ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.03.2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1348/2004

HOTĂRÂRE
09.03.2004
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1348/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 433/ S din

20 decembrie 2002 a Tribunalului Brașov, modificată în ceea ce privește

încadrarea juridică a faptelor de Curtea de Apel Brașov, inculpatul S.V. a fost

condamnat la 9 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor

calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art.

175 și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 1355/1999 a Judecătoriei Onești și s-a dispus

executarea în întregime a acestei pedepse pe lângă pedeapsa de 9 ani închisoare

aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute în total, 10 ani închisoare.

La data de 11 august 2003,

condamnatul S.V. a formulat contestație la executare, invocând că pedeapsa de

un an închisoare este grațiată.

Prin sentința penală nr. 363/ S din

28 august 2003, Tribunalul Brașov a admis contestația formulată de condamnat, a

descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, în părțile componente și

a constatat că pedeapsa de un an închisoare cu privire la care s-a revocat

suspendarea executării, este grațiată în baza art. 1, art. 2 și art. 4 din

Legea nr. 543/2002, modificată prin O.U.G. nr. 16/2003.

A dispus ca să execute pedeapsa de 9

ani închisoare și a scăzut perioada executată de la 1 aprilie 2002, la zi.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Brașov a declarat apel împotriva sus-menționatei sentințe, criticând-o ca

nelegală, susținând că, contestatorul fiind recidivist este exceptat de la

grațiere, astfel că greșit s-a admis contestația acestuia.

Prin decizia penală nr. 348/ AP din

3 decembrie 2003, Curtea de Apel Brașov, a respins apelul ca nefondat, motivând

că pedeapsa de un an închisoare, care reprezintă primul termen al recidivei, nu

este exceptată de la grațiere.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, criticând-o pe aceasta,

precum și hotărârea primei instanțe, ca nelegale, deoarece s-a făcut o greșită

aplicare a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 543/2002, solicitându-se casarea

ambelor hotărâri pronunțate în cauză și respingerea contestației formulată de

condamnat.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 4 din Legea nr.

543/2002, privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și

sancțiuni, prevederile art. 1 și art. 2 din lege referitoare la grațierea unor

pedepse, nu se aplică celor condamnați pentru infracțiuni săvârșite în stare de

recidivă și celor care sunt recidiviști prin condamnări anterioare.

Excepția de la grațiere este legată

de calitatea de recidivist, care trebuie să fi existat la data adoptării legii

de grațiere și se întinde asupra tuturor pedepselor pe care condamnatul le-a

suferit până la acea dată.

Întrucât prin ultima hotărâre de

condamnare (sentința penală nr. 433/ S din 20 decembrie 2002 a Tribunalului

Brașov) s-a reținut starea de recidivă după condamnare prevăzută de art. 37

lit. a) C. pen., aceasta îl exclude pe condamnat de la aplicarea grațierii

pentru toate pedepsele la care a fost condamnat, inclusiv aceea care constituie

primul termen al recidivei.

Pentru aceste considerente, greșit

s-a admis contestația la executare formulată de condamnat, instanțele de judecată

făcând o greșită aplicare a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 543/2002, ceea

ce constituie motivul de recurs prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct.

17

1

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a se admite recursul declarat de

procuror, a se casa decizia recurată cât și sentința, iar în fond, a se

respinge contestația la executare formulată de condamnatul S.V.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a contestatorului, urmează a se plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 348/

Ap din 3 decembrie 2003 a Curții de Apel Brașov, privind pe condamnatul S.V.

Casează decizia penală atacată,

precum și sentința penală nr. 363/ S din 28 august 2003 a Tribunalului Brașov,

iar în fond, respinge contestația la executare formulată de contestatorul S.V.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

martie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-09-10
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4503/2004
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 296/ S din 2 iunie 2004, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul M.L., la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drep
ÎCCJ 2010-04-20
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3473/2010
. (2) combinat cu art. 303 alin. (6) C. proc. pen., neluându-se în calcul perioada cât dosarul a fost trimis la Curtea Constituțională, astfel încât, termenul de prescripție nu a fost implinit la momentul soluționării recursurilor. Urmare r
ÎCCJ 2009-11-25
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3919/2009
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 179/S din 6 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr. 2819/62/2006 a fost admisă în baza art. 522/1 C. proc. pen. cererea
ÎCCJ 2003-02-26
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 969/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr.248/Ap din 30 octombrie 2002 a Curții de Apel Brașov. S-a prezentat recurentul, în stare de arest, asistat de avocat D.C., apărător desemnat din oficiu,
ÎCCJ 2005-10-04
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5591/2005
fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 635 din 15 octombrie 2001 a Tribunalului Brașov. Recursul declarat de inculpat a fost respins, de asemenea, ca nefondat, prin decizia penală nr. 35/ R din 22 ianuarie 2002, de către Curtea
Sursă