ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4074/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4074/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la
dosar, constată următoarele:
La data de 21 august 2008 a fost înregistrată la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, sub nr. 319/P/2008, plângerea
penală formulată de petiționarul B.O., care solicita să se efectueze cercetări
penale față de intimații magistrați C.A.M. și M.L., judecători în cadrul Tribunalului
Brăila, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., nedenunțare a unor
infracțiuni prev. de art. 262 C. pen. și de favorizare a infractorului prev. de
art. 264 C. pen. De asemenea, la aceeași dată s-a mai înregistrat, sub nr. 320/P/2008
la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, o altă plângere, formulată de
aceleași petiționar B.O., împotriva acelorași judecători C.A.M. și M.L.,
plângere prin care, petiționarul a solicitat să se efectueze cercetări
împotriva acelorași făptuitoare, pentru săvârșirea acelorași fapte penale.
Întrucât s-a constatat că
între cele două plângeri exista o legătură strânsă, formulate de același
petiționar, vizând aceleași persoane reclamate și aceleași fapte imputate, prin
rezoluția nr. 320/P/2008 din 10 februarie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Galați, în temeiul art. 45 în referire la art. 34 lit. d) C. proc. pen., a
dispus conexarea Dosarului nr. 320/P/2008 la Dosarul nr. 319/P/2008.
S-a reținut că petiționarul
B.O., prin plângerile formulate și prin declarațiile date ulterior, în fața
procurorului, a arătat că intimatele judecători C.A.M. și M.L., cu prilejul
soluționării Dosarelor nr. 3976/113/2007 și nr. 3/113/2008 și-au îndeplinit
necorespunzător atribuțiile de serviciu, nu au interpretat corect probele
administrate și au pronunțat soluții care i-au favorizat pe infractorii P.G. și
B.L.
În urma actelor
premergătoare efectuate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin rezoluția
nr. 319/P/2008 din 17 februarie 2009, în temeiul art. 228 alin. (4) cu referire
la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale
împotriva magistraților C.A.M. și M.L. pentru săvârșirea infracțiunilor
prevăzute de art. 246 C. pen., art. 262 C. pen. și de art. 264 C. pen.
Pentru a dispune astfel,
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a reținut că în anul 2007, pe rolul
Tribunalului Brăila, secția civilă, s-a înregistrat Dosarul nr. 3976/113/2007,
având ca obiect acțiunea civilă formulată de reclamantul B.O., în
contradictoriu cu pârâta SC P.H. SA Brăila, pentru drepturi salariale, iar în
anul 2008, pe rolul aceleiași instanțe, s-a înregistrat Dosarul nr. 3/113/2008
și întrucât cele două dosare priveau aceleași părți și aveau același obiect
(drepturi salariale), prin încheierea de ședință din 19 martie 2008, s-a dispus
conexarea Dosarului nr. 3/113/2008 la Dosarul nr. 3976/113/2007.
Prin sentința civilă nr. 456
din 27 iunie 2008 Tribunalul Brăila a respins, ca nefondate, acțiunile conexe
formulate de reclamantul B.O. împotriva pârâtei SC H. SA Brăila, completul de
judecată ce a pronunțat soluția anterior menționată fiind compus din
judecătorii C.A.M. și M.L.
S-a mai reținut că, din
verificările efectuate, nu a rezultat săvârșirea vreunei fapte de natură penală
de către intimatele magistrați judecători, apreciindu-se că simpla împrejurare
că persoana vătămată este nemulțumită de soluția pronunțată de magistrați nu
atrage răspunderea penală a acestora. S-a apreciat că, în mod evident, deși
hotărârile judecătorești pot fi nelegale și/sau netemeinice, magistrații, însă,
nu pot avea calitatea de subiecți activi ai vreunei infracțiuni exclusiv pe
considerentul că au pronunțat o soluție sau alta.
Împotriva rezoluției nr. 319/P/2008
din 17 februarie 2009, în temeiul art. 278 C. proc. pen., în termen legal,
petiționarul B.O. a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel Galați, care, prin rezoluția nr. 385/II/2/2009 din 25
martie 2009, a respins-o, ca nefondată, reținând că, simpla nemulțumire a
petiționarului B.O. față de soluția pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul civil
nr. 3976/113/2007 nu poate atrage răspunderea penală a magistraților C.A.M. și
M.L., deoarece sentința civilă nr. 456 din 27 iunie 2008 a fost supusă controlului
și cenzurii căii de atac a recursului.
Împotriva acestei din urmă
rezoluții pronunțată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Galați, în temeiul art. 278
1
C. proc. pen., petiționarul B.O. a
formulat plângere la Curtea de Apel Galați, instanță competentă să soluționeze
cauza în fond.
Curtea de Apel Galați,
secția penală, constatând că la fila 10 din Dosarul nr. 385/II/2/2009 al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați se afla atașat un plic conținând
o plângere prin care același petiționar a solicitat să se efectueze cercetări
față magistratul procuror R.S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Galați pentru săvârșirea infracțiunilor de: abuz în serviciu în formă
calificată prev. de art. 248
1
C. pen., neglijență în serviciu prev.
de art. 249 C. pen. și favorizare a infractorului prev. de 264 C. pen. și că,
de asemenea, conform art. 29 pct. 1 lit. f) infracțiunile săvârșite de
procurorii
de
la parchetele de pe lângă
Curțile de Apel se judecă în primă instanță de către Înalta Curte de Casație și
Justiție, iar potrivit 209 alin. (3) și (4) C proc. pen., urmărirea penală în
cazul acestor infracțiuni se efectuează de către procuror, prin sentința penală
nr. 165/F din 7 octombrie 2009, în baza art. 38 C. proc. pen., a disjuns
plângerea formulată de petiționarul B.O. împotriva magistratului R.S. -
procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați de plângerea formulată
de același petiționar împotriva rezoluțiilor nr. 385/II/2/2009 din 25 martie 2009
și nr. 319//P/2008 din 17 februarie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Galați.
Pe cale de consecință, prima
instanță, în temeiul art. 209 alin. (3) și (4) în ref. la art. 29 pct. 1 lit. f)
C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de
petentul B.O. împotriva intimatei R.S. - procuror la Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Galați pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu în
formă calificată, neglijență în serviciu și favorizare a infractorului, în
favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin aceeași sentință, prima instanță, în baza
dispozițiilor art. 278
1
alin. (8) lit. a) și alin. (13) C. proc.
pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.O. împotriva
rezoluțiilor nr. 385/II/2/2009 din 25 martie 2009 și nr. 319/P/2008 din 17
februarie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și, totodată,
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat pe petiționar la plata
sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel,
prima instanță a reținut că petiționarul, prin plângerile formulate (o plângere
din 15 aprilie 2009 și una din 7 aprilie 2009),
petiționarul B.O., referindu-se la plângerea formulată în data de 7 august 2008,
a susținut că magistrații C.A.M. și M.L. au săvârșit faptele reclamate, astfel
că soluția de neîncepere a urmăririi penale este nelegală.
În ceea ce privește
plângerea formulată în data de 06 august 2008, a susținut că, în mod greșit,
s-a dispus conexarea Dosarului nr. 320/P/2008 la Dosarul nr. 319/P/2008 și a
solicitat disjungerea celor două cauze.
Referitor la rezoluția nr. 385/II/2/2009
din 25 martie 2009, s-a reținut că petiționarul a arătat că procurorul D.G. nu
și-a exercitat rolul activ, omițând să facă cercetări privire la plângerea pe
care a formulat-o împotriva făptuitorilor P.G. și B.L. pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 259, art. 292, art. 215, art. 205 și art. 206 C.
pen.
Curtea de Apel Galați,
analizând cauza
prin prisma motivelor invocate de petentul B.O., dar și din
oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, a constatat că, față de actele
premergătoare efectuate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a reținut
în mod corect, că faptele reclamate de petiționarul B.O. nu sunt prevăzute de
legea penală, astfel că, prin rezoluția nr. 319/P/2008 din 17 februarie 2009,
în temeiul art. 228 alin. (4) în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a
dispus, justificat, neînceperea urmăririi penale față de magistrații C.A.M. și
M.L. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor
persoanelor prev. de art. 246 C. pen., a infracțiunii de nedenunțare a unor
infracțiuni prev. de art. 262 C. pen. și a infracțiunii de favorizare a
infractorului prev. de art. 264 C. pen.
S-a mai relevat de către
prima instanță că, în cauză, a rezultat cu certitudine că, în anul 2007, pe
rolul Tribunalului Brăila, s-a înregistrat Dosarul nr. 3976/113/2007 având ca
obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B.O. împotriva pârâtei
SC P.H. SA Brăila, acțiune prin care reclamantul a solicitat ca perioada 20
octombrie 2007 - 16 noiembrie 2007, în care a fost împiedicat să-și desfășoare
activitatea, să fie considerată vechime în muncă, iar pârâta să fie obligată la
plata sumei de 6.000 lei daune materiale și a sumei de 1.000 lei daune morale.
Întrucât sub nr. 3/113/2008 s-a înregistrat o altă
cerere de chemare în judecată, prin care același reclamant B.O. a solicitat ca
perioada 20 octombrie 2007- 16 noiembrie 2007 să-i fie considerată vechime în
muncă și pârâta SC P.H. SA să fie obligată să-i plătească drepturile bănești și
bonurile ce i se cuveneau pentru această perioadă, s-a apreciat că, în mod
corect, instanța de judecată (Tribunalul Brăila, secția civilă) a constatat că
între cele două cauze există o strânsă legătură și, prin încheierea de ședință
din 19 martie 2008, în temeiul art. 164 C. proc. civ., Curtea de Apel Galați a apreciat
că, în mod justificat, instanța civilă a dispus conexarea Dosarului nr. 3/113/2008
la Dosarul nr. 3976/113/2007, reținându-se totodată că din cuprinsul respectivei
încheieri de ședință a rezultat că reclamantul B.O. nu s-a opus conexării celor
două dosare.
De asemenea, privitor la
sentința civilă nr. 456 din 27 iunie 2008, prima instanță a constatat că, la
pronunțarea acesteia, magistrații judecători C.A.M. și M.L. au avut în vedere
atât probele administrate de reclamantul B.O. cât și probele administrate de
pârâta SC P.H. SA și a apreciat că simpla împrejurare că persoana vătămată B.O.
nu a fost mulțumită de soluția pronunțată de magistrați nu atrage răspunderea
penală a acestora, atâta timp cât, potrivit art. 124 din Constituție,
judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, iar magistrații nu pot
avea calitatea de subiecți activi ai vreunei infracțiuni, numai pentru
considerentul că au pronunțat o soluție nefavorabilă unei părți, apreciindu-se
că eventualele aspecte de nelegalitate și netemeinicie puteau și urmau a fi
înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.
Totodată prima instanță a
înlăturat și susținerea petiționarului B.O. în sensul că procurorul nu și-a
exercitat rolul activ și nu s-a pronunțat cu privire la toate faptele și
persoanele reclamate apreciind-o ca nefondată, întrucât a constatat că din conținutul
plângerilor formulate de acesta a rezultat că Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Galați a fost sesizat cu aspecte privind activitatea
de
judecată a magistraților C.A.M. și M.L.,
astfel încât procurorul nu avea obligația să efectueze cercetări cu privire la
plângerea pe care același petiționar a formulat-o împotriva făptuitorilor P.G. și
B.L., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 259, art. 292, art. 215,
art. 205 și art. 206 C. pen., aspecte care au fost deja supuse analizei și au
format, așa cum a menționat acesta, obiectul altui dosar (Dosar nr. 4544/P/2007).
Fiind nemulțumit de sentința penală mai sus
menționată, în termen legal, petiționarul a formulat recurs, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea
hotărârii atacate și pe cale de consecință, rejudecarea cauzei pe fond, pentru
toate motivele menționate în scris.
Pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de
Casație și Justiție s-a constituit Dosarul nr. 717/44/2009, fixându-se prim
termen la 7 decembrie 2009.
La termenul acordat,
deși a fost legal citat recurentul petiționar nu s-a prezentat pentru a-și
formula apărările în fața instanței de recurs. În cuprinsul cererii formulate
în scris (fila 2 dosar recurs) recurentul petiționar a arătat, că hotărârea
dată în primă instanță este lovită de nulitate, întrucât: dosarul s-a
soluționat cu procedura de citare viciată față de acesta, hotărârea pronunțată
nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, soluția dată este contrară legii și
că, de asemenea, dispozitivul comunicat în copie acestuia nu a fost semnat de
judecător, considerând că, și sub acest aspect, hotărârea recurată este lovită
de nulitate.
Examinând recursul declarat de
petiționar, sub toate aspectele conform art. 385
6
alin. (3)
coroborat cu art. 385
14
C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că
acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Ca o garanție a respectării
legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice
persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale
să facă plângere împotriva acestora.
În concepția legiuitorului, poate
face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost
vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce
atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare.
În cauza supusă analizei,
Înalta Curte constată că instanța de fond, în baza actelor premergătoare
efectuate în cauză, a respins în mod justificat plângerea formulată de
petiționarul B.O., apreciind ca fiind legală și temeinică rezoluția nr. 319/P/2008
din 17 februarie 2009, prin care, în temeiul art. 228 alin. (4) în referire la art.
10 lit. b) C. proc. pen. a dispus, în mod corect, neînceperea urmăririi penale
față de magistrații C.A.M. și M.L. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în
serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., a
infracțiunii de nedenunțare a unor infracțiuni prev. de art. 262 C. pen. și a
infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen., întrucât,
just, s-a apreciat că faptele nu sunt prevăzute în legea penală.
De altfel, Înalta Curte constată că
prin rezoluția nr. 385/II/2/2009 din 25 martie 2009, dată în Dosarul nr. 319/P/2008,
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, a
confirmat soluția dispusă de procuror, față de numitele C.A.M. și M.L. pentru
săvârșirea infracțiunilor: de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor
prev. de art. 246 C. pen., de nedenunțare a unor infracțiuni prev. de art. 262 C.
pen. și de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen., apreciindu-se,
în mod corect, că, faptele presupuse a fi comise de intimate, nu sunt prevăzute
de legea penală.
Totodată, față de împrejurarea că
petiționarul a depus la fila 10 din Dosarul nr. 385/II/2/2009 al Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel Galați un plic conținând o plângere prin care a
solicitat să se efectueze cercetări față magistratul procuror R.S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, pentru săvârșirea infracțiunilor
de: abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 248
1
C. pen.,
neglijență în serviciu prev. de art. 249 C. pen. și favorizare a infractorului
prev. de 264 C. pen., se constată că, în mod corect, prima instanță, în baza
dispozițiilor art. 38 C. proc. pen. a disjuns plângerea formulată de acest
petiționar împotriva intimatei R.S. și,justificat, în baza art. 209 alin. (3)
și (4) cu referire la art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., a declinat
competența de soluționare a respectivei plângeri în favoarea Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât infracțiunile săvârșite de
procurorii de la parchetele de pe lângă Curțile de Apel se judecă în primă
instanță de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
De asemenea, se constată că, din
actele existente la dosar, dar și urmare actelor premergătoare efectuate în
cauză, nu a rezultat faptul că la momentul soluționării Dosarului civil nr. 3976/113/2007
al Tribunalului Brăila, la care s-a conexat, prin încheierea de ședință din 19
martie 2008, pentru identitate de părți, obiect și cauză, Dosarul civil nr. 3/113/2008
invocat de reclamant (recurentul petiționar în cauza de față), pe parcursul
desfășurării judecății dosarului civil anterior menționat al Tribunalului
Brăila, dar și cu ocazia pronunțării sentinței civile nr. 456 din 27 iunie
2008, magistrații judecători ar fi săvârșit vreo faptă cu conotație penală,
întrucât aceștia nu au făcut altceva decât să-și îndeplinească atribuțiile de
serviciu, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, soluția pronunțată
fiind argumentată și fundamentată pe probatoriile administrate în dosarul
civil.
Întrucât, în speță, nu s-au
identificat indicii sau alte elemente din care să rezulte că, în timpul
efectuării actelor specifice de cercetare judecătorească în dosarul civil mai
sus - menționat, intimatele C.A.M. și M.L. ar fi săvârșit vreo faptă de natură
a antrena răspunderea penală, atunci când au pronunțat încheierea de ședință
din data de 19 martie 2008 și, respectiv, au respins motivat acțiunile conexe
astfel cum au fost formulate și precizate de reclamantul petiționar.
Așadar, nefiind relevate
elemente care să ateste că intimatele, pronunțând încheierea de conexare a
dosarelor civile mai sus menționate precum și hotărârea criticată, ar fi avut
intenția să producă vreo îngrădire drepturilor petiționarului sau ar fi
săvârșit vreo altă faptă cu conotație penală, în mod justificat, s-a constatat
că acestea nu și-au încălcat atribuțiile de serviciu cu prilejul soluționării Dosarului
civil nr. 3976/113/2007 al Tribunalului Brăila, cu atât mai mult cu cât, la
acest moment, au fost epuizate toate căile de atac prevăzute de legea procesual
civilă, iar eventualele
nelegalități ale unor hotărâri judecătorești, pot fi cenzurate
ori înlăturate de către instanțele de control judiciar, al căror principal rol
este exact acela de a îndrepta o hotărâre nelegală și netemeinică.
De altfel se constată că nu se
poate imputa judecătorilor C.A.M. și M.L. modul în care au soluționat Dosarul civil
nr. 3976/113/2007, aflat pe rolul Tribunalului Brăila, întrucât motivarea
hotărârii se face de magistrat conform propriei convingeri și interpretări a
faptelor, pe baza probelor administrate și, întrucât nu s-a dovedit săvârșirea
vreunei fapte penale de către aceștia, modul se soluționare a unei cauze civile
sau penale, nu poate face obiectul vreunei cercetări, iar eventualele
nemulțumiri ale părților față de o hotărâre pronunțată pot fi valorificate prin
exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.
În același sens Înalta Curte
apreciază că atât reglementările interne cât și cele comunitare consacră și
consfințesc principiul independenței puterii judecătorești în judecarea
cauzelor penale, civile, etc., astfel că legalitatea și temeinicia hotărârilor
judecătorești pronunțate de magistrații judecători, în mod corect, s-a
constatat de către prima instanță că nu pot fi analizate și cenzurate în cadrul
unei cercetări penale.
Dacă s-ar da o
interpretare contrară a dispozițiilor relative la soluționarea cauzelor,
pronunțarea și motivarea hotărârilor, respectiv procedura de judecată, așa cum
a dorit petiționarul, s-ar încălca principiului independenței judecătorului și
s-ar ajunge la anarhie, afectându-se astfel, însăși actul de justiție.
De asemenea,
verificând actele și lucrările dosarului se mai constată că petiționarul a fost
corect citat atât la adresa indicată de acesta cât și prin afișare, potrivit
dispozițiilor art. 177 alin. (9) C. proc. pen., astfel încât procedura de
citare cu acesta, la momentul soluționării cauzei în primă instanță, a fost
legale îndeplinită, iar sentința penală recurată (nr. 165/F din 7 octombrie
2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați) cuprinde motivele care au stat la
baza formării convingerii magistratului judecător în sensul că plângerea a fost
justificat apreciată ca nefondată.
Nici susținerea recurentului petiționar
potrivit căreia copia dispozitivului sentinței penale nr. 165/F din 7 octombrie
2009, comunicată petiționarului trebuia să poarte semnătura judecătorului care
a pronunțat hotărârea, nu poate fi primită, întrucât ceea ce se comunică
părților din dosar este copia minutei hotărârii, neexistând pentru instanță
obligația comunicării minutei acesteia în original și cu semnătura
judecătorului care a pronunțat-o .
Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 385
15
alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de
petiționarul B.O. împotriva sentinței penale nr. 165/F din 7 octombrie 2009 a
Curții de Apel Galați, secția penală.
În baza art. 192 alin. (2) C.
proc. pen. recurentul petiționar B.O. urmează a fi obligat la plata
cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de petiționarul B.O. împotriva sentinței penale nr. 165/F din
7 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.
Obligă recurentul petiționar
la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 7 decembrie 2009.