ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4943/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4943/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra contestației
în anulare;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin Decizia nr. 2479 din 28 iunie 2006
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal a fost respins ca nefondat recursul declarat de
reclamantul B.I. împotriva Sentinței civile nr. 134/CA din 5 iunie 2001 a
Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ.
Contestația în
anulare formulată împotriva acestei hotărâri a fost respinsă de către Înalta
Curte, prin Decizia nr. 3573 din 26 septembrie 2007.
Petentul B.I. a
formulat, împotriva Deciziei nr. 3573 din 26 septembrie 2007 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, contestație în
anulare, care a fost respinsă ca inadmisibilă prin Decizia nr. 4527 din 4
decembrie 2008.
Împotriva Deciziei
nr. 4527 din 4 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de
contencios administrativ și fiscal B.I. a formulat contestație în anulare,
fiind respinsă prin Decizia nr. 1156 din 2 martie 2010 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție.
În motivarea
contestației s-au indicat, ca temei de drept, dispozițiile art. 317 alin. (1)
pct. 1 și alin. (2), art. 318 alin. (1) C. proc. civ., iar în fapt, s-a
susținut că recursul a fost soluționat cu lipsă de procedură, instanța de
recurs pronunțând o hotărâre nelegală, întrucât dezlegarea dată este rezultatul
unei greșeli materiale, fiind omis din greșeală să se cerceteze vreunul dintre
motivele de casare.
Prin Decizia nr. 2771
din 13 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins contestația în
anulare formulată de B.I. împotriva Deciziei nr. 1156 din 2 martie 2010 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție ca inadmisibilă și a aplicat o amendă
judiciară, în temeiul art. 108
1
alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc.
civ., în cuantum de 500 RON contestatorului B.I.
Pentru a hotărî
astfel, instanța a reținut că se critică modul în care completele de judecată
s-au aplecat asupra actelor dosarului, or aspectele sesizate de contestator
exced dispozițiilor art. 317 - 318 C. proc. civ., pe de o parte, iar pe de altă
parte contestația în anulare prevăzută de art. 318 C. proc. civ. poate fi
exercitată numai împotriva deciziilor date asupra recursului.
Calea de atac
exercitată
Împotriva acestei
hotărâri a formulat contestație în anulare B.I., criticând soluția instanței ca
netemeinică, nelegală și neconstituțională.
În motivarea
contestației s-au indicat, ca temei de drept, dispozițiile art. 317 alin. (1)
și alin. (2), art. 318 alin. (1) C. proc. civ., iar în fapt, s-a susținut că
recursul a fost soluționat cu lipsă de procedură, instanța de recurs pronunțând
o hotărâre nelegală, întrucât dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli
materiale, fiind omis din greșeală să se cerceteze vreunul dintre motivele de
casare.
II. Decizia instanței
sesizată cu contestația în anulare
Înalta Curte de
Casație și Justiție analizând motivele contestației în anulare formulate în
raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente în cauză, va
respinge contestația în anulare, pentru considerentele ce urmează:
Contestația în
anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru
care poate fi exercitată sunt expres și limitativ prevăzute de art. 317 - 318
C. proc. civ.
Contestația în
anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în
condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege.
Reglementând
contestația în anulare specială, art. 318 C. proc. civ. prevede că hotărârile
instanței de recurs mai pot fi atacate prin această cale extraordinară de atac
când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale sau când instanța,
respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să
cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestația în
anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, deschisă exclusiv
pentru situațiile prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., fără ca
instanța de retractare să poată proceda la o reapreciere a probelor sau a
dispozițiilor legale aplicabile în cauză.
Analizând cererea
contestatorului și hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor care
reglementează contestația în anulare, Înalta Curte constată că decizia în cauză
nu se circumscrie niciunei ipoteze a prevederilor legale arătate.
Or, aspectele
sesizate de contestator exced dispozițiilor art. 317 - 318 C. proc. civ., pe de
o parte, iar pe de altă parte contestația în anulare prevăzută de art. 318 C.
proc. civ. poate fi exercitată numai împotriva deciziilor date asupra
recursului
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte constată că cererea de față nu îndeplinește
cerințele minime de admisibilitate pentru exercitarea acestei căi extraordinare
de atac și, în consecință, va respinge contestația formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
în anulare depusă de B.I. împotriva Deciziei nr. 2771 din 13 mai 2011 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 22 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - LM