ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4943/2012

Asupra contestației în anulare; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin Decizia nr. 2479 din 28 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva Sentinței civile nr. 134/CA din 5 iunie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ. Contestația în anulare formulată împotriva acestei hotărâri a fost respinsă de către Înalta Curte, prin Decizia nr. 3573 din 26 septembrie 2007. Petentul B.I. a formulat, împotriva Deciziei nr. 3573 din 26 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, contestație în anulare, care a fost respinsă ca inadmisibilă prin Decizia nr. 4527 din 4 decembrie 2008. Împotriva Deciziei nr. 4527 din 4 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal B.I.

a formulat contestație în anulare, fiind respinsă prin Decizia nr. 1156 din 2 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În motivarea contestației s-au indicat, ca temei de drept, dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 și alin. (2), art. 318 alin. (1) C. proc. civ., iar în fapt, s-a susținut că recursul a fost soluționat cu lipsă de procedură, instanța de recurs pronunțând o hotărâre nelegală, întrucât dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, fiind omis din greșeală să se cerceteze vreunul dintre motivele de casare. Prin Decizia nr. 2771 din 13 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins contestația în anulare formulată de B.I. împotriva Deciziei nr. 1156 din 2 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ca inadmisibilă și a aplicat o amendă judiciară, în temeiul art. 108 1 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc.

civ., în cuantum de 500 RON contestatorului B.I. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că se critică modul în care completele de judecată s-au aplecat asupra actelor dosarului, or aspectele sesizate de contestator exced dispozițiilor art. 317 - 318 C. proc. civ., pe de o parte, iar pe de altă parte contestația în anulare prevăzută de art. 318 C. proc. civ. poate fi exercitată numai împotriva deciziilor date asupra recursului. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare B.I., criticând soluția instanței ca netemeinică, nelegală și neconstituțională. În motivarea contestației s-au indicat, ca temei de drept, dispozițiile art. 317 alin. (1) și alin. (2), art. 318 alin. (1) C. proc.

civ., iar în fapt, s-a susținut că recursul a fost soluționat cu lipsă de procedură, instanța de recurs pronunțând o hotărâre nelegală, întrucât dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, fiind omis din greșeală să se cerceteze vreunul dintre motivele de casare. II. Decizia instanței sesizată cu contestația în anulare Înalta Curte de Casație și Justiție analizând motivele contestației în anulare formulate în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge contestația în anulare, pentru considerentele ce urmează: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt expres și limitativ prevăzute de art. 317 - 318 C. proc.

civ. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege. Reglementând contestația în anulare specială, art. 318 C. proc. civ. prevede că hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate prin această cale extraordinară de atac când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., fără ca instanța de retractare să poată proceda la o reapreciere a probelor sau a dispozițiilor legale aplicabile în cauză.

Analizând cererea contestatorului și hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor care reglementează contestația în anulare, Înalta Curte constată că decizia în cauză nu se circumscrie niciunei ipoteze a prevederilor legale arătate. Or, aspectele sesizate de contestator exced dispozițiilor art. 317 - 318 C. proc. civ., pe de o parte, iar pe de altă parte contestația în anulare prevăzută de art. 318 C. proc. civ. poate fi exercitată numai împotriva deciziilor date asupra recursului Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de față nu îndeplinește cerințele minime de admisibilitate pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac și, în consecință, va respinge contestația formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare depusă de B.I. împotriva Deciziei nr. 2771 din 13 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2012. Procesat de GGC - LM