ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4503/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 296/ S din

2 iunie 2004, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul M.L., la pedeapsa de

10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și

deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i)

și art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod.

În baza art. 39 alin. (1) și (2) C.

pen., raportat la art. 34 lit. a) și art. 35 alin. (3) din același cod, s-a dispus

contopirea restului de 4 ani, 9 luni și 4 zile închisoare, din pedeapsa de 12

ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 186 din 24 octombrie 1997 a

Tribunalului Brașov, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare, pe

care a sporit-o cu un an, deci în final 11 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerilor drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a dispus și aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut

din pedeapsa aplicată, durata reținerii din data de 9 decembrie 2003 și

perioada arestării preventive de la 10 decembrie 2003 la zi, iar în baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

S-a dispus anularea vechiului mandat

de executare (nr. 330/1999, emis la 13 februarie 1998 de către Tribunalul

Brașov).

S-a constatat că partea vătămată T.M.

nu s-a constituit parte civilă.

L-a obligat pe inculpat să plătească

suma de 6.654.717 lei cheltuieli de spitalizare a părții vătămate, către partea

civilă Spitalul militar de urgență Regina Maria Brașov.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 6.000.000 lei, cheltuieli

judiciare către stat.

Prima instanță a reținut că, atât

partea vătămată T.M., cât și inculpatul M.L. se aflau încarcerați în

Penitenciarul Codlea, în executarea unor pedepse, primul pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, iar secundul pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

În același timp, se afla încarcerată

și numita F.R., aflată în curs de judecată, cunoștință comună a părților. În

legătură cu aceasta, între inculpat și partea vătămată au avut loc discuții,

inculpatul fiind gelos pe celălalt.

În dimineața zilei de 4 decembrie

2003, în jurul orelor 8,30, aceștia au fost scoși în curtea de plimbare a

penitenciarului, împreună cu alți deținuți.

Cu acest prilej, inculpatul și

partea vătămată au purtat o discuție în legătură cu F.R. și, la un moment dat,

inculpatul a scos un cuțit care era ascuns la șoseta unui picior și cu acesta a

aplicat părții vătămate o lovitură în regiunea toraco-abdominală,

antero-laterală stângă.

Partea vătămată s-a așezat lângă

poarta de acces și a încercat să oprească hemoragia cu o batistă, oferită de un

alt deținut.

Apoi s-a deplasat până la camera de

detenție, unde constatând gravitatea leziunii suferite, a anunțat

supraveghetorul de cameră care, la rândul său, a anunțat subofițerul de

supraveghere.

Partea vătămată a fost dusă la

infirmeria penitenciarului și apoi la Spitalul militar Brașov, unde a fost

supusă unei intervenții chirurgicale.

Potrivit raportului de constatare

medico-legală, partea vătămată a prezentat la internare, plagă toracică antero

laterală bazală spațiul VIII intercostal stâng, de 2 cm, aproximativ

orizontală, margini regulate, traumatopnee și insuficiență cardio-respiratorie

medie. S-a intervenit chirurgical, operație toracotomie anterolaterală spațiul

VIII intercostal. Leziunile s-au putut produce prin lovirea cu un instrument

înțepător-tăietor și au necesitat 30-45 zile îngrijiri medicale. Instrumentul

înțepător-tăietor folosit la agresiune a pătruns în organismul victimei după o

direcție dinainte înapoi și ușor înclinat de sus în jos pe o adâncime de circa

8-10 cm. Se menționează că leziunile i-ai pus în primejdie viața victimei.

Împotriva sentinței au declarat apel

partea vătămată T.M. și inculpatul M.L. și ambii au solicitat admiterea

apelului și desființarea sentinței, iar în urma rejudecării, achitarea

inculpatului, întrucât acesta nu a săvârșit fapta, leziunile suferite de partea

vătămată fiind produse prin autoaccidentare.

Prin decizia penală nr. 276/ Ap din

11 august 2004, Curtea de Apel Brașov, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpat și ca inadmisibil apelul declarat de partea vătămată.

Se motivează că mijloacele de probă

care au reliefat starea de fapt reținută, sunt declarațiile inițiale ale părții

vătămate, cât și cea din data de 2 iunie 2004 la prima instanță și care se

coroborează perfect cu declarațiile din cursul urmăririi penale ale martorilor

A.L., D.D., D.A. și C.N. și cu raportul de constatare medico-legală și planșa

fotografică, privind examinarea vestimentației părții vătămate.

Că modificarea declarațiilor părții

vătămate și ale martorilor în cursul cercetării judecătorești, nu sunt

justificate, iar varianta relevată de aceștia în sprijinul inculpatului, în

sensul că partea vătămată s-a împiedicat și a căzut, înțepându-se de lamela

unui grătar, este neverosimilă, fiind combătută de concluziile medico-legale,

coroborate cu declarațiile inițiale ale părții vătămate și martorilor.

Împrejurarea că partea vătămată și-a

schimbat declarația, a fost considerată ca fiind urmare a intervenției

inculpatului, fapt relevat de biletele găsite la partea vătămată, scrise de

inculpat, astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică de

natură grafică și declarația părții vătămate la prima instanță, la termenul din

2 iunie 2004.

Împotriva deciziei instanței de

apel, au declarat recurs inculpatul și partea vătămată, reiterând susținerile

că inculpatul nu a comis fapta reținută în sarcina sa, că partea vătămată s-a

autoaccidentat, solicitându-se să se dispună achitarea.

Apărătorul inculpatului a susținut

acest motiv, iar în subsidiar, să se aprecieze dacă sunt temeiuri pentru

reducerea pedepsei.

Cu privire la recursul declarat de

inculpat.

Acesta este nefondat.

Din examinarea hotărârilor

pronunțate în cauză și a probelor administrate, se constată că instanțele de

judecată au făcut o judicioasă analiză a probelor administrate și le-au

interpretat just, reținând corect situația de fapt și vinovăția inculpatului.

În

mod just instanțele au considerat că modificarea declarațiilor părții vătămate

și ale martorilor în cursul cercetării judecătorești, în sensul susținerilor

inculpatului, că partea vătămată s-a împiedicat și căzut, lovindu-se de lama

unui grătar, nu pot fi luate în considerare, fiind contrare realității faptice.

Prin trei bilete trimise părții

vătămate, inculpatul a solicitat insistent acesteia să-și schimbe declarațiile

și să declare că „s-a lovit în curte, nu știe unde și în ce”, făcându-i și

promisiunea că îi va plăti cât va cere, după liberare.

Întrucât inculpatul este recidivist,

că la data faptei executa o pedeapsă pentru infracțiunea de omor, și s-a

dovedit că este un element periculos, fiind înarmat cu un cuțit la locul de

deținere, pe care nu a ezitat să-l folosească, după o simplă discuție cu partea

vătămată, insistențele inculpatului pentru schimbarea declarațiilor, au fost de

natură să influențeze partea vătămată și pe martori ca să schimbe declarațiile,

de teama reacțiilor violente din partea inculpatului.

Totodată, apărarea inculpatului este

combătută și de actul medico-legal din care rezultă că leziunile prezentate de

partea vătămată au fost produse prin lovire cu un instrument înțepător-tăietor,

care a pătruns în organism după o direcție dinainte înapoi (din față) și ușor

înclinat de sus în jos.

În ceea ce privește pedeapsa

aplicată, se constată că este bine individualizată, cu respectarea criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen. și nu se impune a se reduce, ci dimpotrivă a se

menține la cuantumul fixat, pentru prevenirea unor fapte așa de grave.

Cu privire la recursul declarat de

partea vătămată T.M.

Prin

decizia penală nr. 276/ Ap din 11 august 2004 a Curții de Apel Brașov, atacată

cu recurs, s-a respins apelul declarat de partea vătămată, ca inadmisibil,

motivându-se că, potrivit dispozițiilor art. 362 lit. c) C. proc. pen., partea

vătămată poate declara apel numai în cazurile în care acțiunea penală se pune

în mișcare la plângerea prealabilă, dar numai în ceea ce privește latura

penală.

Ori, în cauză, acțiunea penală s-a

pus în mișcare din oficiu, astfel că apelul părții vătămate este inadmisibil.

Este de relevat și faptul că partea

vătămată T.M. nu s-a constituit parte civilă, păstrându-și numai calitatea de

parte vătămată.

Pentru aceste considerente, soluția

instanței de apel, de respingere ca inadmisibil a apelului declarat de partea

vătămată este corectă.

Neconstatându-se nici motive care se

iau în considerare din oficiu, urmează a se respinge, ca nefondate, ambele

recursuri, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Din durata pedepsei aplicate

inculpatului, se va deduce arestarea preventivă de la 9 decembrie 2003, la data

prezentei decizii.

Recurenții vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpatul M.L. și partea vătămată T.M., împotriva deciziei penale

nr. 276/ Ap din 11 august 2004 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 9 decembrie 2003 la 10

septembrie 2004.

Obligă pe recurenta parte vătămată T.M.

să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 septembrie 2004.