ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 16 decembrie 2009 persoana vătămată C.G.M. a formulat plângere penală împotriva magistratului P.G. - procuror șef de secție la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin care a solicitat angajarea răspunderii penale a acestuia pentru modul în care a efectuat cercetări în Dosarul penal nr. 1054/P/2009 soluționat prin rezoluția din 7 decembrie 2009.

Această plângere a fost formulată Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală, și înregistrată la nr. 9876/1/2009, iar prin sentința nr. 242 din 17 februarie 2010, pronunțată în această cauză, instanța supremă a trimis plângerea, potrivit art. 227 alin. (7) C. proc. pen. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, spre competentă soluționare.

Prin rezoluția nr. 410/P/2010 din 23 iunie 2010 procurorul de la parchetul menționat mai sus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul P.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 264 și art. 323 alin. (1) C. pen.

Pentru a adopta această măsură s-a reținut că prin rezoluția nr. 1054/P/2009 din 7 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, procurorul P.G. a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători R.C., P.A.A. și V.D. de la Tribunalul Brăila, cercetați la plângerea aceleiași persoane vătămate C.G.M., pentru faptul că în calitatea arătată, prin decizia civilă nr. 148/RCom. din 12 octombrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 1856/13/2009 au anulat ca netimbrat recursul declarat de persoana vătămată. Nemulțumită de această hotărâre, persoana vătămată a formulat plângere împotriva magistraților, plângere cercetată de procurorul P.G. și care a dispus măsura menționată mai sus.

Din actele premergătoare efectuate în cauză de Secția de Urmărire Penală și Criminalistică față de magistratul procuror P.G. rezultă, fără echivoc, că acesta nu a săvârșit o faptă penală, iar soluția dispusă de el în Dosarul nr. 1054/P/2009 este corectă.

Împotriva rezoluției nr. 410/P/2010 din 23 iunie 2010 persoana vătămată C.G.M. a formulat plângere înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 5934/1/2010 din 2 iulie 2010, fără a fi motivată.

Potrivit art. 278 alin. (1) și (3), precum și art. 278

1

alin. (1) teza penultimă, C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale plângerea se adresează, în cazul de față, procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe rezoluție și numai după efectuarea acestei proceduri prealabile, persoana vătămată poate formula plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Înalta Curte constată că persoana vătămată C.G.M. a îndreptat greșit plângerea sa împotriva rezoluției din 23 iunie 2010 dispusă în Dosarul nr. 410/P/2010 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, la această instanță, deoarece, potrivit textului de lege mai sus invocat, soluționarea acesteia este de competența procurorului șef al secției menționate, considerent din care va dispune trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

În baza art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen. trimite cauza, spre competentă soluționare, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pentru soluționarea plângerii formulată de petentul C.G.M. împotriva rezoluției nr. 410/P/2010 din 23 iunie 2010 de către procurorul șef al secției.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2010.