ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5362/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5362/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în

judecată și hotărârea instanței de fond.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de

25 mai 2009, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat să se constate existența

calității de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul V.I.C.

În motivarea acțiunii

a arătat că prin cererea din 07 august 2006 ce i-a fost adresată de către

Uniunea Studenților din România se solicita verificarea, în temeiul fostei Legi

nr. 187/1999, în ceea ce-l privește pe pârât care la acel moment era rector al

Academiei de Poliție „A.I.C.”.

Din cuprinsul Notei

de constatare S/DI/I/1555 din 17 iulie 2008 și a înscrisurilor atașate

prezentei acțiuni rezultă că pârâtul a avut gradul de maior în anii 1987 și

1989 și funcția de locțiitor al șefului Direcției economice din cadrul

Inspectoratului General al Miliției în anul 1987.

În această calitate,

în contextul supravegherii informative a angajaților și colaboratorilor

Radioteleviziunii Române, pârâtul a semnalat Direcției 1 a Securității faptul că, urmare a investigațiilor efectuate prin serviciul de specialitate al

Miliției Municipiului București cu privire la D.M. de profesie tehnician principal la Radioteleviziunea Română, domiciliat în București a rezultat că acesta a

intrat în legături de prietenie și de afaceri cu o familie de cetățeni străini

din cadrul Ambasadei Burundeze, care locuiesc în imobilul vecin din București.

Prin intermediul acestei familii D.M. a intrat în relații cu mai mulți cetățeni

de culoare care-l vizitează la domiciliu ori cu care se întâlnește frecvent la

familia din Strada (….). Din investigații a mai rezultat că persoana în cauză

se ocupă cu transportul în capitală a unor cetățeni străini pe care-i

contactează în imediata apropiere a magazinului Shop din Str. 30 Decembrie,

folosind în acest scop autoturismul său proprietate personală. Întrucât prin

natura sarcinilor de serviciu D.M. are acces în obiective și locuri de interes

deosebit.

Pârâtul a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât în perioada

1987 - 1989 a îndeplinit funcția de adjunct al șefului Direcției Economice din

Inspectoratul General al Miliției, având ca atribuții de serviciu coordonarea

activității serviciilor specializate pentru combaterea infracționalității din

domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare, comerțului

interior și cooperației de consum. Nu a desfășurat activități de supraveghere

informativă a angajaților și colaboratorilor Radioteleviziunii Române, nu a

avut niciodată calitatea de ofițer al Miliției cu atribuții pe linie de

Securitate și nu poate fi reținută calitatea sa de lucrător al Securității

pentru simplul motiv că nici un ofițer din Direcția economică a Inspectoratului

General al Miliției nu a avut calitatea de ofițer al Miliției cu atribuții pe

linie de Securitate.

Prin Sentința civilă nr.

4365 din 8 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.

în contradictoriu cu pârâtul V.I.C. și a constatat existența calității de

lucrător al Securității în privința pârâtului.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin Decizia nr. 5771 din 22 decembrie 2010 a admis

recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare instanței

de fond.

Cauza a fost

reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal, la data de 4 aprilie 2011 sub numărul de dosar 3095/2/2011.

În rejudecarea cauzei

instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, potrivit art. 315 alin.

(1) din C. proc. civ.

Prin Sentința nr. 618

din 30 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, respins cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.,

în contradictoriu cu pârâtul V.I.C., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel instanța de fond a reținut următoarele considerente:

Curtea a reținut că

în considerarea art. 315 C. proc. civ.

caz de casare, hotărârile instanței de recurs

sunt obligatorii pentru judecătorii fondului sub două aspecte :

- asupra

problemelor de drept dezlegate

-

asupra necesității

administrării unor probe

În acest sens Curtea

a dat eficiență juridică deplină prevederilor ar.315 alin. (1) C. proc. civ. și

a reiterat dezlegările de fapt și de drept stabilite de instanța de recurs.

Prin Decizia nr. 5771

din 22 decembrie 2010 a Î.C.C.J. instanța a admis recursul a casat sentința

civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe reținând

următoarele:

“Obiectul litigiului

dedus judecății instanței de contencios administrativ îl reprezintă constatarea

calității recurentului pârât de lucrător al Securității, în raport de

dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul

dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 293/2008. Conform acestei prevederi normative, lucrător al Securității

este orice persoană care, având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității

sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit,

în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a

îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Pentru o corectă

soluționare a cauzei de față este necesară interpretarea textului anterior

citat.

În opinia instanței

de control judiciar, trebuie să se realizeze o interpretare stricto sensu a

normei aflate în discuție.

În alți termeni,

poate avea calitatea de lucrător al Securității doar persoana care a activat în

mod efectiv în cadrul instituțiilor nominalizate în textul legal mai sus

menționat, instituții care, în perioada 1945 - 1989, au desfășurat atribuții pe

linie de Securitate, iar activitatea lucrătorului Securității a avut drept

consecință suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului.

Un argument în

sprijinul interpretării realizate îl constituie faptul că au existat prevederi

normative speciale în materie: este vorba despre Legea Miliției nr. 21/1969 și

Decretul nr. 121/1978 privind organizarea și funcționarea Ministerului de

Interne, așa cum susține în motivele de recurs pârâtul.

Înalta Curte a

constatat că prima instanță a realizat o interpretare extensivă a textului

normativ aplicabil în speță, ceea ce nu poate fi primit, în raport de

argumentele anterior arătate.

Mai mult decât atât,

nu trebuie ignorat faptul că art. 3 lit. f) din Legea nr. 21/1969 prevedea că

unitățile de miliție îndeplineau sarcini privind Securitatea statului doar în

mediul rural, nu și în mediul urban.

Așadar, potrivit art.

5 pct. I lit. b) și h) din Decretul nr. 121/1978 privind organizarea și

funcționarea Ministerului de Interne, se menționează ca atribuții ale

Departamentului Securității statului și organelor din subordine „lit. b)

organizează și desfășoară activitatea de apărare a Securității statului în

scopul prevenirii, descoperirii și lichidării acțiunilor serviciilor de spionaj

străine și agenturilor acestora, precum și ale organizațiilor, cercurilor și

persoanelor din străinătate, întreprinse împotriva suveranității, independenței

și integrității statului român; lit. h) ia măsuri pentru apărarea secretului de

stat în cadrul organizațiilor socialiste și verifică, potrivit legii, modul de

aplicare a dispozițiilor legale.”

Ca atare, după cum

s-a susținut și în motivele de recurs, Securitatea avea ca atribuții

supravegherea informativ-operativă a instituțiilor de importanță deosebită

pentru statul român, printre care și Radioteleviziunea, dar și alte instituții

centrale.

Pe de altă parte,

după cum s-a relevat anterior, recurentul V.I.C. a fost ofițer, având gradul de

maior în anii 1987 și 1989 și funcția de locțiitor al șefului Direcției Economice

în cadrul Inspectoratului General al Miliției în anul 1987.

În concepția

instanței de control judiciar, judecătorul fondului nu a administrat un

probatoriu suficient, pe baza căruia să stabilească dacă în cadrul Direcției

Economice a Inspectoratului General al Miliției a existat sau nu vreun „serviciu

specializat” cu atribuții pe linie de Securitate.

Pentru lămurirea

situației de fapt era necesară depunerea la dosar a următoarelor acte: fișa

postului recurentului-pârât în cadrul Direcției Economice, în care acesta a

susținut că a activat, dar și organigrama tuturor direcțiilor din cadrul

Inspectoratului General al Miliției, pentru perioada aflată în discuție.

În temeiul art. 315 alin.

(1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra

problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor

probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Ca atare, instanța de

trimitere trebuie să respecte problema de drept soluționată și să lămurească

starea de fapt, prin administrarea probelor necesare.”

Prima instanță a

reținut că din adresa cu numărul 3769402 din 22 decembrie 2011 emisă de către M.A.I.,

Academia de Poliție “A.I.C.” rezultă faptul că în dosarul de personal al

pârâtului V.I.C. nu se regăsește fișa postului acestuia, aferentă funcției de

locțiitor în cadrul Direcției Economice din cadrul Inspectoratului General al

Miliției, funcție pe care pârâtul a ocupat-o în perioada 1987-1989.

Din adresa cu numărul

35887 din 25 noiembrie 2011 emisă de către M.A.I. - Inspectoratul General al

Poliției Române rezultă faptul că întocmirea fișei postului pentru lucrătorii

Ministerului Administrației și Internelor a fost reglementată prin Ordinul

Ministerului de Interne nr. S/931 din 21 iunie 1999 privind modificarea și

completarea art. 33 din Ordinul Ministerului de Interne nr. S/760/1998 privind

activitatea de personal în unitățile Ministerului de Interne, abrogat, precum

și faptul că obligativitatea introducerii fișei postului în dosarul de personal

al lucrătorului a fost stabilită prin Ordinul Ministerului Administrației și

Internelor nr. 300 din 21 iunie 2004 privind activitatea de management resurse

umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor, modificat și

completat.

Prin adresa cu

numărul 35887 din 25 noiembrie 2011 emisă de către M.A.I. - Inspectoratul

General al Poliției Române a fost înaintată instanței de judecată Organigrama

Direcției Economice din Inspectoratul General al Miliției aferentă perioadei

1987-1989, iar din înscrisul menționat anterior curtea reține că în cadrul

Direcției Economice a Inspectoratului General al Miliției în perioada 1987-1989

nu a existat vreun „serviciu specializat” cu atribuții pe linie de Securitate.

Raportând situația de

fapt menționată anterior la dezlegările în drept stabilite de către instanța de

recurs prin Decizia civilă nr. 5771 din 22 decembrie 2010 a Î.C.C.J. cu privire

la interpretarea noțiunii de “

atribuții pe linie de Securitate” curtea reține că în

prezenta cauză, din probele administrate, rezultă că în calitate de

locțiitor al șefului

Direcției Economice în cadrul Inspectoratului General al Miliției în perioada

1987-1989 pârâtul nu a avut atribuții pe linii de Securitate.

De altfel, a reținut

prima instanță, din adresa cu numărul 35887 din 25 noiembrie 2011 emisă de

către M.A.I. - Inspectoratul General al Poliției Române prin care a fost

înaintată instanței de judecată Organigrama Direcției Economice din

Inspectoratul General al Miliției aferentă perioadei 1987-1989 rezultă că în

cadrul Direcției Economice a Inspectoratului General al Miliției în perioada

1987-1989 nu a existat vreun „serviciu specializat” cu atribuții pe linie de

Securitate.

Totodată Curtea a

reținut că prin Decizia nr. 5771 din 22 decembrie 2010 a Î.C.C.J. cu privire la

interpretarea noțiunii de „

atribuții pe linie de Securitate

instanța de control

judiciar a statuat că poate avea calitatea de lucrător al Securității doar

persoana care a activat în mod efectiv în cadrul instituțiilor nominalizate în

textul legal mai sus menționat, instituții care, în perioada 1945 - 1989, au

desfășurat atribuții pe linie de Securitate, iar activitatea lucrătorului

Securității a avut drept consecință suprimarea sau îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Cum în perioada

menționată

pârâtul

a avut calitatea

de ofițer al Miliției în perioada 1945 - 1989, fără a avea

atribuții pe linie

de Securitate, prima instanță a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Recursul declarat în

cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a susținut

în esență că acțiunea consiliului s-a întemeiat pe dispozițiile art. 2 lit. a)

și art. 11 din OUG nr. 24/2008 precum și pe împrejurarea că pârâtul V.I.C. a

avut calitatea de ofițer al Miliției îndeplinind și atribuții pe linie de

Securitate. Astfel că în cauză sunt îndeplinite cele ouă condiții prevăzute de legiuitor

prin art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 pentru reținerea calității de lucrător

al Securității.

Recurentul a mai

susținut că la dosar, deși prin hotărârea de casare a instanței de recurs s-a

stabilit depunerea fișei postului a recurentului pârât în cadrul Direcției

Economice tocmai acest înscris acest înscris nu a fost depus la dosarul cauzei.

Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și

dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin

Decizia nr. 5771 din 22 decembrie 2010, Î.C.C.J. a casat Sentința civilă nr. 4365

din 8 decembrie 2009 a Curții de Apel București și a trimis cauza spre

rejudecare, pentru suplimentarea probatoriilor, reținând că poate avea

calitatea de lucrător al Securității doar persoana care a activat în mod

efectiv în cadrul instituțiilor nominalizate în textul art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, instituții care, în perioada 1945 - 1989, au desfășurat atribuții

pe linie de Securitate, iar activitatea lucrătorului Securității a avut drept

consecință suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului.

Potrivit art.

2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității, cu modificările și completările ulterioare prin lucrător

al Securității se înțelege orice persoană care, având calitatea de ofițer sau

de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de

Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale

ale omului.

În fond, după casare

prima instanță a administrat probatorii din care rezultă că pârâtul V.I.C.,

deși a avut calitatea de ofițer al Miliției în perioada 1945 - 1989, nu a avut

at

ribuții

pe linie de Securitate.

Astfel, din adresa cu

numărul 35887 din 25 noiembrie 2011 emisă de către M.A.I. - Inspectoratul

General al Poliției Române prin care a fost înaintată instanței de judecată

Organigrama Direcției Economice din Inspectoratul General al Miliției aferentă

perioadei 1987-1989 rezultă că în cadrul Direcției Economice a Inspectoratului

General al Miliției în perioada 1987-1989 nu a existat vreun „serviciu

specializat” cu atribuții pe linie de Securitate.

Într-adevăr instanța

de recurs în considerentele Deciziei nr. 5771/2010 a reținut că pentru

stabilirea situației de fapt se impune suplimentarea probatoriului prin

depunerea inclusiv a fișei postului pârâtului.

În cauză, instanța de

fond a depus toate diligențele necesare în acest sens:

Astfel a solicitat

autorităților competente să comunice fișa postului pârâtului, răspunsul

acestora fiind în sensul că în dosarul de personal al pârâtului V.I.C. nu se

regăsește fișa postului acestuia, aferentă funcției de locțiitor în cadrul

Direcției Economice din cadrul Inspectoratului General al Miliției, funcție pe

care pârâtul a ocupat-o în perioada 1987-1989. (adresa cu numărul 3769402 din 22

decembrie 2011 emisă de către M.A.I., Academia de Poliție A.I.C.).

De asemenea, din

adresa cu numărul 35887 din 25 noiembrie 2011 emisă de către M.A.I. - Inspectoratul

General al Poliției Române rezultă faptul că întocmirea fișei postului pentru

lucrătorii Ministerului Administrației și Internelor a fost reglementată prin

Ordinul Ministerului de Interne nr. S/931/21 iunie 1999 privind modificarea și

completarea art. 33 din Ordinul Ministerului de Interne nr. S/760/1998 privind

activitatea de personal în unitățile Ministerului de Interne, abrogat, precum

și faptul că obligativitatea introducerii fișei postului în dosarul de personal

al lucrătorului a fost stabilită prin Ordinul Ministerului Administrației și

Internelor nr. 300 din 21 iunie 2004 privind activitatea de management resurse

umane în unitățile M.A.I., modificat și completat.

Ținând cont de aceste

împrejurări precum și de faptul că prin adresa cu numărul 35887 din 25

noiembrie 2011 - M.A.I. - Inspectoratul General al Poliției Române a înaintat

instanței de judecată Organigrama Direcției Economice din Inspectoratul General

al Miliției aferentă perioadei 1987-1989 din care rezultă că în cadrul

Direcției Economice a Inspectoratului General al Miliției în perioada 1987-1989

nu a existat vreun „serviciu specializat” cu atribuții pe linie de Securitate,

Înalta Curte constată că instanța de fond a statuat corect și în consens cu

hotărârea de casare a instanței de recurs asupra faptului că pârâtul deși a

avut calitatea de ofițer al Miliției în perioada 1945- 1989, nu a avut at

ribuții pe linie de

Securitate.

Ca atare, pentru

considerentele expuse, reținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul declarat de CNSAS, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva

Sentinței civile nr. 618 din 30 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 22 mai 2013.