ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3995/2009

Examinând recursul de față constată:

Prin Sentința penală nr. 160/F din 2 octombrie 2009 Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul B.O. împotriva rezoluției nr. 579/P din 19 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și l-a obligat pe petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Prima instanță a reținut că, prin rezoluția atacată în plângere, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.L., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila și față de B.I.C., judecător la Judecătoria Brăila, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

Prin rezoluție s-a reținut că din actele premergătoare rezultă că cei doi magistrați și-au îndeplinit corespunzător atribuțiunile de serviciu și nu au vătămat în nici un mod interesele legale ale petiționarului.

Instanța a mai reținut că, prin rezoluția 523/II/2/2009 din 4 mai 2009 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a respins plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

De asemenea s-a reținut că petiționarul a formulat plângere conform art. 278

1

C. proc. pen. solicitând trimiterea în judecată a celor doi magistrați.

S-a constatat că plângerea formulată nu este fondată.

Instanța a avut în vedere că intimații au calitatea de procuror de ședință și, respectiv, de judecată și au exercitat atribuțiunile de serviciu cu bună-credință, respectând procedurile legale, astfel încât nu au comis faptele reclamate de petiționar.

S-a reținut astfel că în soluționarea Dosarului nr. 7037/197/2009, în care a fost pronunțată Sentința penală nr. 1441 din 19 septembrie 2009, în mod corect instanța a apreciat că nu există viciu de procedură pentru data de 7 mai 2008 întrucât din conținutul procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de citare rezultă că acesta a fost întocmit la 5 mai 2008.

S-a mai reținut că petiționarul avea calea de atac a recursului, pe care însă a exercitat-o tardiv, astfel cum rezultă din Decizia nr. 352 din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului Brăila.

Petiționarul a declarat recurs susținând că hotărârea primei instanțe nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că instanța nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere și asupra unor probe administrate de natură să influențeze soluția procesului. S-a mai susținut că prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii și că dispozitivul hotărârii nu a fost semnat de judecător la pronunțarea hotărârii, aceasta fiind astfel nulă.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Astfel, se constată că din considerente rezultă că hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, fiind nefondat primul motiv de recurs invocat de petiționar.

De asemenea, nu este fondată susținerea petiționarului că prima instanță "nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere". În motivarea recursului nu s-a precizat asupra cărei cereri a omis instanța să se pronunțe, că din actele dosarului nu rezultă că petiționarul ar fi formulat în fața primei instanțe vreo cerere esențială, de natură a-i garanta drepturile și de a influența soluția procesului, iar instanța ar fi omis să se pronunțe asupra acesteia.

Înalta Curte reține că în cauză, nefiind începută urmărirea penală, procesul penal nu a început și, în consecință, nici nu puteau fi administrate probe, iar cu ocazia judecării plângerii petiționarul nu a depus la dosar nici un fel de înscrisuri. Așa fiind, în mod evident este nefondată susținerea că instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate în cauză.

Se reține, de asemenea, că nefondat s-a susținut în motivarea recursului că hotărârea este contrară legii. Soluția a fost legal și temeinic pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. întrucât plângerea formulată de petiționar a fost corect respinsă în condițiile în care, din actele premergătoare, rezultă că magistrații reclamați și-au îndeplinit corespunzător atribuțiunile de serviciu astfel încât faptele de care sunt acuzați de petiționar nu există. În consecință, legal și temeinic procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de cele două intimate.

Se constată că practic petiționarul a formulat plângere penală împotriva celor doi magistrați fiind nemulțumit de soluția pronunțată de judecătorul B.I.C. în Dosarul 1441 din 19 septembrie 2009 al Judecătoriei Brăila și de concluziile puse de procurorul de ședință D.L. în acea cauză.

În mod evident simpla pronunțare a unei hotărâri de către judecător și susținerea unor anumite concluzii de către procurorul de ședință nu sunt fapte cu conotație penală.

Pe de altă parte legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești pot fi examinate exclusiv în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

În consecință, împrejurarea că petiționarul consideră că, în mod greșit, procurorul de ședință și judecătorul au apreciat că a fost legal citat de organele de cercetare penală în Dosarul nr. 50093/2008 al Poliției Municipiului Brăila, nu poate face obiectul examinării în soluționarea plângerii de față și în nici un caz nu poate constitui temei al răspunderii penale.

Se mai constată că atât minuta sentinței recurate, cât și hotărârea sunt semnate de judecătorul care a pronunțat soluția, astfel încât și ultimul motiv de recurs invocat este nefondat.

Cum din examinarea cauzei nu rezultă nici existența vreunui caz de casare care să poată fi luat în examinare din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.O. împotriva Sentinței penale nr. 160/F din 2 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 30 noiembrie 2009.