ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2430/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 587 din 18 noiembrie 2003 a Tribunalului Galați a fost condamnat inculpatul M.A. la 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b 1 ) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, și la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de incest prevăzută de art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, sporită la 10 ani și 2 luni închisoare, și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată M.P. nu s-a constituit parte civilă. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: Din căsătorita inculpatului cu martora M.V., au rezultat copii: M.M., M.M., M.I. și M.P. Inculpatul fiind fără ocupație a început să consume băuturi alcoolice, astfel că relațiile de familie s-au deteriorat, acesta în mod frecvent provocând scandaluri urmate de violențe asupra soției, care era nevoită să se refugieze pe la vecini. În luna ianuarie 2003, inculpatul a fost solicitat să-și ajute soacra, împreună cu minora M.P., la unele treburi gospodărești.

După ce au servit masa de seară, inculpatul s-a culcat în pat cu minora, iar în celălalt pat martora N.P., soacra sa. Inculpatul după ce a constatat că N.P. a adormit, a trezit-o pe partea vătămată M.P. și i-a cerut să întrețină raport sexual. Datorită amenințărilor părții vătămate că va țipa inculpatul a renunțat. A doua zi, inculpatul și partea vătămată au plecat spre locuința lor, iar pe drum inculpatul i-a propus părții vătămate să întrețină raport sexual, însă aceasta l-a refuzat. După ce au ajuns acasă, inculpatul i-a cerut soției să meargă la fiica sa pentru a aduce niște fasole. Imediat ce soția inculpatului a plecat din locuință, acesta a luat un băț, a intrat în casă, unde i-a solicitat părții vătămate să se dezbrace, iar la refuzul acesteia a început să o lovească cu bățul peste corp.

În aceste condiții partea vătămată s-a dezbrăcat, inculpatul trântind-o pe pat și a avut un raport sexual cu aceasta. După consumarea raportului sexual, inculpatul i-a spus părții vătămate să se îmbrace, amenințând-o cu moartea dacă îi va spune mamei sale cele întâmplate. În perioada ianuarie – 4 mai 2003, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în aceleași împrejurări, inculpatul a întreținut relații sexuale normale, cu partea vătămată M.P., în mod repetat, prin constrângere. Ulterior partea vătămată i-a spus inculpatului că a rămas însărcinată și în cadrul unei discuții avute cu mama sa, i-a relatat și ei că în mod repetat a fost bătută de inculpat și constrânsă să întrețină relații sexuale cu acesta.

Partea vătămată a fost transportată la spital, unde cu consimțământul acesteia și a mamei ei, martora M.V., personalul medical de specialitate a întrerupt cursul sarcinii. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza plângerii și declarației părții vătămate M.P., declarațiile martorilor M.V., M.M., B.M. și V.E. și declarațiilor inculpatului, care a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa. Raportul de constatare medico-legală a înscris că partea vătămată M.P. a prezentat semnele unei deflorări vechi, a unui avort instrumentat recent, iar pe corp multiple semne de violență. Prin decizia penală nr. 92/ A din 23 februarie 2004, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Astfel, instanța de control judiciar a considerat, că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită și că sancțiunea aplicată este concordantă cu pericolul social al faptei săvârșite. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul, care invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., a susținut, în principal, că nu este vinovat, și că hotărârea de condamnare este urmarea unei erori grave de fapt, iar în subsidiar că pedeapsa aplicată este prea severă. Recursul nu este fondat. Din examinarea probelor administrate, evocate anterior, se constată că instanțele au stabilit în mod corect vinovăția inculpatului M.A. în săvârșirea prin constrângere în perioada ianuarie – 4 mai 2003, în mod repetat, de raporturi sexuale cu fiica sa minoră M.P., profitând de imposibilitatea ei de a se apăra.

Susținerea formulată, în sensul că partea vătămată ar fi întreținut raporturi sexuale cu alți bărbați, a fost în mod justificat înlăturată, neexistând la dosar nici o probă care să ateste acest fapt. Așa fiind, soluția de condamnare confirmată de instanța de control judiciar este concordantă cu probele de vinovăție administrate și nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs. Referitor la pedeapsa de 10 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost individualizată conform art. 72 C. pen., înspre minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere pericolul social al faptei, împrejurările săvârșirii ei, cât și persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale.

Această pedeapsă este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenția săvârșirii de noi infracțiuni și integrarea în comunitate a inculpatului. Întrucât ambele critici din recurs sunt neîntemeiate, iar din examinarea dosarului nu se constată existența vreunui caz de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul ca nefondat, cu obligarea inculpatului recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat. Se va deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 22 mai 2003 la 5 mai 2004 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 92/ A din 23 februarie 2004 a Curții de Apel Galați. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 22 mai 2003 la 5 mai 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2004.