ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 524/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 524/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 210/ F din 13 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul

nr. 1505/44/2009, Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins ca nefondată

plângerea formulată de petentul B.O. împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăriri penale nr. 924/P/2009 din 10 august 2009 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Galați, menținând rezoluția atacată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen, a

fost obligat petentul la plata sumei de 30 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință instanța

de fond a reținut următoarele:

La data de 15 iulie 2009 petiționarul B.O. a

formulat o plângere penală împotriva numitei V.G.E., judecător la Tribunalul

Brăila, solicitând efectuarea de cercetări față de aceasta sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de

art. 246 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen., fals intelectual,

prevăzută de art. 289 C. pen. și favorizarea infractorului, prevăzută de art.

264 C. pen., constând în aceea că la termenul de judecată din data de 11 iunie

2009 susnumita, în calitate de președinte al completului de judecată, în Dosarul

nr. 1630/113/2009, a respins acțiunea ca netimbrată în loc să suspende judecata

întrucât niciuna din părți nu a cerut în scris judecarea în lipsă.

Din actele premergătoare efectuate în cauză

au rezultat următoarele:

Petiționarul B.O. a formulat o acțiune în

contencios administrativ în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Brăila având

ca obiect pretenții.

Tribunalul Brăila, secția comerciala și

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 499/FCA din 11 iunie 2009 a

respins ca netimbrată acțiunea formulată de către petiționar.

La data de 11 mai 2009 petiționarul a fost

citat punându-i-se în vedere să achite taxa judiciară de timbru în valoare de

39 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei pana la termenul din 11 iunie 2009.

Or, petiționarul nu a achitat taxa judiciară de timbru și nici timbrul judiciar

până la termenul de judecată stabilit.

La data de 15 iulie 2009 petiționarul a

declarat recurs împotriva sentinței nr. 499/FCA din 11 iunie 2009 pronunțată de

Tribunalul Brăila, cauza înregistrându-se pe rolul Curții de Apel Galați sub

nr. 1630/113/2009 având termen de judecata la data de 10 septembrie 2009. Potrivit

dispozițiilor art. 114 C. proc. civ. „la primirea cererii de chemare in

judecată, președintele va verifica daca aceasta întrunește cerințele prevăzute

de lege

”.

În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m)

din Legea nr. 146/1997, acțiunile și cererile introduse la instanțele

judecătorești sunt supuse taxelor judiciare prevăzute de această lege astfel

„cererile introduse de cei vătămați în drepturile printr-un act administrativ

sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a le rezolva

cererea referitoare la un drept recunoscut de lege - cererea cu caracter

patrimonial prin care se solicită și repararea pagubelor suferite - 10% din

valoarea, pretinsă, dar nu mai mult de 39 lei."

Dispozițiile art. 20 alin. (1) și (2) din

aceeași lege arată că taxele judiciare se plătesc anticipat, iar dacă taxa

judiciară de timbru nu a fost achitată la înregistrarea cererii se pune in

vedere petiționarului achitarea ei până la primul termen de judecată.

Neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru la termenul stabilit se

sancționează cu anularea cererii, conform prevederilor art. 20 alin. (3) din

aceeași lege.

Întrucât petiționarul nu a făcut dovada

îndeplinirii obligației legale de plată a taxelor menționate pentru termenul ce

i-a fost acordat în acest sens, instanța, în temeiul art. 137 C. proc. civ. cu

referire la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, a anulat ca netimbrată

acțiunea.

Din conținutul actelor premergătoare

efectuate în cauză a rezultat că judecătorul V.G.E. de la Tribunalul Brăila nu

a săvârșit nici o faptă penală cu prilejul pronunțării sentinței nr. 499/FCA

din 11 iunie 2009 în Dosarul nr. 1630/113/2009, motiv pentru care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de aceasta pentru infracțiunile reclamate de

petiționar, întrucât acestea nu se confirmă.

Împotriva acestei rezoluții, în termen legal,

a formulat plângere petentul B.O., însă prin rezoluția nr. 1103/11/2/2008 din

14 septembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Galați această plângere a fost respinsă ca nefondată, reținându-se ca

soluția de neîncepere a urmăririi penale este temeinică și legală întrucât

judecătorul reclamat nu a săvârșit vreo faptă penală.

În conformitate cu prevederile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petentul B.O. a formulat plângere împotriva soluției

de neîncepere a urmăririi penale ce a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel

Galați sub nr. 1505/44/2009 din 15 octombrie 2009 solicitând tragerea la

răspundere penală a magistratului V.G.E. sub aspectul infracțiunilor reclamate.

Analizând rezoluția de neîncepere a urmăririi

penale sub aspectele invocate de petent, prima instanță a constata că în mod

corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale fata de judecătorul V.G.E. sub

aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 raportat la art. 248

1

,

art. 289 și art. 264 C. pen. întrucât faptele reclamate de petent nu s-au

confirmat.

Împotriva acestei sentințe petentul a

declarat recurs, în termen legal, criticând-o sub următoarele aspecte:

- dispozitivul nu cuprinde datele prevăzute

de art. 70 C. proc. pen. referitoare la persoana inculpatului, soluția dată de

instanță cu privire la infracțiunile comise de judecătorul V.E., nu cuprinde

denumirea acestora, textul de lege, cauza pe care se întemeiază potrivit art.

11 C. pr. pen.

- instanța nu s-a pronunțat asupra unor fapte

reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, asupra unor cereri

esențiale de natură să influențeze soluția procesului „neîncercând să determine

raportul de cauzalitate ca o condiție a răspunderii juridice";

- dispozitivul hotărârii nu este semnat de

judecător după pronunțarea hotărârii, ceea ce atrage nulitatea acesteia conform

art. 197 C. proc. pen.

Examinând sentința atacată pe baza actelor și

lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate de către recurent dar și

din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform ar. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că hotărârea este legală și

temeinică, recursul fiind nefondat

Obiectul prezentei cauze îl constituie

plângerea petentului împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale

emise de procuror, în procedura reglementată de art. 278

1

C. proc.

pen. Conform alin. (8) al textului menționat, judecătorul, soluționând

plângerea, pronunță una din următoarele soluții:

a) respinge plângerea, prin sentință, ca

tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menținând rezoluția sau

ordonanța atacată;

b) admite plângerea, prin sentință,

desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului, în

vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz;

c) admite plângerea, prin încheiere,

desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la

dosar sunt suficiente, reține cauza spre judecare, în complet legal constituit,

dispozițiile privind judecata în primă instanță și căile de atac aplicându-se

în mod corespunzător.

În speță, instanța de fond a pronunțat

soluția prevăzută de art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. pr. pen.

respingând plângerea petentului ca nefondată și menținând rezoluția atacată.

Această soluție, care constituie rezultatul deliberării, a fost consemnată

într-o minută în conformitate cu dispozițiile art. 309 C. proc. pen., minută

care are conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii.

Mențiunile la care se referă petentul în

prima critică formulată, referitoare la conținutul dispozitivului, sunt

prevăzute de dispozițiile art. 357 C. proc. pen., însă aceste dispoziții sunt

incidente numai în situația în care instanța rezolvă un conflict de drept penal

dedus judecății, când deliberarea poartă asupra existenței faptei și vinovăției

făptuitorului, asupra stabilirii pedepsei, asupra reparării pagubei produse

prin infracțiune, asupra măsurilor preventive și asigurătorii, mijloacelor de

probă, cheltuielilor judiciare, precum și asupra oricărei alte probleme privind

justa soluționare a cauzei, conform art. 343 C. proc. pen care reglementează

obiectul deliberării.

Or, în speță, așa cum s-a arătat mai sus,

instanța nu a avut de rezolvat un conflict de drept ci a fost învestită cu soluționarea

unei plângeri întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. pr. pen, în

cadrul căreia a verificat doar legalitatea și temeinicia rezoluției dată de

procuror în sensul neînceperii urmăriri penale împotriva intimatei V.E.G. și a

pronunțat una din soluțiile prevăzute de lege.

Din verificarea actelor dosarului rezultă că

atât minută cât și sentința sunt semnate de judecătorul care a compus completul

de judecată, astfel că nici critica referitoare la „nesemnarea

dispozitivului" nu se verifică.

În măsura în care petentul se referă la

nesemnarea dispozitivului care i s-a comunicat conform art. 360 alin. (1) C.

pr. pen., întrucât acesta a lipsit atât la judecată cât și la pronunțare, este

de precizat că ceea ce se comunică părților este o copie nesemnată de pe dispozitivul

hotărârii și nu unul din cele două exemplare originale care se întocmesc și se

semnează conform art. 309 alin. (3) C. proc. pen.

Petentul a mai susținut că instanța nu s-a

pronunțat asupra unei cereri esențiale de natură să influențeze soluția procesului

și nici asupra unor fapte reținute prin actul de sesizare, fără să arate în

concret care sunt acele cereri sau fapte asupra cărora instanța nu s-a

pronunțat. Rezultă din actele dosarului că plângerea a fost soluționată la

primul termen de judecată, fiind procedura de citare legal îndeplinită și când

petentul a lipsit astfel că nu a existat o cerere din partea acestuia (nici

depusă în scris) care să fi fost omisă de instanță. Cu privire la faptele

reclamate prin plângerea adresată organelor de urmărire penală, atât procurorul

cât și instanța s-au pronunțat în sensul că intimata magistrat V.E. nu a

săvârșit nicio faptă penală.

Examinând cauza și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen, Înalta Curte constată că actele premergătoare efectuate

în cauză nu au pus în evidență indiciile săvârșirii vreunei fapte de natură

penală de către judecătorul V.E.G. din cadrul Tribunalului Brăila.

Din plângerea petentului rezultă că

nemulțumirea sa este legată de faptul că, având de soluționat o acțiune în

contencios administrativ formulată de petentul B.O. și înregistrată pe rolul

Tribunalului Brăila, judecătorul V.E.G., președintele completului de judecată,

a respins acțiunea ca netimbrată iar în opinia petentului aceasta ar fi trebuit

să dispună suspendarea judecății întrucât nici o parte nu a solicitat judecarea

în lipsă.

Înalta Curte constată că, pronunțând această

soluție, intimata V.E.G. nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile legale

în materie - art. 20 din Legea nr. 146/1997- conform cărora taxa de timbru se

plătește anticipat iar în cazul în care nici după ce i se pune în vedere în mod

expres, partea nu achită taxa de timbru până la termenul stabilit pentru

judecată, acțiunea este respinsă ca netimbrată. Or, în speță petentul nu a

atașat acțiunii introduse în instanță dovada achitării taxei judiciare de

timbru, motiv pentru care, prin citația emisă pe numele său (fila 9 dosar

urmărire penală) i s-a pus în vedere obligația de a plăti taxa de timbru în

sumă de 39 lei noi (390.000 lei vechi) precum și timbru judiciar în valoare de

0,3 lei noi (3000 lei vechi), sub sancțiunea anulării cererii (s.n.).

Cum petentul nu s-a conformat dispozițiilor

legale, și-a asumat riscul de a suporta consecința prevăzută de lege, aceea a

anulării acțiunii ca netimbrate.

Împrejurarea că niciuna dintre părți nu a

cerut judecata în lipsă, invocată de către petent, nu are nici o relevanță sub

aspectul analizat, întrucât instanța nu a judecat cauza pe fond ci a făcut

aplicarea dispozițiilor legale referitoare la timbrarea acțiunii, aspect care

se verifică din oficiu de instanță, cu prioritate, achitarea taxei judiciare de

timbru fiind o condiție obligatorie pentru a proceda la judecarea acțiunii.

Soluțiile pronunțate de instanța de judecată

sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege iar petentul B.O. a uzat de o

asemenea cale, declarând recurs împotriva sentinței civile nr. 499/FCA din 11

iunie 2009, cu termen de judecată la 26 noiembrie 2009. Petentul nu a așteptat

însă soluționarea recursului, formulând plângere penală împotriva judecătorului

la data de 29 iulie 2009.

Atât procurorul care a emis rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale cât și judecătorul care a menținut această

rezoluție, au apreciat în mod corect că pronunțând soluția de respingere a

acțiunii civile adresată instanței de judecată de către petentul B.O. ca

netimbrată, intimata V.G.E. nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, de fals intelectual sau

favorizarea infractorului, prevăzute de art. 246, 289 și 264 C. pen., astfel

cum susține petentul.

Împrejurarea că acesta este nemulțumit de

soluția pronunțată nu constituie un motiv de tragere la răspundere penală a

judecătorului, câtă vreme nu există nici cel mai mic indiciu în sensul că

acesta și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu rea-credință sau din gravă

neglijență. Adoptarea unei soluții în defavoarea unei părți nu echivalează cu o

îndeplinire defectuoasă a sarcinilor de serviciu sau cu favorizarea

infractorului, astfel cum susține petentul și nici nu se circumscrie

conținutului constitutiv al altor fapte prevăzute de legea penală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen Înalta Curte va respinge ca

nefondat recursul petentului B.O. care, în conformitate cu dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petentul B.O. împotriva sentinței penale nr. 210/ F din 13 noiembrie 2009 a

Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul petent la plata sumei de

200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 11

februarie 2010.