ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1475/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Rezoluția nr. 886/P/2009 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de V.G.E., judecător la Tribunalul Brăila față de care s-au efectuat cercetări

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută

de C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. și fals intelectual

prevăzută de art. 289 C. pen., întrucât faptele reclamate nu se confirmă.

Pentru a dispune

astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a indicat următoarele:

La data de 19 iunie

2009 petiționarul B.O., din Brăila, a formulat o plângere penală împotriva lui

V.G.E., judecător la Tribunalul Brăila solicitând efectuarea de cercetări față

de aceasta sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu în formă

calificată, prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la 248

1

C. pen.

și fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., întrucât la data de 28

aprilie 2009, deși a depus o cerere la Tribunalul Brăila pentru acordarea unui

termen în Dosarul nr. 1157/113/2009, în care avea calitatea de reclamant,

deoarece la da 30 aprilie 2009 avea termen și la Curtea de Apel Galați, aceasta

nu a ținut cont și a pronunțat Sentința nr. 317/FCA prin care i-a respins

acțiunea.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele:

La data de 19 martie

2009 petiționarul B.O. a formulat o cerere contradictoriu cu pârâta Curtea de

Apel Galați având ca obiect pretenții, înregistrându-se pe rolul Tribunalului

Brăila, secția comercială și contencios administrativ, sub nr. 1157/113/2009.

Prin Sentința nr.

317/FCA din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în Dosarul nr.

1157/113/2009 acțiunea formulată de petiționarul B.O. a fost anulată ca

netimbrată.

La data de 25 martie

2009 petiționarul a fost citat pentru termenul de 30 aprilie să depună taxă

judiciară de timbru în sumă de 4 RON și timbru judiciar sub sancțiunea anulării

cererii ca netimbrată. Or, petiționarul nu a achitat taxa judiciară de timbru

și nici timbrul judiciar până la termenul de 30 aprilie 2009.

La data de 19 iunie 2009

petiționarul a declarat recurs împotriva Sentinței nr. 317/FCA din 30 aprilie

2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, cauza înregistrându-se pe rolul Curții de

Apel Galați sub nr. 1157/113/2009, având termen de judecată la data de 6

octombrie 2009.

Potrivit

dispozițiilor art. 114 C. proc. civ. "la primirea cererii de chemare în

judecată, președintele (...) va verifica dacă aceasta întrunește cerințele

prevăzute de lege".

În conformitate cu

prevederile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, acțiunile, cererile

introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare",

astfel "cererile introduse de cei vătămați în drepturile lor printr-un act

administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative

de a rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege - cererea cu

caracter patrimonial prin care se solicită și repararea pagubelor suferite -

10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 30 lei".

Dispozițiile art. 20

alin. (1) și (2) din aceeași lege arată că taxele judiciare se plătesc

anticipat, iar dacă taxa judiciară de timbru nu a fost achitată la

înregistrarea cererii, în cauză s-a pus în vedere petiționarului achitarea ei

până la primul termen de judecată.

Neîndeplinirea

obligației de plată a taxei de timbru la termenul stabilit se sancționează cu

anularea cererii, conform prevederilor art. 20 alin. (3) din aceeași lege.

Întrucât petiționarul

nu a făcut dovada îndeplinirii obligației legale de plată a taxelor menționate

pentru termenul ce i-a fost acordat în acest sens, instanța, în temeiul art.

137 C. proc. civ. în referire la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/2007, a

anulat ca netimbrată acțiunea.

Din conținutul

actelor premergătoare efectuate în cauză a rezultat că judecătorul V.G.E. de la

Tribunalul Brăila nu a săvârșit nicio faptă penală cu prilejul pronunțării

Sentinței nr. 317/FCA din data de 30 aprilie 2009 în Dosarul nr. 1157/113/2009,

motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceasta

pentru infracțiunile reclamate de petiționar, întrucât acestea nu se confirmă.

Prin Rezoluția nr.

1059/11/2/2009 din 14 septembrie 2009 a Procurorului general de la parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Galați s-a respins plângerea petentului B.O. împotriva

Rezoluției nr. 886/P/2009 ca nefondată.

S-a reținut că în

cauză nu sunt indicii privind comiterea vreunei fapte penale, sens în care în

mod legal procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul

V.G.E.

Analizând și

coroborând probatoriile administrate în faza actelor premergătoare de către

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin raportare la susținerile

petentului B.O., s-a constatat și de către instanța de fond că plângerea

formulată de acesta este nefondată.

În continuare

petentul a înțeles a exercita și calea de atac a recursului.

Este de reținut că

petentul B.O. a formulat plângere penală împotriva intimatei V.G.E., judecător

la Tribunalul Brăila, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în

formă calificată și fals intelectual.

În motivarea

plângerii petentul și-a exprimat nemulțumirea față de soluția pronunțată de

intimată prin Sentința civilă nr. 317 din 30 aprilie 2009, susținând că deși a

formulat o cerere de amânare, instanța nu a ținut cont de acea cerere și a

dispus anularea ca netimbrată a acțiunii în care avea calitatea de reclamant.

Așa cum s-a reținut

și prin rezoluția atacată, în cauză nu există indicii privind comiterea vreunei

fapte penale de către intimata V.G.E.. Conform art. 2 alin. (3) din Legea nr.

303/2004, judecătorii sunt independenți, se supun numai legii și trebuie să fie

imparțiali.

Aspectele invocate de

petent în plângere, reiterate sub aspectul unor nulități invocate în recurs, nu

sunt de natură să implice existența unei fapte penale, ci acestea pot constitui

motive pentru exercitarea unei căi de atac împotriva hotărârii pronunțate de

intimată.

Pronunțarea unei

soluții judecătorești în detrimentul vreunei părți implicate într-un litigiu nu

atrage imediat incidența legii penale.

Pentru atragerea

răspunderii penale este necesar ca faptele invocate de petent să existe în

materialitatea lor, să fie prevăzute de lege ca infracțiune și să fie comise cu

vinovăție de persoana împotriva căreia a fost formulată plângerea penală.

În speță însă,

probatoriile administrate în faza actelor premergătoare nu confirmă existența

vreunei infracțiuni, motiv pentru care considerăm că în mod just s-a dispus

neînceperea urmăririi penale iar instanța a confirmat o astfel de situație.

Așa fiind, recursul

de față urmează a fi respins ca nefondat pe considerentele art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul B.O. împotriva Sentinței penale nr.

213/F din 16 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă

recurentul-petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 aprilie 2010.