ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5362/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cererea de chemare în judecată și hotărârea instanței de fond. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 25 mai 2009, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat să se constate existența calității de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul V.I.C. În motivarea acțiunii a arătat că prin cererea din 07 august 2006 ce i-a fost adresată de către Uniunea Studenților din România se solicita verificarea, în temeiul fostei Legi nr. 187/1999, în ceea ce-l privește pe pârât care la acel moment era rector al Academiei de Poliție „A.I.C.”.

Din cuprinsul Notei de constatare S/DI/I/1555 din 17 iulie 2008 și a înscrisurilor atașate prezentei acțiuni rezultă că pârâtul a avut gradul de maior în anii 1987 și 1989 și funcția de locțiitor al șefului Direcției economice din cadrul Inspectoratului General al Miliției în anul 1987. În această calitate, în contextul supravegherii informative a angajaților și colaboratorilor Radioteleviziunii Române, pârâtul a semnalat Direcției 1 a Securității faptul că, urmare a investigațiilor efectuate prin serviciul de specialitate al Miliției Municipiului București cu privire la D.M. de profesie tehnician principal la Radioteleviziunea Română, domiciliat în București a rezultat că acesta a intrat în legături de prietenie și de afaceri cu o familie de cetățeni străini din cadrul Ambasadei Burundeze, care locuiesc în imobilul vecin din București.

Prin intermediul acestei familii D.M. a intrat în relații cu mai mulți cetățeni de culoare care-l vizitează la domiciliu ori cu care se întâlnește frecvent la familia din Strada (….). Din investigații a mai rezultat că persoana în cauză se ocupă cu transportul în capitală a unor cetățeni străini pe care-i contactează în imediata apropiere a magazinului Shop din Str. 30 Decembrie, folosind în acest scop autoturismul său proprietate personală. Întrucât prin natura sarcinilor de serviciu D.M. are acces în obiective și locuri de interes deosebit.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât în perioada 1987 - 1989 a îndeplinit funcția de adjunct al șefului Direcției Economice din Inspectoratul General al Miliției, având ca atribuții de serviciu coordonarea activității serviciilor specializate pentru combaterea infracționalității din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare, comerțului interior și cooperației de consum. Nu a desfășurat activități de supraveghere informativă a angajaților și colaboratorilor Radioteleviziunii Române, nu a avut niciodată calitatea de ofițer al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate și nu poate fi reținută calitatea sa de lucrător al Securității pentru simplul motiv că nici un ofițer din Direcția economică a Inspectoratului General al Miliției nu a avut calitatea de ofițer al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate.

Prin Sentința civilă nr. 4365 din 8 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul V.I.C. și a constatat existența calității de lucrător al Securității în privința pârâtului. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 5771 din 22 decembrie 2010 a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 4 aprilie 2011 sub numărul de dosar 3095/2/2011.

În rejudecarea cauzei instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, potrivit art. 315 alin. (1) din C. proc. civ. Prin Sentința nr. 618 din 30 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, respins cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul V.I.C., ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele considerente: Curtea a reținut că în considerarea art. 315 C. proc. civ. caz de casare, hotărârile instanței de recurs sunt obligatorii pentru judecătorii fondului sub două aspecte : - asupra problemelor de drept dezlegate - asupra necesității administrării unor probe În acest sens Curtea a dat eficiență juridică deplină prevederilor ar.315 alin. (1) C. proc.

civ. și a reiterat dezlegările de fapt și de drept stabilite de instanța de recurs. Prin Decizia nr. 5771 din 22 decembrie 2010 a Î.C.C.J. instanța a admis recursul a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe reținând următoarele: “Obiectul litigiului dedus judecății instanței de contencios administrativ îl reprezintă constatarea calității recurentului pârât de lucrător al Securității, în raport de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Conform acestei prevederi normative, lucrător al Securității este orice persoană care, având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Pentru o corectă soluționare a cauzei de față este necesară interpretarea textului anterior citat. În opinia instanței de control judiciar, trebuie să se realizeze o interpretare stricto sensu a normei aflate în discuție. În alți termeni, poate avea calitatea de lucrător al Securității doar persoana care a activat în mod efectiv în cadrul instituțiilor nominalizate în textul legal mai sus menționat, instituții care, în perioada 1945 - 1989, au desfășurat atribuții pe linie de Securitate, iar activitatea lucrătorului Securității a avut drept consecință suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Un argument în sprijinul interpretării realizate îl constituie faptul că au existat prevederi normative speciale în materie: este vorba despre Legea Miliției nr. 21/1969 și Decretul nr. 121/1978 privind organizarea și funcționarea Ministerului de Interne, așa cum susține în motivele de recurs pârâtul.

Înalta Curte a constatat că prima instanță a realizat o interpretare extensivă a textului normativ aplicabil în speță, ceea ce nu poate fi primit, în raport de argumentele anterior arătate. Mai mult decât atât, nu trebuie ignorat faptul că art. 3 lit. f) din Legea nr. 21/1969 prevedea că unitățile de miliție îndeplineau sarcini privind Securitatea statului doar în mediul rural, nu și în mediul urban. Așadar, potrivit art. 5 pct. I lit. b) și h) din Decretul nr. 121/1978 privind organizarea și funcționarea Ministerului de Interne, se menționează ca atribuții ale Departamentului Securității statului și organelor din subordine „lit.

b) organizează și desfășoară activitatea de apărare a Securității statului în scopul prevenirii, descoperirii și lichidării acțiunilor serviciilor de spionaj străine și agenturilor acestora, precum și ale organizațiilor, cercurilor și persoanelor din străinătate, întreprinse împotriva suveranității, independenței și integrității statului român; lit. h) ia măsuri pentru apărarea secretului de stat în cadrul organizațiilor socialiste și verifică, potrivit legii, modul de aplicare a dispozițiilor legale.” Ca atare, după cum s-a susținut și în motivele de recurs, Securitatea avea ca atribuții supravegherea informativ-operativă a instituțiilor de importanță deosebită pentru statul român, printre care și Radioteleviziunea, dar și alte instituții centrale.

Pe de altă parte, după cum s-a relevat anterior, recurentul V.I.C. a fost ofițer, având gradul de maior în anii 1987 și 1989 și funcția de locțiitor al șefului Direcției Economice în cadrul Inspectoratului General al Miliției în anul 1987. În concepția instanței de control judiciar, judecătorul fondului nu a administrat un probatoriu suficient, pe baza căruia să stabilească dacă în cadrul Direcției Economice a Inspectoratului General al Miliției a existat sau nu vreun „serviciu specializat” cu atribuții pe linie de Securitate. Pentru lămurirea situației de fapt era necesară depunerea la dosar a următoarelor acte: fișa postului recurentului-pârât în cadrul Direcției Economice, în care acesta a susținut că a activat, dar și organigrama tuturor direcțiilor din cadrul Inspectoratului General al Miliției, pentru perioada aflată în discuție.

În temeiul art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Ca atare, instanța de trimitere trebuie să respecte problema de drept soluționată și să lămurească starea de fapt, prin administrarea probelor necesare.” Prima instanță a reținut că din adresa cu numărul 3769402 din 22 decembrie 2011 emisă de către M.A.I., Academia de Poliție “A.I.C.” rezultă faptul că în dosarul de personal al pârâtului V.I.C. nu se regăsește fișa postului acestuia, aferentă funcției de locțiitor în cadrul Direcției Economice din cadrul Inspectoratului General al Miliției, funcție pe care pârâtul a ocupat-o în perioada 1987-1989.

Din adresa cu numărul 35887 din 25 noiembrie 2011 emisă de către M.A.I. - Inspectoratul General al Poliției Române rezultă faptul că întocmirea fișei postului pentru lucrătorii Ministerului Administrației și Internelor a fost reglementată prin Ordinul Ministerului de Interne nr. S/931 din 21 iunie 1999 privind modificarea și completarea art. 33 din Ordinul Ministerului de Interne nr. S/760/1998 privind activitatea de personal în unitățile Ministerului de Interne, abrogat, precum și faptul că obligativitatea introducerii fișei postului în dosarul de personal al lucrătorului a fost stabilită prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 300 din 21 iunie 2004 privind activitatea de management resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor, modificat și completat.

Prin adresa cu numărul 35887 din 25 noiembrie 2011 emisă de către M.A.I. - Inspectoratul General al Poliției Române a fost înaintată instanței de judecată Organigrama Direcției Economice din Inspectoratul General al Miliției aferentă perioadei 1987-1989, iar din înscrisul menționat anterior curtea reține că în cadrul Direcției Economice a Inspectoratului General al Miliției în perioada 1987-1989 nu a existat vreun „serviciu specializat” cu atribuții pe linie de Securitate. Raportând situația de fapt menționată anterior la dezlegările în drept stabilite de către instanța de recurs prin Decizia civilă nr. 5771 din 22 decembrie 2010 a Î.C.C.J. cu privire la interpretarea noțiunii de “ atribuții pe linie de Securitate” curtea reține că în prezenta cauză, din probele administrate, rezultă că în calitate de locțiitor al șefului Direcției Economice în cadrul Inspectoratului General al Miliției în perioada 1987-1989 pârâtul nu a avut atribuții pe linii de Securitate.

De altfel, a reținut prima instanță, din adresa cu numărul 35887 din 25 noiembrie 2011 emisă de către M.A.I. - Inspectoratul General al Poliției Române prin care a fost înaintată instanței de judecată Organigrama Direcției Economice din Inspectoratul General al Miliției aferentă perioadei 1987-1989 rezultă că în cadrul Direcției Economice a Inspectoratului General al Miliției în perioada 1987-1989 nu a existat vreun „serviciu specializat” cu atribuții pe linie de Securitate. Totodată Curtea a reținut că prin Decizia nr. 5771 din 22 decembrie 2010 a Î.C.C.J.

cu privire la interpretarea noțiunii de „ atribuții pe linie de Securitate instanța de control judiciar a statuat că poate avea calitatea de lucrător al Securității doar persoana care a activat în mod efectiv în cadrul instituțiilor nominalizate în textul legal mai sus menționat, instituții care, în perioada 1945 - 1989, au desfășurat atribuții pe linie de Securitate, iar activitatea lucrătorului Securității a avut drept consecință suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Cum în perioada menționată pârâtul a avut calitatea de ofițer al Miliției în perioada 1945 - 1989, fără a avea atribuții pe linie de Securitate, prima instanță a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul a susținut în esență că acțiunea consiliului s-a întemeiat pe dispozițiile art. 2 lit. a) și art. 11 din OUG nr. 24/2008 precum și pe împrejurarea că pârâtul V.I.C. a avut calitatea de ofițer al Miliției îndeplinind și atribuții pe linie de Securitate. Astfel că în cauză sunt îndeplinite cele ouă condiții prevăzute de legiuitor prin art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 pentru reținerea calității de lucrător al Securității. Recurentul a mai susținut că la dosar, deși prin hotărârea de casare a instanței de recurs s-a stabilit depunerea fișei postului a recurentului pârât în cadrul Direcției Economice tocmai acest înscris acest înscris nu a fost depus la dosarul cauzei.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Prin Decizia nr. 5771 din 22 decembrie 2010, Î.C.C.J. a casat Sentința civilă nr. 4365 din 8 decembrie 2009 a Curții de Apel București și a trimis cauza spre rejudecare, pentru suplimentarea probatoriilor, reținând că poate avea calitatea de lucrător al Securității doar persoana care a activat în mod efectiv în cadrul instituțiilor nominalizate în textul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, instituții care, în perioada 1945 - 1989, au desfășurat atribuții pe linie de Securitate, iar activitatea lucrătorului Securității a avut drept consecință suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările ulterioare prin lucrător al Securității se înțelege orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. În fond, după casare prima instanță a administrat probatorii din care rezultă că pârâtul V.I.C., deși a avut calitatea de ofițer al Miliției în perioada 1945 - 1989, nu a avut at ribuții pe linie de Securitate. Astfel, din adresa cu numărul 35887 din 25 noiembrie 2011 emisă de către M.A.I.

- Inspectoratul General al Poliției Române prin care a fost înaintată instanței de judecată Organigrama Direcției Economice din Inspectoratul General al Miliției aferentă perioadei 1987-1989 rezultă că în cadrul Direcției Economice a Inspectoratului General al Miliției în perioada 1987-1989 nu a existat vreun „serviciu specializat” cu atribuții pe linie de Securitate. Într-adevăr instanța de recurs în considerentele Deciziei nr. 5771/2010 a reținut că pentru stabilirea situației de fapt se impune suplimentarea probatoriului prin depunerea inclusiv a fișei postului pârâtului. În cauză, instanța de fond a depus toate diligențele necesare în acest sens: Astfel a solicitat autorităților competente să comunice fișa postului pârâtului, răspunsul acestora fiind în sensul că în dosarul de personal al pârâtului V.I.C.

nu se regăsește fișa postului acestuia, aferentă funcției de locțiitor în cadrul Direcției Economice din cadrul Inspectoratului General al Miliției, funcție pe care pârâtul a ocupat-o în perioada 1987-1989. (adresa cu numărul 3769402 din 22 decembrie 2011 emisă de către M.A.I., Academia de Poliție A.I.C.). De asemenea, din adresa cu numărul 35887 din 25 noiembrie 2011 emisă de către M.A.I.

- Inspectoratul General al Poliției Române rezultă faptul că întocmirea fișei postului pentru lucrătorii Ministerului Administrației și Internelor a fost reglementată prin Ordinul Ministerului de Interne nr. S/931/21 iunie 1999 privind modificarea și completarea art. 33 din Ordinul Ministerului de Interne nr. S/760/1998 privind activitatea de personal în unitățile Ministerului de Interne, abrogat, precum și faptul că obligativitatea introducerii fișei postului în dosarul de personal al lucrătorului a fost stabilită prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 300 din 21 iunie 2004 privind activitatea de management resurse umane în unitățile M.A.I., modificat și completat. Ținând cont de aceste împrejurări precum și de faptul că prin adresa cu numărul 35887 din 25 noiembrie 2011 - M.A.I.

- Inspectoratul General al Poliției Române a înaintat instanței de judecată Organigrama Direcției Economice din Inspectoratul General al Miliției aferentă perioadei 1987-1989 din care rezultă că în cadrul Direcției Economice a Inspectoratului General al Miliției în perioada 1987-1989 nu a existat vreun „serviciu specializat” cu atribuții pe linie de Securitate, Înalta Curte constată că instanța de fond a statuat corect și în consens cu hotărârea de casare a instanței de recurs asupra faptului că pârâtul deși a avut calitatea de ofițer al Miliției în perioada 1945- 1989, nu a avut at ribuții pe linie de Securitate. Ca atare, pentru considerentele expuse, reținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de CNSAS, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței civile nr. 618 din 30 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 mai 2013.