ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4074/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4074/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: La data de 21 august 2008 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, sub nr. 319/P/2008, plângerea penală formulată de petiționarul B.O., care solicita să se efectueze cercetări penale față de intimații magistrați C.A.M. și M.L., judecători în cadrul Tribunalului Brăila, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., nedenunțare a unor infracțiuni prev. de art. 262 C. pen. și de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen. De asemenea, la aceeași dată s-a mai înregistrat, sub nr. 320/P/2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, o altă plângere, formulată de aceleași petiționar B.O., împotriva acelorași judecători C.A.M.
și M.L., plângere prin care, petiționarul a solicitat să se efectueze cercetări împotriva acelorași făptuitoare, pentru săvârșirea acelorași fapte penale. Întrucât s-a constatat că între cele două plângeri exista o legătură strânsă, formulate de același petiționar, vizând aceleași persoane reclamate și aceleași fapte imputate, prin rezoluția nr. 320/P/2008 din 10 februarie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în temeiul art. 45 în referire la art. 34 lit. d) C. proc. pen., a dispus conexarea Dosarului nr. 320/P/2008 la Dosarul nr. 319/P/2008. S-a reținut că petiționarul B.O., prin plângerile formulate și prin declarațiile date ulterior, în fața procurorului, a arătat că intimatele judecători C.A.M.
și M.L., cu prilejul soluționării Dosarelor nr. 3976/113/2007 și nr. 3/113/2008 și-au îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu, nu au interpretat corect probele administrate și au pronunțat soluții care i-au favorizat pe infractorii P.G. și B.L. În urma actelor premergătoare efectuate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin rezoluția nr. 319/P/2008 din 17 februarie 2009, în temeiul art. 228 alin. (4) cu referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva magistraților C.A.M. și M.L. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 262 C. pen. și de art. 264 C. pen. Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a reținut că în anul 2007, pe rolul Tribunalului Brăila, secția civilă, s-a înregistrat Dosarul nr. 3976/113/2007, având ca obiect acțiunea civilă formulată de reclamantul B.O., în contradictoriu cu pârâta SC P.H.
SA Brăila, pentru drepturi salariale, iar în anul 2008, pe rolul aceleiași instanțe, s-a înregistrat Dosarul nr. 3/113/2008 și întrucât cele două dosare priveau aceleași părți și aveau același obiect (drepturi salariale), prin încheierea de ședință din 19 martie 2008, s-a dispus conexarea Dosarului nr. 3/113/2008 la Dosarul nr. 3976/113/2007. Prin sentința civilă nr. 456 din 27 iunie 2008 Tribunalul Brăila a respins, ca nefondate, acțiunile conexe formulate de reclamantul B.O. împotriva pârâtei SC H. SA Brăila, completul de judecată ce a pronunțat soluția anterior menționată fiind compus din judecătorii C.A.M. și M.L. S-a mai reținut că, din verificările efectuate, nu a rezultat săvârșirea vreunei fapte de natură penală de către intimatele magistrați judecători, apreciindu-se că simpla împrejurare că persoana vătămată este nemulțumită de soluția pronunțată de magistrați nu atrage răspunderea penală a acestora.
S-a apreciat că, în mod evident, deși hotărârile judecătorești pot fi nelegale și/sau netemeinice, magistrații, însă, nu pot avea calitatea de subiecți activi ai vreunei infracțiuni exclusiv pe considerentul că au pronunțat o soluție sau alta. Împotriva rezoluției nr. 319/P/2008 din 17 februarie 2009, în temeiul art. 278 C. proc. pen., în termen legal, petiționarul B.O. a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, care, prin rezoluția nr. 385/II/2/2009 din 25 martie 2009, a respins-o, ca nefondată, reținând că, simpla nemulțumire a petiționarului B.O. față de soluția pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul civil nr. 3976/113/2007 nu poate atrage răspunderea penală a magistraților C.A.M.
și M.L., deoarece sentința civilă nr. 456 din 27 iunie 2008 a fost supusă controlului și cenzurii căii de atac a recursului. Împotriva acestei din urmă rezoluții pronunțată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul B.O. a formulat plângere la Curtea de Apel Galați, instanță competentă să soluționeze cauza în fond. Curtea de Apel Galați, secția penală, constatând că la fila 10 din Dosarul nr. 385/II/2/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați se afla atașat un plic conținând o plângere prin care același petiționar a solicitat să se efectueze cercetări față magistratul procuror R.S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați pentru săvârșirea infracțiunilor de: abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 248 1 C. pen., neglijență în serviciu prev. de art. 249 C. pen.
și favorizare a infractorului prev. de 264 C. pen. și că, de asemenea, conform art. 29 pct. 1 lit. f) infracțiunile săvârșite de procurorii de la parchetele de pe lângă Curțile de Apel se judecă în primă instanță de către Înalta Curte de Casație și Justiție, iar potrivit 209 alin. (3) și (4) C proc. pen., urmărirea penală în cazul acestor infracțiuni se efectuează de către procuror, prin sentința penală nr. 165/F din 7 octombrie 2009, în baza art. 38 C. proc. pen., a disjuns plângerea formulată de petiționarul B.O. împotriva magistratului R.S. - procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați de plângerea formulată de același petiționar împotriva rezoluțiilor nr. 385/II/2/2009 din 25 martie 2009 și nr. 319//P/2008 din 17 februarie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
Pe cale de consecință, prima instanță, în temeiul art. 209 alin. (3) și (4) în ref. la art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petentul B.O. împotriva intimatei R.S. - procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu în formă calificată, neglijență în serviciu și favorizare a infractorului, în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin aceeași sentință, prima instanță, în baza dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) și alin. (13) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.O. împotriva rezoluțiilor nr. 385/II/2/2009 din 25 martie 2009 și nr. 319/P/2008 din 17 februarie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și, totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., l-a obligat pe petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că petiționarul, prin plângerile formulate (o plângere din 15 aprilie 2009 și una din 7 aprilie 2009), petiționarul B.O., referindu-se la plângerea formulată în data de 7 august 2008, a susținut că magistrații C.A.M. și M.L. au săvârșit faptele reclamate, astfel că soluția de neîncepere a urmăririi penale este nelegală. În ceea ce privește plângerea formulată în data de 06 august 2008, a susținut că, în mod greșit, s-a dispus conexarea Dosarului nr. 320/P/2008 la Dosarul nr. 319/P/2008 și a solicitat disjungerea celor două cauze. Referitor la rezoluția nr. 385/II/2/2009 din 25 martie 2009, s-a reținut că petiționarul a arătat că procurorul D.G.
nu și-a exercitat rolul activ, omițând să facă cercetări privire la plângerea pe care a formulat-o împotriva făptuitorilor P.G. și B.L. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 259, art. 292, art. 215, art. 205 și art. 206 C. pen. Curtea de Apel Galați, analizând cauza prin prisma motivelor invocate de petentul B.O., dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, a constatat că, față de actele premergătoare efectuate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a reținut în mod corect, că faptele reclamate de petiționarul B.O. nu sunt prevăzute de legea penală, astfel că, prin rezoluția nr. 319/P/2008 din 17 februarie 2009, în temeiul art. 228 alin. (4) în referire la art. 10 lit. b) C. proc.
pen. a dispus, justificat, neînceperea urmăririi penale față de magistrații C.A.M. și M.L. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., a infracțiunii de nedenunțare a unor infracțiuni prev. de art. 262 C. pen. și a infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen. S-a mai relevat de către prima instanță că, în cauză, a rezultat cu certitudine că, în anul 2007, pe rolul Tribunalului Brăila, s-a înregistrat Dosarul nr. 3976/113/2007 având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B.O. împotriva pârâtei SC P.H. SA Brăila, acțiune prin care reclamantul a solicitat ca perioada 20 octombrie 2007 - 16 noiembrie 2007, în care a fost împiedicat să-și desfășoare activitatea, să fie considerată vechime în muncă, iar pârâta să fie obligată la plata sumei de 6.000 lei daune materiale și a sumei de 1.000 lei daune morale.
Întrucât sub nr. 3/113/2008 s-a înregistrat o altă cerere de chemare în judecată, prin care același reclamant B.O. a solicitat ca perioada 20 octombrie 2007- 16 noiembrie 2007 să-i fie considerată vechime în muncă și pârâta SC P.H. SA să fie obligată să-i plătească drepturile bănești și bonurile ce i se cuveneau pentru această perioadă, s-a apreciat că, în mod corect, instanța de judecată (Tribunalul Brăila, secția civilă) a constatat că între cele două cauze există o strânsă legătură și, prin încheierea de ședință din 19 martie 2008, în temeiul art. 164 C. proc. civ., Curtea de Apel Galați a apreciat că, în mod justificat, instanța civilă a dispus conexarea Dosarului nr. 3/113/2008 la Dosarul nr. 3976/113/2007, reținându-se totodată că din cuprinsul respectivei încheieri de ședință a rezultat că reclamantul B.O.
nu s-a opus conexării celor două dosare. De asemenea, privitor la sentința civilă nr. 456 din 27 iunie 2008, prima instanță a constatat că, la pronunțarea acesteia, magistrații judecători C.A.M. și M.L. au avut în vedere atât probele administrate de reclamantul B.O. cât și probele administrate de pârâta SC P.H. SA și a apreciat că simpla împrejurare că persoana vătămată B.O. nu a fost mulțumită de soluția pronunțată de magistrați nu atrage răspunderea penală a acestora, atâta timp cât, potrivit art. 124 din Constituție, judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, iar magistrații nu pot avea calitatea de subiecți activi ai vreunei infracțiuni, numai pentru considerentul că au pronunțat o soluție nefavorabilă unei părți, apreciindu-se că eventualele aspecte de nelegalitate și netemeinicie puteau și urmau a fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.
Totodată prima instanță a înlăturat și susținerea petiționarului B.O. în sensul că procurorul nu și-a exercitat rolul activ și nu s-a pronunțat cu privire la toate faptele și persoanele reclamate apreciind-o ca nefondată, întrucât a constatat că din conținutul plângerilor formulate de acesta a rezultat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a fost sesizat cu aspecte privind activitatea de judecată a magistraților C.A.M. și M.L., astfel încât procurorul nu avea obligația să efectueze cercetări cu privire la plângerea pe care același petiționar a formulat-o împotriva făptuitorilor P.G. și B.L., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 259, art. 292, art. 215, art. 205 și art. 206 C. pen., aspecte care au fost deja supuse analizei și au format, așa cum a menționat acesta, obiectul altui dosar (Dosar nr. 4544/P/2007).
Fiind nemulțumit de sentința penală mai sus menționată, în termen legal, petiționarul a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe cale de consecință, rejudecarea cauzei pe fond, pentru toate motivele menționate în scris. Pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constituit Dosarul nr. 717/44/2009, fixându-se prim termen la 7 decembrie 2009. La termenul acordat, deși a fost legal citat recurentul petiționar nu s-a prezentat pentru a-și formula apărările în fața instanței de recurs.
În cuprinsul cererii formulate în scris (fila 2 dosar recurs) recurentul petiționar a arătat, că hotărârea dată în primă instanță este lovită de nulitate, întrucât: dosarul s-a soluționat cu procedura de citare viciată față de acesta, hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, soluția dată este contrară legii și că, de asemenea, dispozitivul comunicat în copie acestuia nu a fost semnat de judecător, considerând că, și sub acest aspect, hotărârea recurată este lovită de nulitate. Examinând recursul declarat de petiționar, sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) coroborat cu art. 385 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Ca o garanție a respectării legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora.
În concepția legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare. În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanța de fond, în baza actelor premergătoare efectuate în cauză, a respins în mod justificat plângerea formulată de petiționarul B.O., apreciind ca fiind legală și temeinică rezoluția nr. 319/P/2008 din 17 februarie 2009, prin care, în temeiul art. 228 alin. (4) în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a dispus, în mod corect, neînceperea urmăririi penale față de magistrații C.A.M.
și M.L. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., a infracțiunii de nedenunțare a unor infracțiuni prev. de art. 262 C. pen. și a infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen., întrucât, just, s-a apreciat că faptele nu sunt prevăzute în legea penală. De altfel, Înalta Curte constată că prin rezoluția nr. 385/II/2/2009 din 25 martie 2009, dată în Dosarul nr. 319/P/2008, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, a confirmat soluția dispusă de procuror, față de numitele C.A.M. și M.L. pentru săvârșirea infracțiunilor: de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., de nedenunțare a unor infracțiuni prev. de art. 262 C. pen.
și de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen., apreciindu-se, în mod corect, că, faptele presupuse a fi comise de intimate, nu sunt prevăzute de legea penală. Totodată, față de împrejurarea că petiționarul a depus la fila 10 din Dosarul nr. 385/II/2/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați un plic conținând o plângere prin care a solicitat să se efectueze cercetări față magistratul procuror R.S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, pentru săvârșirea infracțiunilor de: abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 248 1 C. pen., neglijență în serviciu prev. de art. 249 C. pen. și favorizare a infractorului prev. de 264 C. pen., se constată că, în mod corect, prima instanță, în baza dispozițiilor art. 38 C. proc.
pen. a disjuns plângerea formulată de acest petiționar împotriva intimatei R.S. și,justificat, în baza art. 209 alin. (3) și (4) cu referire la art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a respectivei plângeri în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât infracțiunile săvârșite de procurorii de la parchetele de pe lângă Curțile de Apel se judecă în primă instanță de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
De asemenea, se constată că, din actele existente la dosar, dar și urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, nu a rezultat faptul că la momentul soluționării Dosarului civil nr. 3976/113/2007 al Tribunalului Brăila, la care s-a conexat, prin încheierea de ședință din 19 martie 2008, pentru identitate de părți, obiect și cauză, Dosarul civil nr. 3/113/2008 invocat de reclamant (recurentul petiționar în cauza de față), pe parcursul desfășurării judecății dosarului civil anterior menționat al Tribunalului Brăila, dar și cu ocazia pronunțării sentinței civile nr. 456 din 27 iunie 2008, magistrații judecători ar fi săvârșit vreo faptă cu conotație penală, întrucât aceștia nu au făcut altceva decât să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, soluția pronunțată fiind argumentată și fundamentată pe probatoriile administrate în dosarul civil.
Întrucât, în speță, nu s-au identificat indicii sau alte elemente din care să rezulte că, în timpul efectuării actelor specifice de cercetare judecătorească în dosarul civil mai sus - menționat, intimatele C.A.M. și M.L. ar fi săvârșit vreo faptă de natură a antrena răspunderea penală, atunci când au pronunțat încheierea de ședință din data de 19 martie 2008 și, respectiv, au respins motivat acțiunile conexe astfel cum au fost formulate și precizate de reclamantul petiționar.
Așadar, nefiind relevate elemente care să ateste că intimatele, pronunțând încheierea de conexare a dosarelor civile mai sus menționate precum și hotărârea criticată, ar fi avut intenția să producă vreo îngrădire drepturilor petiționarului sau ar fi săvârșit vreo altă faptă cu conotație penală, în mod justificat, s-a constatat că acestea nu și-au încălcat atribuțiile de serviciu cu prilejul soluționării Dosarului civil nr. 3976/113/2007 al Tribunalului Brăila, cu atât mai mult cu cât, la acest moment, au fost epuizate toate căile de atac prevăzute de legea procesual civilă, iar eventualele nelegalități ale unor hotărâri judecătorești, pot fi cenzurate ori înlăturate de către instanțele de control judiciar, al căror principal rol este exact acela de a îndrepta o hotărâre nelegală și netemeinică.
De altfel se constată că nu se poate imputa judecătorilor C.A.M. și M.L. modul în care au soluționat Dosarul civil nr. 3976/113/2007, aflat pe rolul Tribunalului Brăila, întrucât motivarea hotărârii se face de magistrat conform propriei convingeri și interpretări a faptelor, pe baza probelor administrate și, întrucât nu s-a dovedit săvârșirea vreunei fapte penale de către aceștia, modul se soluționare a unei cauze civile sau penale, nu poate face obiectul vreunei cercetări, iar eventualele nemulțumiri ale părților față de o hotărâre pronunțată pot fi valorificate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.
În același sens Înalta Curte apreciază că atât reglementările interne cât și cele comunitare consacră și consfințesc principiul independenței puterii judecătorești în judecarea cauzelor penale, civile, etc., astfel că legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești pronunțate de magistrații judecători, în mod corect, s-a constatat de către prima instanță că nu pot fi analizate și cenzurate în cadrul unei cercetări penale. Dacă s-ar da o interpretare contrară a dispozițiilor relative la soluționarea cauzelor, pronunțarea și motivarea hotărârilor, respectiv procedura de judecată, așa cum a dorit petiționarul, s-ar încălca principiului independenței judecătorului și s-ar ajunge la anarhie, afectându-se astfel, însăși actul de justiție.
De asemenea, verificând actele și lucrările dosarului se mai constată că petiționarul a fost corect citat atât la adresa indicată de acesta cât și prin afișare, potrivit dispozițiilor art. 177 alin. (9) C. proc. pen., astfel încât procedura de citare cu acesta, la momentul soluționării cauzei în primă instanță, a fost legale îndeplinită, iar sentința penală recurată (nr. 165/F din 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați) cuprinde motivele care au stat la baza formării convingerii magistratului judecător în sensul că plângerea a fost justificat apreciată ca nefondată.
Nici susținerea recurentului petiționar potrivit căreia copia dispozitivului sentinței penale nr. 165/F din 7 octombrie 2009, comunicată petiționarului trebuia să poarte semnătura judecătorului care a pronunțat hotărârea, nu poate fi primită, întrucât ceea ce se comunică părților din dosar este copia minutei hotărârii, neexistând pentru instanță obligația comunicării minutei acesteia în original și cu semnătura judecătorului care a pronunțat-o . Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul B.O. împotriva sentinței penale nr. 165/F din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. În baza art. 192 alin. (2) C. proc.
pen. recurentul petiționar B.O. urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.O. împotriva sentinței penale nr. 165/F din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.