ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1868/2011

Asupra

cauzei penale de față;

În

baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 172/F din 22 noiembrie 2010, a Curții de Apel Galați, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul U.P. în

calitate de administrator unic al persoanei vătămate SC P.F. SRL Galați, cu

sediul în Galați, județul Galați, împotriva Rezoluției nr. 323/D/P/2009 din

data de 13 octombrie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Galați.

A

fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Prin

Ordonanța nr. 323/D/P/2009 din data de 13 octombrie 2009 Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Galați a

dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii U.V., D.M. și M.E. sub

aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

precum și disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor față de

făptuitorii U.V. și D.M. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de

art. 246 alin. (1) C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen. și de art. 26 C. pen.

raportat la art. 23 din Legea nr. 656/2002, precum și față de făptuitorul M.E.

sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 23 din Legea nr. 656/2002

și declinarea competenței de soluționare a cauzei disjunse în favoarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Pentru

a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.

– Serviciul Teritorial Galați a reținut următoarele:

La

data de 2 aprilie 2009, numitul U.P., în calitate de administrator unic al

persoanei vătămate SC P.F. SRL Galați, a formulat o plângere penală adresată

prin fax Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva „ofițerilor U.V.

și D.M.” (comisar șef, respectiv inspector principal de poliție din cadrul I.P.J.

Galați – Serviciul Investigații Fraude), sesizând textual că „aceștia are

cunoștință de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen. de către

învinuitul M.E., funcționar public și în mod abuziv și ilegal îl favorizează

acoperind falsificarea unor înscrisuri oficiale ce conțineau bani la bugetul de

stat. În dosarul cu nr. 5494/P/2008 a invocat termenul de prescripție pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen.”.

Sesizarea

a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați

inițial sub nr. 509/VIII/1/2009, fiind înregistrată apoi în registrul de dosare

penale al unității respective la data de 26 mai 2009, dispunându-se efectuarea

de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor și de favorizare a infractorului, prevăzute de art. 246

alin. (1) C. pen. și de art. 264 alin. (1) C. pen.

La

data de 12 iunie 2009 a fost audiat de către procuror numitul U.P., care a

declarat că înțelege să formuleze plângere împotriva celor doi făptuitori

susmenționați pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la spălare de

bani prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 23 din Legea nr. 656/2002,

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 alin. (1)

C. pen. și de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.,

motivat de faptul că, textual „întrucât în dosarul nr. 5494/P/2008 au acoperit

documentele fiscale falsificate de învinuitul M.E.C. în perioada anilor 2000- 2004”.

De

asemenea, în cuprinsul aceleiași declarații U.P. a solicitat „înaintarea cauzei

la D.I.I.C.O.T. Galați” în vederea efectuării de cercetări față de făptuitorii

U.V., D.M. și M.E. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup

infracțional organizat și spălare de bani prevăzute de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 30/2003 și de art. 23 din Legea nr. 656/2002, fără însă a preciza în

ce ar consta din punct de vedere al situației de fapt infracțiunile respective.

Ca

atare, prin ordonanța nr. 726/P/2009 din 24 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus declinarea competenței materiale de

soluționare a cauzei în favoarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată – Serviciul Teritorial Galați, unde a fost

înregistrată sub numărul de mai sus.

În

ceea ce privește infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat

prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 s-a apreciat că fapta

sesizată nu există în realitate.

Astfel,

din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat existența unui grup

infracțional organizat în înțelesul dat acestei noțiuni de dispozițiile art. 2

lit. a) din Legea nr. 39/2003, de „grup structurat, format din trei sau mai

multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în

scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct

sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material”, cu precizarea

expresă că „nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional

în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are

continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii

săi în cadrul grupului”.

Din

cuprinsul plângerii penale inițiale, formulată de persoana vătămată SC P.F. SRL

Galați prin administrator U.P., s-a solicitat cercetarea făptuitorilor U.V. și D.M.

și pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și

de favorizare a infractorului.

De

asemenea, din declarația numitului U.P. rezultă că acesta a solicitat

efectuarea de cercetări față de făptuitorul M.E. precum și față de cei doi

lucrători de poliție judiciară și pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de

bani, respectiv pentru complicitate la această infracțiune, urmând a se dispune

disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor raportat la toate aceste

infracțiuni.

Având

în vedere că făptuitorii U.V. și D.M. sunt ofițeri de poliție, respectiv

subcomisar și inspector principal în cadrul I.P.J. Galați, iar prezumtivele

fapte ar fi fost comise în exercitarea atribuțiilor de serviciu, competența

materială de soluționare a acestei cauze revine Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Galați, conform dispozițiilor art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 218/2002

privind organizarea și funcționarea Poliției Române, modificate prin art. 4 din

Legea nr. 281/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură

penală și a unor legi speciale.

Pentru

acest motiv s-a dispus declinarea competenței după materie și după calitatea

persoanei de soluționare a cauzei disjunse în favoarea Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Galați.

Împotriva

acestei ordonanțe a formulat plângere petentul, în baza dispozițiilor art. 278 C.

proc. civ. la procurorul ierarhic superior care, prin Ordonanța nr. 19/D/P/2010

din 2 martie 2010 dată de procurorul șef al Serviciului Teritorial Galați – D.I.I.C.O.T.,

a respins ca neîntemeiată plângerea formulată.

Nemulțumit

de modul în care i-a fost soluționată plângerea, petentul s-a adresat instanței

de judecată, în condițiile art. 278

1

C. proc. civ., care a apreciat

plângerea petentului nefondată, neexistând vreo probă din care să rezulte că

intimații, în desfășurarea activității lor profesionale, ar fi încălcat în

vreun fel legea.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, petiționara SC P.F. SRL,

fără a învedera criticile adresate acesteia.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, examinând recursul din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. civ., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:

Soluția

dispusă în cauză, de neîncepere a urmăririi penală față de făptuitorii U.V., D.M.

și M.E. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, pe

considerentul că fapta nu există, în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

civ., este legală și temeinică, ca de altfel și soluția de disjungere și

declinare a competenței după materie și după calitatea persoanei.

Astfel,

din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat existența unui grup

infracțional organizat în înțelesul dat acestei noțiuni de dispozițiile art. 2

lit. a) din Legea nr. 39/2003, afirmațiile administratorului SC P.F. neavând nici

un suport faptic sau probator, neexistând date cu privire la existența unei

structuri organizate, care acționează coordonat, după reguli bine stabilite,

constituită de făptuitori sau la care aceștia să fi aderat ori pe care să o fi

sprijinit în cadrul căreia fiecare făptuitor să aibă un rol prestabilit.

Față

de aceste considerente, soluția instanței de fond este legală și temeinică,

motiv pentru care, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. civ.,

va respinge ca nefondat recursul petentului.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. civ.;

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de petiționara SC P.F. SRL Galați împotriva

sentinței penale nr. 172/F din 22 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Galați, secția penală.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică azi 9 mai 2011.