ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4796/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 73 din 24 martie 2003, Tribunalul Alba a condamnat pe inculpatul N.S. la 13 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b), b 1 ) și alin. (3) C. pen., așa cum a fost modificat prin O.G. nr. 143/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de incest, prevăzută de art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 13 ani închisoare sporită cu un an închisoare, inculpatul urmând să execute 14 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. Pe latură civilă, s-a constatat că partea vătămată N.L.O., nu s-a constituit parte civilă în cauză. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: După data de 13 decembrie 2002 când inculpatul a revenit în țară singur după ce fusese în Italia împreună cu soția sa, el locuind cu copii săi minori, N.L.O., de 14 ani și N.O.I., de 15 ani, a început să consume, frecvent, băuturi alcoolice.

În acest context, inculpatul, în perioada decembrie 2002 – ianuarie 2003, amenințându-și fiica și constrângând-o moral, a întreținut cu ea șapte raporturi sexuale, parte din acestea având loc într-o cameră unde erau amplasate două paturi, în unul dormind fiul său care, în momentele respective, se prefăcea că este adormit. În luna ianuarie 2003, mama inculpatului, sesizând că nepoata sa este abătută și bănuind care ar fi cauza unei asemenea stări, privind pe fereastra camerei unde se aflau fiul și nepoata, a văzut că inculpatul o îmbrățișa, fata încercând să scape. Ca atare, N.M. i-a relatat despre bănuielile sale unei vecine, I.D. care, imediat, a telefonat soției inculpatului, aflată în Italia.

La rândul său, aceasta a vorbit cu minora și, ulterior, a anunțat organele în drept. Certificatul medico – legal întocmit la data de 12 februarie 2003 de Serviciul Județean de Medicină Legală Alba, a înscris că N.L.O. a prezentat deflorare veche, ce depășea 14 zile în timp. Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia aplicată, considerată a fi fost individualizată prin neluarea în considerare a datelor ce caracterizează persoana sa. Curtea de Apel Alba – Iulia, prin decizia penală nr. 215 din 24 iunie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Nemulțumit și de hotărârea pronunțată în apel, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, motivele invocate fiind greșita încadrare juridică a faptelor și netemeinicia pedepsei aplicate.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Potrivit art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni. Pentru existența infracțiunii unice, continuate, este necesar ca toate acțiunile care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, să fi fost săvârșite în realizarea aceleiași rezoluții, deci, trebuie să se stabilească ca, în momentul luării hotărârii, făptuitorul și-a reprezentat activitatea infracțională pe care urma să o desfășoare ulterior, în ansamblul său, cel puțin în liniile ei generale.

În cauză, faptele de viol și de incest fiind săvârșite prin aceeași modalitate, în aceleași locuri și la intervale de timp mici, în dauna aceleiași parte vătămată, se reține că inculpatul a avut, de la început, reprezentarea concretă și de ansamblu a activității sale infracționale, acționând pe baza aceleiași hotărâri pusă în practică când s-a ivit prilejul să comită fapte de viol și de incest, fiind deci aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., referitoare la infracțiunea continuată.

Împrejurarea că intervalul de timp dintre unele acțiuni de viol și de incest a fost mai lung decât în alte cazuri (ele întinzându-se, ca perioadă calendaristică, între decembrie 2002 – ianuarie 2003), nu este de natură a se reține că inculpatul a renunțat la un moment dat, la realizarea hotărârii luate inițial și a scinda activitatea infracțională în mai multe infracțiuni de viol și de incest autonome, în concurs, așa cum prevăd dispozițiile art. 33 C. pen., referitoare la concursul de infracțiuni.

În ce privește pedeapsa aplicată, se reține că orientându-se spre pedeapsa de executat, de 14 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., instanța a considerat pericolul social grav al faptelor, ele fiind îndreptate împotriva fiicei naturale a inculpatului, minoră de 14 ani, împrejurările în care a acționat inculpatul, respectiv în aceeași încăpere în care, adesea, se afla și fiul lui, de asemenea minor, dar și persoana inculpatului, acesta recunoscând săvârșirea faptelor și prezentând, din punct de vedere psihiatric „tulburare organică a personalității pe fondul sindromului de dependență etanolică cu elemente comportamentale”.

Executarea pedepsei prin privare de libertate, se reține că va fi de natură a realiza și scopul ei așa cum este prevăzut în art. 52 C. pen.: prevenția generală și specială. Ca atare, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.S. împotriva deciziei penale nr. 215/ A din 24 iunie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 11 februarie 2003, la 28 octombrie 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 28 octombrie 2003.