ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 390/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1802 din 7 mai 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins contestația în anulare formulată de B.I. împotriva deciziei nr. 1500 din 27 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute expres de textele de lege pe care se întemeiază, cererea respectiv art. 318 și art. 317 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Astfel, s-a reținut că, instanța de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin motivul de casare sau de modificare, ci poate să analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză ori să analizeze un singur aspect considerat esențial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație a recurentului nu deschide calea contestației în anulare. Împotriva deciziei nr. 1802 din 7 mai 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 3618/1/2007 contestatorul B.I. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 [alin. (1) și (2)] și art. 318 alin. (1) C. proc.

civ. contestatorul arătând că pentru nici un termen de judecată, nici el și nici intimata, nu au fost legal citați și, că hotărârea contestată este plină de greșeli materiale. A mai susținut că, instanța a omis din greșeală să cerceteze motivele sale de casare, precum și faptul că el s-a înscris în fals împotriva conținutului tuturor actelor depuse de pârâtă în dosarul cauzei. Contestația în anulare este nefondată. Potrivit art. 317 C. proc. civ. „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare 1) când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită cu cerințele legii; 2) când hotărârea a fost dată de judecător cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

În cauză, din analiza deciziei contestate rezultă că atât contestatorul B.I. cât și intimatul Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei au fost legal citați (filele 22 și 23 dosar nr. 3618/1/2007) iar hotărârea a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cu respectarea dispozițiilor legale, de ordine publică, referitoare la competență. În ceea ce privește cel de-al doilea temei de drept al contestației în anulare, prevăzut de dispozițiile art. 318 C. proc. civ. „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Analizând acest text de lege, observăm că acesta se referă la greșeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat, deși la dosar se găsesc dovezi că a fost depus în termen sau că a fost timbrat. În speță, însă, nu suntem într-o astfel de ipoteză, respectiv de existența unor greșeli materiale și nici în ipoteza omisiunii de a se analiza vreunul din motivele de recurs, fiind de fapt în prezența unei contestații în anulare formulată împotriva unei decizii pronunțată tot într-o contestație în anulare. Pe calea contestației în anulare se tinde la anularea unei hotărâri definitive, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale ceea ce nu poate fi vorba în speța de față.

În consecință, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 317 alin. (1) și (2) și cele ale art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare va fi respinsă, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de B.I. împotriva deciziei nr. 1802 din 7 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2011.