăugat-o la pedepsele principale stabilite pentru cele două
infracțiuni.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.
b) și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele, aplicând pedeapsa principală cea
mai grea, de 11 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complimentară de 4 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., I-a
aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a), b), c) și e) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
Din pedeapsa principală a scăzut
perioada prevenției, de la data de 30 mai 2004 la zi și a menținut arestarea
preventivă a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a
dispus confiscarea specială a cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii.
A constatat că persoana vătămată SC
F. SRL Ghimbav nu s-a constituit parte civilă și l-a obligat pe inculpat să
plătească părții civile B.I.N. 30 milioane ROL daune morale, respingând restul
pretențiilor acesteia. L-a mai obligat la plata către partea civilă C.A.S.J.
Brașov a sumei de 5.892.073 lei ROL, despăgubiri civile, iar către stat a sumei
de 9 milioane lei ROL cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre,
prima instanță a reținut că, în seara zilei de 29 mai 2004, după ce a consumat
băuturi alcoolice, inculpatul s-a înarmat cu un cuțit și s-a deplasat la sediul
unității parte civilă SC F. SRL Ghimbav cu intenția de a sustrage scânduri.
Prin escaladarea gardului împrejmuitor, a pătruns în incinta unității și a
sustras 10 scânduri pe care le-a aruncat peste gard. Fiind observat de partea
vătămată B.I.N. și martorul T.L., paznicii unității, inculpatul a încercat să
sară gardul, dar fiind lovit de partea vătămată cu un furtun a căzut în
interiorul curții, moment în care a înjunghiat-o pe aceasta de trei ori în zona
toracică stângă. În urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni
constând în plăgi prin înjunghiere în hemitoracele stâng penetrante,
pneumotorax parțial stâng, care au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale
și care i-au pus viața în primejdie.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat apel inculpatul solicitând reducerea pedepsei, motivând că a fost
lovit de partea vătămată, fiind nevoit să riposteze.
Prin decizia penală nr. 280/ AP din
14 septembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția penală, s-a respins, ca
nefondat, apelul declarat de inculpatul P.M. împotriva sentinței penale sus
menționate, menținându-se starea de arest.
Împotriva acestei decizii, în termen
legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub
aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, pe care o consideră prea
aspră în raport de împrejurările săvârșirii faptelor, respectiv faptul că a
lovit partea vătămată fiind nevoit să se apere de atacul acesteia.
Examinând decizia recurată prin
prisma cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.,
Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Instanța de fond și cea de apel au
aplicat corespunzător criteriile de individualizare judiciară a pedepsei,
prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere atât modul și mijloacele de
săvârșire a faptei (inculpatul s-a înarmat cu un cuțit înainte de a pleca să
sustragă scânduri, a aplicat trei lovituri cu cuțitul în zona inimii, mai mult
decât era necesar pentru a înlătura atacul paznicului), cât și circumstanțele
sale personale (fără ocupație, cu o atitudine parțial sinceră pe parcursul
procesului penal, cu antecedente penale, a comis fapta în stare de recidivă și
în termenul de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., stabilit pentru săvârșirea
unei alte infracțiuni contra patrimoniului). În raport de aceste date,
instanțele au apreciat în mod justificat că, numai prin aplicarea unei pedepse
privative de libertate, în cuantum orientat peste minimul special prevăzut de
lege, se poate realiza scopul preventiv și educativ al pedepsei prevăzut de art.
52 C. pen.
Pentru aceleași considerente, având
în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în
considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385
9
alin. (3) C.
proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) din
același cod, va respinge recursul formulat de inculpat, ca nefondat, apreciind
că nu sunt motive pentru reducerea pedepsei aplicată recurentului – inculpat de
instanța de fond.
Conform dispozițiilor art. 385
16
alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar
în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul – inculpat va fi obligat
la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 280/ Ap din 14
septembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția penală.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 30 mai 2004 la 7
decembrie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata
sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat
din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7
decembrie 2005.