ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1610/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 32/F din 5 martie 2009 Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul F.M. împotriva rezoluției nr. 109/P/2008 din 16 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Galați, pe care a menținut-o. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petiționarul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 109/P/2008 din 16 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

– Serviciul Teritorial Galați a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul M.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a disjuns cauza privind pe petentul M.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264 C. pen., pe M.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 264 și art. 254 alin. (1) C. pen., pe Z.I.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 25 și 26 în referire la art. 195 C. pen., pe V.M., P.F., T.V., S.V., S.V., P.V., D.T., C.E., N.D., C.F. și P.T. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 195, art. 242, art. 272, art. 288-291, art. 205, art. 317, art. 323 C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003 și înaintarea acesteia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați spre competentă soluționare.

Organul de anchetă a reținut următoarea situație de fapt: La data de 12 iunie 2008, sub nr. 683/VIII/1/2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, a fost înregistrată plângerea formulată de numitul F.M., împotriva unor persoane necunoscute, ce fac parte din cadrul Secției nr. 4 de Poliție Galați și a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, care au soluționat plângerile penale ce au format obiectul dosarelor penale cu nr. 1384/P/2007, 9082/P/2006 și 449/P/2007, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 25 și 26 raportat la art. 195, 264, 246, 249, 242, 272, 288-291, 205, 317, 323, 324 C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 13 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, învederându-se că la data de 24 martie 2008 persoane necunoscute i-au violat corespondența, sustrăgându-i comunicarea sentinței civile nr. 256/2008 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 6175/121/2007.

Petentul a arătat că la data de 2 aprilie 2008, avocat Z.I.C. și numiții V.M., P.F., T.V., S.V., S.V., P.V., D.T., C.E., N.D., C.F. și P.T. au depus în Dosarul civil nr. 9717/233/2007 al Judecătoriei Galați o copie de pe sentința civilă nr. 256/2008, sentință care nu a fost comunicată acestora, deoarece nu au avut calitate procesuală în Dosarul nr. 6175/121/2007 al Tribunalului Galați, iar lucrătorii din cadrul Secției nr. 4 Poliție Galați și procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, care au soluționat plângerile penale care fac obiectul Dosarelor penale nr. 1384/P/2007, 9082/P/2006 și 449/P/2007, au instigat, favorizat și protejat pe făptuitorii care i-au sustras corespondența și au mușamalizat faptele comise de aceștia.

Plângerea a fost înaintată spre competentă soluționare la D.N.A. – Serviciul Teritorial Galați, fiind înregistrată sub nr. 109/P/2008, întrucât printre infracțiunile sesizate se aflau și infracțiuni de corupție prevăzute de Legea nr. 78/2000. Din cercetările efectuate (declarațiile numiților F.M. și O.I., precum și din copiile referatului cu propuneri formulate în Dosarele penale nr. 1384/P/2007, 449/P/2007 și nr. 9082/P/2006) a rezultat că actele premergătoare în aceste dosare au fost efectuate de agentul șef principal M.C. din cadrul Secției nr. 4 Poliție Galați. Împotriva soluțiilor dispuse, petentul a uzitat de prevederile art. 278 1 C. proc. pen., dosarele aflându-se pe rolul instanței de judecată.

Prin declarația dată, petentul a precizat că reclamă persoane necunoscute pentru sustragerea corespondenței, pe agentul șef principal M.C. pentru fapte de abuz în serviciu, favorizarea infractorului, instigare la violarea secretului corespondenței, distrugere, neglijență în serviciu, constituire de grup organizat. Totodată, prin plângerea formulată, petentul i-a reclamat și pe procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați care au lucrat dosarele indicate. Din verificările efectuate, s-a constatat că procurorul care a soluționat Dosarele penale nr. 1384/P/2007, 449/P/2007 și nr. 9082/P/2006 este magistratul M.G. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați. În urma verificărilor efectuate în Dosarele penale nr. 1384/P/2007, 449/P/2007 și 9082/P/2006, s-a constatat că procurorul M.G.

a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei care îi vizau respectivele plângeri. Prin rezoluția nr. 109/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., neexistând indicii cu privire la faptele reclamate de către petent. Împotriva acestei rezoluții, petentul F.M. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior. Prin rezoluția nr. 287/II/2/2008 al D.N.A. – Serviciul Teritorial Galați a respins plângerea formulată de petentul F.M., actele premergătoare neconturând existența unor încălcări a atribuțiilor de serviciu a intimatului. Nemulțumit de modul de soluționare a plângerii sale penale, petentul F.M.

s-a adresat, în condițiile prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen., instanței de judecată, invocând nelegalitatea acestora și susținând că făptuitorul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 246 C. pen. Instanța de fond a constatat că soluțiile de neîncepere a urmăririi penale privind pe făptuitorul M.G. și de disjungere pentru celelalte persoane, ca și cea de respingere a plângerii date de procurorul ierarhic superior sunt legale și temeinice, neexistând indicii că acesta ar fi comis fapte prevăzute de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, iar rezoluțiile au fost date pe baza probelor care motivează și justifică soluția.

Împotriva acestei sentințe, a declarat, în termen legal, recurs petiționarul F.M., criticând-o prin faptul că i s-a încălcat dreptul la apărare, prin refuzul de a i se desemna un apărător, cât și sub aspectul cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligat, apreciind că nu este motivată sub acest aspect, modul în care a fost calculată această sumă. De asemenea, a solicitat desemnarea unui apărător din oficiu. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul petentului este nefondat. Judecând plângerea, instanța de fond a verificat rezoluția dată de procuror pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, analizând amănunțit toate împrejurările și aspectele sesizate de petiționar, modul în care ele se regăsesc în dovezile efectuate și concluziile stabilite de organele de urmărire penală.

În mod corect a stabilit instanța de fond că procurorul M.G. a dat mai multe rezoluții pe baza probelor, respectând procedurile legale ce reglementează urmărirea penală, nerezultând indicii că acesta ar fi săvârșit fapte din cele prevăzute de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000. Începerea urmăririi penale este condiționată de existența unor temeiuri suficiente care să confirme că o anumită persoană se face culpabilă de săvârșirea unei infracțiuni. Totodată, trebuie să se constate că nu există vreunul din cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

Soluțiile adoptate de către procuror, în virtutea dispozițiilor art. 275-278 C. pen., s-au făcut cu respectarea acestor dispoziții, petiționarul înțelegând să valorifice criticile și nemulțumirile față de acestea, nu prin exercitarea unui control judiciar efectuat exclusiv de instanța competentă, ci formulând direct plângere penală împotriva magistratului. Îndeplinirea, de către intimat, în cadrul atribuțiilor de serviciu a actelor procedurale, cenzurabile în calea de atac prevăzută de lege, în lipsa unor elemente de natură a-i pune la îndoială buna credință, nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunilor sesizate. În ceea ce privește înaintarea dosarului la D.N.A.

cu privire la celelalte persoane intimate reclamate, având în vedere faptele pentru care s-a solicitat cercetarea acestora, în mod corect s-a dispus disjungerea și trimiterea spre competentă soluționare la organul de anchetă competent material să efectueze cercetarea penală. Petentul în recursul său susține că i-a fost încălcat dreptul la apărare, prin faptul că nu i s-a desemnat un apărător din oficiu, aspect infirmat de actele dosarului din care rezultă că acesta a fost asistat de către apărător din oficiu R.E., dovada fiind delegația acestuia (f. 95 dos. instanță), cât și faptul că a pus concluzii în numele petentului, consemnate în încheierea din 8 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați, cât și stabilirea onorariului de 200.000 lei în dispozitivul hotărârii, care urmează să fie avansat din fondurile Baroului Galați, dovedesc faptul că petiționarul nu a fost privat de dreptul la apărare în sensul dispozițiilor art. 6 din C.E.D.O.

Cu privire la obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare aceasta s-a făcut în mod întemeiat, respectându-se și Decizia nr. 82 din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite prin care s-a statuat că în cazul respingerii plângerii formulate în condițiile art. 278 1 C. proc. pen. împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată ori a dispozițiilor de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acesteia vor fi suportate de către persoana căreia i s-a respins plângerea. Astfel, în cazul respingerii unei astfel plângeri, întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., persoană care a formulat-o nu poate fi exonerată de obligația de a plăti cheltuieli judiciare avansate de stat, obligație ce este supusă de caracterul nejustificat al inițiativei sale procesuale.

Într-o asemenea situație culpa procesuală a persoanei care a formulat în mod nejustificat cererea constituie temei pentru suportarea cheltuielilor judiciare, chiar dacă aceasta nu presupune și existența relei-credințe. La stabilirea cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligat petentul recurent, în cuantum de 50 lei au fost avute în vedere cheltuielile efectuate cu întocmirea și transmiterea actelor de procedură, cât și orice alte cheltuieli necesare normalei desfășurări a procesului penal. Cu privire la solicitarea recurentului de desemnare a unui apărător din oficiu, atâta timp cât o atare plângere nu atrage judecata propriu-zisă a cauzei, nu se poate considera că ar fi îndeplinită condiția prevăzută în art. 171 alin. (3) C. proc.

pen. care impune obligativitatea asigurării asistenței juridice. Mai mult, în raport cu dispozițiile art. 171 C. proc. pen. asistența juridică este obligatorie numai în cazul în care persoana vizată are calitatea de învinuit sau inculpat, ceea ce în cazul plângerilor formulate în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., intimații nu au în fața instanței o atare calitate, astfel încât asistența juridică nu este obligatorie pentru petenți sau intimați (în acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 64 din 15 octombrie 2007 a Secțiilor Unite). De asemenea, recurentul nu a depus nici un act din care să rezulte imposibilitatea acestuia de a-și face singur apărarea, motiv pentru care Înalta Curte a considerat că nu se impune desemnarea unui apărător din oficiu.

În consecință, întrucât nu există dovezi de săvârșire a faptei penale sesizate, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul M.G. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată legală și temeinică hotărârea instanței de fond, așa încât conform art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul petiționarului. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare așa cum au fost stabilite în dispozitivul prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.M. împotriva sentinței penale nr. 32/F din 5 martie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009.