ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1610/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1610/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 32/F din 5 martie 2009

Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petentul

F.M. împotriva rezoluției nr. 109/P/2008 din 16 iulie 2008 a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial

Galați, pe care a menținut-o. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost

obligat petiționarul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rezoluția nr. 109/P/2008

din 16 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

– D.N.A. – Serviciul Teritorial Galați a dispus neînceperea urmăririi penale

față de făptuitorul M.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (2) din

Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a disjuns cauza privind pe

petentul M.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264 C.

pen., pe M.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 264 și art.

254 alin. (1) C. pen., pe Z.I.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

25 și 26 în referire la art. 195 C. pen., pe V.M., P.F., T.V., S.V., S.V., P.V.,

D.T., C.E., N.D., C.F. și P.T. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

195, art. 242, art. 272, art. 288-291, art. 205, art. 317, art. 323 C. pen., art.

7 din Legea nr. 39/2003 și înaintarea acesteia Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Galați spre competentă soluționare.

Organul de anchetă a reținut

următoarea situație de fapt:

La data de 12 iunie 2008,

sub nr. 683/VIII/1/2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, a fost

înregistrată plângerea formulată de numitul F.M., împotriva unor persoane

necunoscute, ce fac parte din cadrul Secției nr. 4 de Poliție Galați și a

procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, care au

soluționat plângerile penale ce au format obiectul dosarelor penale cu nr. 1384/P/2007,

9082/P/2006 și 449/P/2007, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 25 și

26 raportat la art. 195, 264, 246, 249, 242, 272, 288-291, 205, 317, 323, 324 C.

pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 13 alin. (2) din Legea nr. 78/2000,

învederându-se că la data de 24 martie 2008 persoane necunoscute i-au violat

corespondența, sustrăgându-i comunicarea sentinței civile nr. 256/2008

pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 6175/121/2007.

Petentul a arătat că la data

de 2 aprilie 2008, avocat Z.I.C. și numiții V.M., P.F., T.V., S.V., S.V., P.V.,

D.T., C.E., N.D., C.F. și P.T. au depus în Dosarul civil nr. 9717/233/2007 al

Judecătoriei Galați o copie de pe sentința civilă nr. 256/2008, sentință care

nu a fost comunicată acestora, deoarece nu au avut calitate procesuală în Dosarul

nr. 6175/121/2007 al Tribunalului Galați, iar lucrătorii din cadrul Secției nr.

4 Poliție Galați și procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria

Galați, care au soluționat plângerile penale care fac obiectul Dosarelor penale

nr. 1384/P/2007, 9082/P/2006 și 449/P/2007, au instigat, favorizat și protejat

pe făptuitorii care i-au sustras corespondența și au mușamalizat faptele comise

de aceștia.

Plângerea a fost înaintată

spre competentă soluționare la D.N.A. – Serviciul Teritorial Galați, fiind

înregistrată sub nr. 109/P/2008, întrucât printre infracțiunile sesizate se

aflau și infracțiuni de corupție prevăzute de Legea nr. 78/2000.

Din cercetările efectuate

(declarațiile numiților F.M. și O.I., precum și din copiile referatului cu

propuneri formulate în Dosarele penale nr. 1384/P/2007, 449/P/2007 și nr. 9082/P/2006)

a rezultat că actele premergătoare în aceste dosare au fost efectuate de

agentul șef principal M.C. din cadrul Secției nr. 4 Poliție Galați.

Împotriva soluțiilor

dispuse, petentul a uzitat de prevederile art. 278

1

C. proc. pen.,

dosarele aflându-se pe rolul instanței de judecată.

Prin declarația dată,

petentul a precizat că reclamă persoane necunoscute pentru sustragerea

corespondenței, pe agentul șef principal M.C. pentru fapte de abuz în serviciu,

favorizarea infractorului, instigare la violarea secretului corespondenței,

distrugere, neglijență în serviciu, constituire de grup organizat.

Totodată, prin plângerea

formulată, petentul i-a reclamat și pe procurorii din cadrul Parchetului de pe

lângă Judecătoria Galați care au lucrat dosarele indicate.

Din verificările efectuate,

s-a constatat că procurorul care a soluționat Dosarele penale nr. 1384/P/2007,

449/P/2007 și nr. 9082/P/2006 este magistratul M.G. din cadrul Parchetului de

pe lângă Judecătoria Galați.

În urma verificărilor

efectuate în Dosarele penale nr. 1384/P/2007, 449/P/2007 și 9082/P/2006, s-a

constatat că procurorul M.G. a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei

care îi vizau respectivele plângeri.

Prin rezoluția nr. 109/P/2008 s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de M.G. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., neexistând indicii cu privire la faptele reclamate de către petent.

Împotriva acestei rezoluții,

petentul F.M. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.

Prin rezoluția nr. 287/II/2/2008

al D.N.A. – Serviciul Teritorial Galați a respins plângerea formulată de

petentul F.M., actele premergătoare neconturând existența unor încălcări a

atribuțiilor de serviciu a intimatului.

Nemulțumit de modul de

soluționare a plângerii sale penale, petentul F.M. s-a adresat, în condițiile

prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen., instanței de judecată,

invocând nelegalitatea acestora și susținând că făptuitorul se face vinovat de

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000,

raportat la art. 246 C. pen.

Instanța de fond a constatat

că soluțiile de neîncepere a urmăririi penale privind pe făptuitorul M.G. și de

disjungere pentru celelalte persoane, ca și cea de respingere a plângerii date

de procurorul ierarhic superior sunt legale și temeinice, neexistând indicii că

acesta ar fi comis fapte prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000,

iar rezoluțiile au fost date pe baza probelor care motivează și justifică

soluția.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat, în termen legal, recurs petiționarul F.M., criticând-o prin faptul

că i  s-a încălcat dreptul la apărare, prin refuzul de a i se desemna un

apărător, cât și sub aspectul cuantumului cheltuielilor judiciare la care a

fost obligat, apreciind că nu este motivată sub acest aspect, modul în care a

fost calculată această sumă. De asemenea, a solicitat desemnarea unui apărător

din oficiu.

Examinând hotărârea atacată

prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că aceasta este legală și temeinică, iar

recursul petentului este nefondat.

Judecând plângerea, instanța

de fond a verificat rezoluția dată de procuror pe baza lucrărilor și

materialului din dosarul cauzei, analizând amănunțit toate împrejurările și

aspectele sesizate de petiționar, modul în care ele se regăsesc în dovezile

efectuate și concluziile stabilite de organele de urmărire penală.

În mod corect a stabilit

instanța de fond că procurorul M.G. a dat mai multe rezoluții pe baza probelor,

respectând procedurile legale ce reglementează urmărirea penală, nerezultând

indicii că acesta ar fi săvârșit fapte din cele prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000.

Începerea urmăririi penale

este condiționată de existența unor temeiuri suficiente care să confirme că o

anumită persoană se face culpabilă de săvârșirea unei infracțiuni. Totodată,

trebuie să se constate că nu există vreunul din cazurile prevăzute de art. 10 C.

proc. pen., în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este

împiedicată.

Soluțiile adoptate de către

procuror, în virtutea dispozițiilor art. 275-278 C. pen., s-au făcut cu

respectarea acestor dispoziții, petiționarul înțelegând să valorifice criticile

și nemulțumirile față de acestea, nu prin exercitarea unui control judiciar

efectuat exclusiv de instanța competentă, ci formulând direct plângere penală

împotriva magistratului.

Îndeplinirea, de către

intimat, în cadrul atribuțiilor de serviciu a actelor procedurale, cenzurabile

în calea de atac prevăzută de lege, în lipsa unor elemente de natură a-i pune

la îndoială buna credință, nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi

penale pentru comiterea infracțiunilor sesizate.

În ceea ce privește

înaintarea dosarului la D.N.A. cu privire la celelalte persoane intimate

reclamate, având în vedere faptele pentru care s-a solicitat cercetarea

acestora, în mod corect s-a dispus disjungerea și trimiterea spre competentă

soluționare la organul de anchetă competent material să efectueze cercetarea

penală.

Petentul în recursul său

susține că i-a fost încălcat dreptul la apărare, prin faptul că nu i s-a

desemnat un apărător din oficiu, aspect infirmat de actele dosarului din care

rezultă că acesta a fost asistat de către apărător din oficiu R.E., dovada

fiind delegația acestuia (f. 95 dos. instanță), cât și faptul că a pus

concluzii în numele petentului, consemnate în încheierea din 8 ianuarie 2009 a

Curții de Apel Galați, cât și stabilirea onorariului de 200.000 lei în

dispozitivul hotărârii, care urmează să fie avansat din fondurile Baroului

Galați, dovedesc faptul că petiționarul nu a fost privat de dreptul la apărare

în sensul dispozițiilor art. 6 din C.E.D.O.

Cu privire la obligarea

petentului la plata cheltuielilor judiciare aceasta s-a făcut în mod întemeiat,

respectându-se și Decizia nr. 82 din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție – Secțiile Unite prin care s-a statuat că în cazul

respingerii plângerii formulate în condițiile art. 278

1

C. proc.

pen. împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în

judecată ori a dispozițiilor de netrimitere în judecată cuprinse în

rechizitoriu, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acesteia vor fi

suportate de către persoana căreia i s-a respins plângerea.

Astfel, în cazul respingerii

unei astfel plângeri, întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc.

pen., persoană care a formulat-o nu poate fi exonerată de obligația de a plăti

cheltuieli judiciare avansate de stat, obligație ce este supusă de caracterul

nejustificat al inițiativei sale procesuale.

Într-o asemenea situație

culpa procesuală a persoanei care a formulat în mod nejustificat cererea

constituie temei pentru suportarea cheltuielilor judiciare, chiar dacă aceasta

nu presupune și existența relei-credințe.

La stabilirea cuantumului

cheltuielilor judiciare la care a fost obligat petentul recurent, în cuantum de

50 lei au fost avute în vedere cheltuielile efectuate cu întocmirea și

transmiterea actelor de procedură, cât și orice alte cheltuieli necesare

normalei desfășurări a procesului penal.

Cu privire la solicitarea

recurentului de desemnare a unui apărător din oficiu, atâta timp cât o atare

plângere nu atrage judecata propriu-zisă a cauzei, nu se poate considera că ar

fi îndeplinită condiția prevăzută în art. 171 alin. (3) C. proc. pen. care

impune obligativitatea asigurării asistenței juridice. Mai mult, în raport cu

dispozițiile art. 171 C. proc. pen. asistența juridică este obligatorie numai

în cazul în care persoana vizată are calitatea de învinuit sau inculpat, ceea

ce în cazul plângerilor formulate în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.,

intimații nu au în fața instanței o atare calitate, astfel încât asistența

juridică nu este obligatorie pentru petenți sau intimați (în acest sens s-a pronunțat

Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 64 din 15 octombrie 2007 a

Secțiilor Unite).

De asemenea, recurentul nu a

depus nici un act din care să rezulte imposibilitatea acestuia de a-și face

singur apărarea, motiv pentru care Înalta Curte a considerat că nu se impune

desemnarea unui apărător din oficiu.

În consecință, întrucât nu

există dovezi de săvârșire a faptei penale sesizate, în mod corect s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimatul M.G.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte constată legală și temeinică hotărârea instanței de fond, așa

încât conform art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va

respinge ca nefondat recursul petiționarului.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., îl va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare așa cum au fost

stabilite în dispozitivul prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul F.M. împotriva sentinței penale nr. 32/F din 5 martie

2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 aprilie 2009.