ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.01.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 390/2011

HOTĂRÂRE
25.01.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 390/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1802 din 7 mai 2008,

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins contestația în anulare formulată

de B.I. împotriva deciziei nr. 1500 din 27 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele

prevăzute expres de textele de lege pe care se întemeiază, cererea respectiv

art. 318 și art. 317 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Astfel, s-a reținut că, instanța

de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept

care susțin motivul de casare sau de modificare, ci poate să analizeze global,

printr-un raționament juridic de sinteză ori să analizeze un singur aspect

considerat esențial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o

afirmație a recurentului nu deschide calea contestației în anulare.

Împotriva deciziei nr. 1802 din 7

mai 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 3618/1/2007 contestatorul B.I.

a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 [alin.

(1) și (2)] și art. 318 alin. (1) C. proc. civ. contestatorul arătând că pentru

nici un termen de judecată, nici el și nici intimata, nu au fost legal citați

și, că hotărârea contestată este plină de greșeli materiale.

A mai susținut că, instanța a omis din

greșeală să cerceteze motivele sale de casare, precum și faptul că el s-a înscris

în fals împotriva conținutului tuturor actelor depuse de pârâtă în dosarul

cauzei.

Contestația în anulare este

nefondată.

Potrivit art. 317 C. proc. civ.

„hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare

1) când procedura de chemare a

părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită cu cerințele

legii;

2) când hotărârea a fost dată de

judecător cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la

competență.

În cauză, din analiza deciziei

contestate rezultă că atât contestatorul B.I. cât și intimatul Ministerul

Muncii, Solidarității Sociale și Familiei au fost legal citați (filele 22 și 23

dosar nr. 3618/1/2007) iar hotărârea a fost pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cu

respectarea dispozițiilor legale, de ordine publică, referitoare la competență.

În ceea ce privește

cel de-al doilea temei de drept al contestației în anulare, prevăzut de

dispozițiile art. 318 C. proc. civ. „hotărârile instanțelor de recurs mai pot

fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în

parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Analizând acest text de lege,

observăm că acesta se referă la greșeli materiale evidente în legătură cu

aspectele formale ale judecății în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca

tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat, deși la dosar se găsesc dovezi

că a fost depus în termen sau că a fost timbrat.

În speță, însă, nu suntem într-o

astfel de ipoteză, respectiv de existența unor greșeli materiale și nici în

ipoteza omisiunii de a se analiza vreunul din motivele de recurs, fiind de fapt

în prezența unei contestații în anulare formulată împotriva unei decizii

pronunțată tot într-o contestație în anulare.

Pe calea contestației în anulare se

tinde la anularea unei hotărâri definitive, nu pentru că judecata nu a fost

bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură cu

anumite forme procedurale ceea ce nu poate fi vorba în speța de față.

În consecință, constatând că nu

sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 317 alin. (1) și (2) și cele ale art.

318 C. proc. civ., contestația în anulare va fi respinsă, ca nefondată.

Respinge

contestația în anulare formulată de B.I. împotriva deciziei nr. 1802 din 7 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 25 ianuarie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-04-01
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1090/2009
de asemenea, în cauză, nici pentru termenul din 30 mai 2008, și nici pentru termenul la care s-a judecat pricina, din data de 26 septembrie 2008. 2) Instanța, admițând recursul, a omis din greșeală să cerceteze motivele de casare cuprinse î
ÎCCJ 2010-10-08
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4222/2010
Asupra contestației în anulare de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin decizia nr. 2276 din 15 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă contestația în anulare formulată de B.I.,
ÎCCJ 2007-09-25
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3534/2007
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 30 iulie 2007 contestatorul N.F. a solicitat, în baza dispozițiilor art. 317 și art. 318 C. proc. civ. admiterea co
ÎCCJ 2007-02-26
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1212/2007
ordine, iar instanța nu arată din ce lege este articolul menționat. Contestația nu se fondează. 1. Majoritatea argumentelor din contestație privind omisiunea instanței de recurs de a analiza motivele de casare, vizează, în realitate, sentin
ÎCCJ 2008-01-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 130/2008
motivelor invocate recurentul arată că Instanța de Fond a judecat cauza cu lipsă de procedură față de numitele P.S.E. și B.V.M., iar întâmpinarea și actele care au stat la baza acesteia nu i-au fost comunicate. De asemenea, susține recurent
Sursă