ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 524/2010

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 210/ F din 13 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1505/44/2009, Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B.O. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăriri penale nr. 924/P/2009 din 10 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, menținând rezoluția atacată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen, a fost obligat petentul la plata sumei de 30 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele: La data de 15 iulie 2009 petiționarul B.O. a formulat o plângere penală împotriva numitei V.G.E., judecător la Tribunalul Brăila, solicitând efectuarea de cercetări față de aceasta sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 246 C. pen.

raportat la art. 248 1 C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. și favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., constând în aceea că la termenul de judecată din data de 11 iunie 2009 susnumita, în calitate de președinte al completului de judecată, în Dosarul nr. 1630/113/2009, a respins acțiunea ca netimbrată în loc să suspende judecata întrucât niciuna din părți nu a cerut în scris judecarea în lipsă. Din actele premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele: Petiționarul B.O. a formulat o acțiune în contencios administrativ în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Brăila având ca obiect pretenții. Tribunalul Brăila, secția comerciala și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 499/FCA din 11 iunie 2009 a respins ca netimbrată acțiunea formulată de către petiționar.

La data de 11 mai 2009 petiționarul a fost citat punându-i-se în vedere să achite taxa judiciară de timbru în valoare de 39 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei pana la termenul din 11 iunie 2009. Or, petiționarul nu a achitat taxa judiciară de timbru și nici timbrul judiciar până la termenul de judecată stabilit. La data de 15 iulie 2009 petiționarul a declarat recurs împotriva sentinței nr. 499/FCA din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, cauza înregistrându-se pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 1630/113/2009 având termen de judecata la data de 10 septembrie 2009. Potrivit dispozițiilor art. 114 C. proc. civ.

„la primirea cererii de chemare in judecată, președintele va verifica daca aceasta întrunește cerințele prevăzute de lege ”. În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare prevăzute de această lege astfel „cererile introduse de cei vătămați în drepturile printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege - cererea cu caracter patrimonial prin care se solicită și repararea pagubelor suferite - 10% din valoarea, pretinsă, dar nu mai mult de 39 lei." Dispozițiile art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege arată că taxele judiciare se plătesc anticipat, iar dacă taxa judiciară de timbru nu a fost achitată la înregistrarea cererii se pune in vedere petiționarului achitarea ei până la primul termen de judecată.

Neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii, conform prevederilor art. 20 alin. (3) din aceeași lege. Întrucât petiționarul nu a făcut dovada îndeplinirii obligației legale de plată a taxelor menționate pentru termenul ce i-a fost acordat în acest sens, instanța, în temeiul art. 137 C. proc. civ. cu referire la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, a anulat ca netimbrată acțiunea. Din conținutul actelor premergătoare efectuate în cauză a rezultat că judecătorul V.G.E. de la Tribunalul Brăila nu a săvârșit nici o faptă penală cu prilejul pronunțării sentinței nr. 499/FCA din 11 iunie 2009 în Dosarul nr. 1630/113/2009, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceasta pentru infracțiunile reclamate de petiționar, întrucât acestea nu se confirmă.

Împotriva acestei rezoluții, în termen legal, a formulat plângere petentul B.O., însă prin rezoluția nr. 1103/11/2/2008 din 14 septembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați această plângere a fost respinsă ca nefondată, reținându-se ca soluția de neîncepere a urmăririi penale este temeinică și legală întrucât judecătorul reclamat nu a săvârșit vreo faptă penală. În conformitate cu prevederile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., petentul B.O. a formulat plângere împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale ce a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 1505/44/2009 din 15 octombrie 2009 solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului V.G.E.

sub aspectul infracțiunilor reclamate. Analizând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sub aspectele invocate de petent, prima instanță a constata că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale fata de judecătorul V.G.E. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 raportat la art. 248 1 , art. 289 și art. 264 C. pen. întrucât faptele reclamate de petent nu s-au confirmat. Împotriva acestei sentințe petentul a declarat recurs, în termen legal, criticând-o sub următoarele aspecte: - dispozitivul nu cuprinde datele prevăzute de art. 70 C. proc. pen. referitoare la persoana inculpatului, soluția dată de instanță cu privire la infracțiunile comise de judecătorul V.E., nu cuprinde denumirea acestora, textul de lege, cauza pe care se întemeiază potrivit art. 11 C. pr.

pen. - instanța nu s-a pronunțat asupra unor fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, asupra unor cereri esențiale de natură să influențeze soluția procesului „neîncercând să determine raportul de cauzalitate ca o condiție a răspunderii juridice"; - dispozitivul hotărârii nu este semnat de judecător după pronunțarea hotărârii, ceea ce atrage nulitatea acesteia conform art. 197 C. proc. pen. Examinând sentința atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate de către recurent dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform ar. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că hotărârea este legală și temeinică, recursul fiind nefondat Obiectul prezentei cauze îl constituie plângerea petentului împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale emise de procuror, în procedura reglementată de art. 278 1 C. proc.

pen. Conform alin. (8) al textului menționat, judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una din următoarele soluții: a) respinge plângerea, prin sentință, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menținând rezoluția sau ordonanța atacată; b) admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz; c) admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente, reține cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispozițiile privind judecata în primă instanță și căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.

În speță, instanța de fond a pronunțat soluția prevăzută de art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. pr. pen. respingând plângerea petentului ca nefondată și menținând rezoluția atacată. Această soluție, care constituie rezultatul deliberării, a fost consemnată într-o minută în conformitate cu dispozițiile art. 309 C. proc. pen., minută care are conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii. Mențiunile la care se referă petentul în prima critică formulată, referitoare la conținutul dispozitivului, sunt prevăzute de dispozițiile art. 357 C. proc.

pen., însă aceste dispoziții sunt incidente numai în situația în care instanța rezolvă un conflict de drept penal dedus judecății, când deliberarea poartă asupra existenței faptei și vinovăției făptuitorului, asupra stabilirii pedepsei, asupra reparării pagubei produse prin infracțiune, asupra măsurilor preventive și asigurătorii, mijloacelor de probă, cheltuielilor judiciare, precum și asupra oricărei alte probleme privind justa soluționare a cauzei, conform art. 343 C. proc. pen care reglementează obiectul deliberării. Or, în speță, așa cum s-a arătat mai sus, instanța nu a avut de rezolvat un conflict de drept ci a fost învestită cu soluționarea unei plângeri întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. pr.

pen, în cadrul căreia a verificat doar legalitatea și temeinicia rezoluției dată de procuror în sensul neînceperii urmăriri penale împotriva intimatei V.E.G. și a pronunțat una din soluțiile prevăzute de lege. Din verificarea actelor dosarului rezultă că atât minută cât și sentința sunt semnate de judecătorul care a compus completul de judecată, astfel că nici critica referitoare la „nesemnarea dispozitivului" nu se verifică. În măsura în care petentul se referă la nesemnarea dispozitivului care i s-a comunicat conform art. 360 alin. (1) C. pr. pen., întrucât acesta a lipsit atât la judecată cât și la pronunțare, este de precizat că ceea ce se comunică părților este o copie nesemnată de pe dispozitivul hotărârii și nu unul din cele două exemplare originale care se întocmesc și se semnează conform art. 309 alin. (3) C. proc.

pen. Petentul a mai susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale de natură să influențeze soluția procesului și nici asupra unor fapte reținute prin actul de sesizare, fără să arate în concret care sunt acele cereri sau fapte asupra cărora instanța nu s-a pronunțat. Rezultă din actele dosarului că plângerea a fost soluționată la primul termen de judecată, fiind procedura de citare legal îndeplinită și când petentul a lipsit astfel că nu a existat o cerere din partea acestuia (nici depusă în scris) care să fi fost omisă de instanță. Cu privire la faptele reclamate prin plângerea adresată organelor de urmărire penală, atât procurorul cât și instanța s-au pronunțat în sensul că intimata magistrat V.E.

nu a săvârșit nicio faptă penală. Examinând cauza și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen, Înalta Curte constată că actele premergătoare efectuate în cauză nu au pus în evidență indiciile săvârșirii vreunei fapte de natură penală de către judecătorul V.E.G. din cadrul Tribunalului Brăila. Din plângerea petentului rezultă că nemulțumirea sa este legată de faptul că, având de soluționat o acțiune în contencios administrativ formulată de petentul B.O. și înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, judecătorul V.E.G., președintele completului de judecată, a respins acțiunea ca netimbrată iar în opinia petentului aceasta ar fi trebuit să dispună suspendarea judecății întrucât nici o parte nu a solicitat judecarea în lipsă.

Înalta Curte constată că, pronunțând această soluție, intimata V.E.G. nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile legale în materie - art. 20 din Legea nr. 146/1997- conform cărora taxa de timbru se plătește anticipat iar în cazul în care nici după ce i se pune în vedere în mod expres, partea nu achită taxa de timbru până la termenul stabilit pentru judecată, acțiunea este respinsă ca netimbrată. Or, în speță petentul nu a atașat acțiunii introduse în instanță dovada achitării taxei judiciare de timbru, motiv pentru care, prin citația emisă pe numele său (fila 9 dosar urmărire penală) i s-a pus în vedere obligația de a plăti taxa de timbru în sumă de 39 lei noi (390.000 lei vechi) precum și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei noi (3000 lei vechi), sub sancțiunea anulării cererii (s.n.).

Cum petentul nu s-a conformat dispozițiilor legale, și-a asumat riscul de a suporta consecința prevăzută de lege, aceea a anulării acțiunii ca netimbrate. Împrejurarea că niciuna dintre părți nu a cerut judecata în lipsă, invocată de către petent, nu are nici o relevanță sub aspectul analizat, întrucât instanța nu a judecat cauza pe fond ci a făcut aplicarea dispozițiilor legale referitoare la timbrarea acțiunii, aspect care se verifică din oficiu de instanță, cu prioritate, achitarea taxei judiciare de timbru fiind o condiție obligatorie pentru a proceda la judecarea acțiunii. Soluțiile pronunțate de instanța de judecată sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege iar petentul B.O.

a uzat de o asemenea cale, declarând recurs împotriva sentinței civile nr. 499/FCA din 11 iunie 2009, cu termen de judecată la 26 noiembrie 2009. Petentul nu a așteptat însă soluționarea recursului, formulând plângere penală împotriva judecătorului la data de 29 iulie 2009. Atât procurorul care a emis rezoluția de neîncepere a urmăririi penale cât și judecătorul care a menținut această rezoluție, au apreciat în mod corect că pronunțând soluția de respingere a acțiunii civile adresată instanței de judecată de către petentul B.O. ca netimbrată, intimata V.G.E. nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, de fals intelectual sau favorizarea infractorului, prevăzute de art. 246, 289 și 264 C. pen., astfel cum susține petentul.

Împrejurarea că acesta este nemulțumit de soluția pronunțată nu constituie un motiv de tragere la răspundere penală a judecătorului, câtă vreme nu există nici cel mai mic indiciu în sensul că acesta și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu rea-credință sau din gravă neglijență. Adoptarea unei soluții în defavoarea unei părți nu echivalează cu o îndeplinire defectuoasă a sarcinilor de serviciu sau cu favorizarea infractorului, astfel cum susține petentul și nici nu se circumscrie conținutului constitutiv al altor fapte prevăzute de legea penală. Pentru considerentele expuse mai sus, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul petentului B.O.

care, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.O. împotriva sentinței penale nr. 210/ F din 13 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 11 februarie 2010.